scriitor român From Wikipedia, the free encyclopedia
Virgil P. Nemoianu (n. , București, România) este un eseist, critic literar, filozof al culturii și pedagog american născut în România.
| Virgil Petre Nemoianu | |
 Virgil P. Nemoianu în anul 2005 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (84 de ani)[1]  București, România |
| Cetățenie |  România |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | Eseist, critic literar, filozof al culturii |
| Limbi vorbite | limba engleză[2] limba română |
| Studii | Universitatea din București Universitatea din California, San Diego[*] |
| Activitatea literară | |
| Patronaj | Universitatea Berkeley din California The Catholic University of America[*] Universitatea din Londra Universitatea Cambridge Universitatea din Cincinnati Ministerul Educației[3] |
| Opere semnificative | The Taming of Romanticism, Theory of the Secondary, The Triumph of Imperfection, Imperfection and Defeat |
Influențe Edmund Burke, Alexis de Tocqueville, Michael Oakeshott, Hans Urs von Balthasar, Henri de Lubac, Romano Guardini | |
Modifică date / text  | |
Deși este etichetat, în general, ca un specialist în literatură comparată, în realitate activitatea sa intelectuală acoperă un domeniu mult mai larg de preocupări și realizări. Filozofia gândirii sale îl plasează undeva în zona comună a neo-platonismului și a neo-kantismului, pe care le-a transformat într-un instrument menit să clarifice și să cuantifice asperitățile și chiar absurditățile modernismului și ale postmodernismului. Alegând la începutul carierei sale academice în mod deliberat o scriitură plasată la nivelul orizonturilor intelectuale ale unui Goethe și Leibniz, a continuat să mențină acest nivel spiritual înalt în toate cărțile sale.
Fiu de avocat, Nemoianu a dat în 1956, după absolvirea „Liceului Titu Maiorescu” (actualmente „Liceul I.L. Caragiale”), examen de admitere la Facultatea de Medicină a Universității din București, dar nu a reușit. Pe baza notelor acestui examen s-a transferat la Facultatea de Limbi Străine (secția germană-engleză) a aceleiași Universități prin transfer admis de Ministerul Învățământului. După terminarea facultății în 1961 a lucrat timp de un an ca redactor de limbi străine la Editura Academiei, iar apoi, tot un an, ca redactor la secția externă a revistei „Contemporanul”.
Din 1964 până în 1975 (când rămâne în SUA) a lucrat ma întâi ca asistent și apoi ca lector la catedra de limbă engleză a Facultății de Limbi Străine a Universității din București.
Între 1969-1971 studiază la University of California din San Diego, unde își ia doctoratul cu teza „The Growth and Uses of the Idyllic Model in Literature (England, France, Germany).”
În prezent deține catedra specială „William J. Bayron Distinguished Professorship" la Universitatea Catolică din capitala Statelor Unite.
A mai predat la Universitățile din București, Londra, Cambridge, Amsterdam, Cincinnati și Berkeley (California), a ținut conferințe și a prezentat comunicări la circa 50 de universități din Europa și din America de Nord. Este autorul a peste 15 cărți și 600 de articole și recenzii apărute în România, Elveția, Anglia, Statele Unite, Olanda, Canada, Germania, Ungaria și în alte țări.
Domeniile sale de specialitate sunt romantismul european, teoria literaturii și istoria intelectuală a secolelor al XIX-lea și al XX-lea.
A publicat două lucrări literare: Simptome (1968) (roman) și Arhipelag interior (1994) (autobiografie).
Deține titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj.
Între 1979 și 1994, a fost director al programului de literatură comparată la Catholic University of America, iar între anii 1989 și 1991, prorector-asociat al aceleiași universități.
A publicat mai multe volume, printre care: Îmblânzirea Romantismului (The Taming of Romanticism) (Harvard, 1985), în care lansează conceptul de romantism Biedermeier ce definește forma în care curentul se adaptează în Balcani, studiu fundamental pentru cei care cercetează romantismul (ed. românească, editurile Polirom, Curtea Veche).
În 1989, publică volumul A Theory of the Secondary. Literature, Progress, and Reaction (O teorie a secundarului. Literatură progres și reacțiune) la prestigioasa editură americană „The Johns Hopkins University Press" (1989)
A editat împreună cu Robert Royal o colecție de eseuri, Canons la John Benjamins (Amsterdam and Philadelphia).
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
