Sezonul de Formula 1 din 1954

Sezonul de Formula 1 din 1954 a fost cel de-al optulea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a cincea ediție a Campionatului Mondial al Piloților.^[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a nouă curse, începând cu Marele Premiu al Argentinei pe 17 ianuarie și terminându-se cu Marele Premiu al Spaniei pe 24 octombrie.

Sezonul de Formula 1 din 1954
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	17 ianuarie - 24 octombrie
Nr. curse	9
Nr. piloți	89
Nr. echipe	32
Campionul la Piloți
Juan Manuel Fangio (Al 2-lea titlu)

Campionatul a fost câștigat de Juan Manuel Fangio,^[1] care a condus și a câștigat curse atât pentru Maserati, cât și pentru Mercedes-Benz de-a lungul sezonului. Compatriotul lui Fangio, José Froilán González, a încheiat pe locul al doilea în campionatul mondial.

Rezumatul sezonului

Cu Formula 1 trecând la un motor de 2,5 litri normal aspirat, Mercedes-Benz a revenit în cursele de Formula 1 la Marele Premiu al Franței. Aici, noul model aerodinamic, cu un singur loc,^[2] i-a ajutat pe Fangio și Karl Kling să obțină primele două locuri ale cursei. Întrucât la Silverstone, structura aerodinamică a automobilului Mercedes s-a dovedit a fi nepotrivită, începând cu Marele Premiu al Germaniei s-a revenit la un model mai convențional. Acest lucru a făcut ca Mercedes să obțină alte trei victorii în ultimele patru curse ale sezonului.

Campionul în exercițiu, Alberto Ascari, a avut o schimbare de echipe mai puțin reușită, alegând să părăsească Ferrari pentru echipa nou formată Lancia. Mașina D50, nu a fost gata decât la ultima cursă a Campionatului Mondial, ceea ce a înseamnat că el nu a avut șanse reale la apărarea titlului.

Primii 5 piloți la finalul fiecărei curse au primit puncte (8, 6, 4, 3, 2). Câte un punct a fost acordat pentru cel mai rapid tur de pistă.^[3] În clasamentul Campionatului Mondial s-au reținut doar cele mai bune 5 clasări ale fiecărui pilot.^[4] Pentru piloții care și-au împârțit mașina într-o cursă, punctele s-au împărțit și ele, dar în mod egal, indiferent de câte tururi a condus fiecare, cu condiția ca niciunul dintre piloți să nu fi parcurs o distanță mai mică decât limita impusă de organizatori. Piloții care, pe parcursul unei curse, au schimbat mai mult de o mașină au primit puncte doar pentru clasarea cea mai bună.

Argentinianul Onofre Marimón a fost ucis în timpul antrenamentelor pentru Marele Premiu al Germaniei la volanul unui Maserati 250F.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1954.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Numele pilotului	Etape
	Bill Whitehouse	Connaught[a]	Lea-Francis 2,0 L4	Type A	D	Bill Whitehouse	5
	Leslie Marr					Leslie Marr	5
	R.R.C. Walker Racing Team					John Riseley-Prichard	5
	Sir Jeremy Boles					Don Beauman	5
	Ecurie Ecosse					Leslie Thorne	5
	Peter Whitehead	Cooper[a]	Alta GP 2,5 L4	T24	D	Peter Whitehead	5
	R.J. Chase		Bristol BS1 2,0 L6	T23		Alan Brown	5
	Gould's Garage (Bristol)					Horace Gould	5
	Bob Gerard					Bob Gerard	5
	Ecurie Richmond					Eric Brandon	5
						Rodney Nuckey	5
	Scuderia Ferrari	Ferrari	Ferrari 625 2,5 L4 Ferrari 554 2,5 L4 Ferrari 500 2,0 L4	625 F1 553 500	P	Giuseppe Farina	1, 3
						José Froilán González	1, 3–8
						Mike Hawthorn	1, 3–9
						Umberto Maglioli	1, 7–8
						Maurice Trintignant	3–9
						Piero Taruffi	6
						Robert Manzon	7
						Alberto Ascari	8
	Equipe Gordini	Gordini	Gordini 23 2,5 L6	T16	E	Jean Behra	1, 3–9
						Élie Bayol	1
						Roger Loyer	1
						Paul Frère	3–4, 6
						André Pilette	3, 5–6
						Jacques Pollet	4, 9
						Clemar Bucci	5–8
						Fred Wacker	7–8
	HW Motors	HWM	Alta GP 2,5 L4	53	D	Lance Macklin	4
	Hans Klenk	Klenk	BMW 328 2,0 L6	Meteor	P	Theo Helfrich	6
	Scuderia Lancia	Lancia	Lancia DS50 2,5 V8	D50	P	Alberto Ascari	9
						Luigi Villoresi	9
	Officine Alfieri Maserati	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6 Maserati A6 2,0 L6	250F A6GCM	P	Juan Manuel Fangio	1, 3
						Onofre Marimón	1, 3–6
						Luigi Musso	1, 8–9
						Birabongse Bhanudej	1
						Sergio Mantovani	3–4, 6–9
						Alberto Ascari	4–5
						Luigi Villoresi	4–6, 8
						Roberto Mieres	7–9
						Stirling Moss	7–9
						Harry Schell	7
						Louis Rosier	8
						Paco Godia	9
	Daimler Benz AG	Mercedes-Benz	Mercedes-Benz M196 2,5 L8	W196	C	Juan Manuel Fangio	4–9
						Karl Kling	4–9
						Hans Herrmann	4, 6–9
						Hermann Lang	6
	G.A. Vandervell Vandervell Products	Vanwall	Vanwall 254 2,5 L4	Special	P	Peter Collins	5, 8–9
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Numele pilotului	Etape
						Piloți

Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
					Numele pilotului	Etape
Ecurie Rosier	Ferrari	Ferrari 500 2,0 L4 Ferrari 625 2,5 L4	500 625	D P	Louis Rosier	1, 4-6
					Maurice Trintignant	1
					Robert Manzon	4-6, 8-9
	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	P	Louis Rosier	9
Harry Schell	Maserati	Maserati A6 2,0 L6 Maserati 250F1 2.5 L6	A6GCM 250F	P	Harry Schell	1, 4–6, 9
Emmanuel de Graffenried	Maserati	Maserati A6 2,0 L6	A6GCM	P	Toulo de Graffenried	1, 9
					Ottorino Volonterio	9
Roberto Mieres	Maserati	Maserati A6 2,0 L6 Maserati 250F1 2,5 L6	A6GCM 250F	P	Roberto Mieres	1, 3–6
Jorge Daponte	Maserati	Maserati A6 2,0 L6	A6GCM	P	Jorge Daponte	1, 8
Onofre Marimón	Maserati	Maserati A6 2,0 L6	A6GCM	P	Carlos Menditeguy	1
Ecurie Francorchamps	Ferrari	Ferrari 500 2,0 L4	500	E	Jacques Swaters	3, 7, 9
Birabongse Bhanudej	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	P	Birabongse Bhanudej	3–6, 9
					Ron Flockhart	5
Equipe Moss A.E. Moss	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	P	Stirling Moss	3, 5–6
Georges Berger	Gordini	Gordini 23 2,5 L6	T16	E	Georges Berger	4
Owen Racing Organisation	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	D	Ken Wharton	4–7, 9
					Guerino Bertocchi	9
Gilby Engineering	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	D	Roy Salvadori	4–5
Scuderia Ambrosiana	Ferrari	Ferrari 500 2,0 L4	500	A	Reg Parnell	5
Giovanni de Riu	Maserati	Maserati A6 2,0 L6	A6GCM	P	Giovanni de Riu	8

• Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Calendar

Următoarele opt Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1954.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Argentinei 17 ianuarie	Indianapolis 500 31 mai	Marele Premiu al Belgiei 20 iunie	Marele Premiu al Franței 4 iulie
Buenos Aires (P)	Indianapolis (P)	Spa-Francorchamps (S)	Reims-Gueux (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Marii Britanii 17 iulie	Marele Premiu al Germaniei 1 august	Marele Premiu al Elveției 22 august	Marele Premiu al Italiei 5 septembrie
Silverstone (P)	Nürburgring (P)	Bremgarten (S)	Monza (P)
9.
Marele Premiu al Spaniei 24 octombrie
Pedralbes (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pneu	Lider
							Pilot	Dif.
1	MP al Argentinei	Giuseppe Farina	José Froilán González	Juan Manuel Fangio	Maserati	P	FAN	2
2	Indianapolis 500[b]	Jack McGrath	Jack McGrath	Bill Vukovich	Kurtis Kraft-Offenhauser	F	FAN VUK	0
3	MP al Belgiei	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Maserati	P	FAN	8
4	MP al Franței	Juan Manuel Fangio	Hans Herrmann	Juan Manuel Fangio	Mercedes-Benz	C		16
5	MP al Marii Britanii	Juan Manuel Fangio	Alberto Ascari Jean Behra Juan Manuel Fangio José Froilán González Mike Hawthorn Onofre Marimón Stirling Moss	José Froilán González	Ferrari	P		13,5
6	MP al Germaniei	Juan Manuel Fangio	Karl Kling	Juan Manuel Fangio	Mercedes-Benz	C		18,5
7	MP al Elveției	José Froilán González	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Mercedes-Benz	C		18,36
8	MP al Italiei	Juan Manuel Fangio	José Froilán González	Juan Manuel Fangio	Mercedes-Benz	C		16,86
9	MP al Spaniei	Alberto Ascari	Alberto Ascari	Mike Hawthorn	Ferrari	P		16,86

Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților

Pentru informații suplimentare, vezi Lista sistemelor de punctaj ale Campionatului Mondial de Formula 1

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul s-a împărțit egal la fiecare pilot). Punctele pentru piloții care au condus aceeași mașină au fost împărțite în mod egal, indiferent de cine a condus mai multe tururi. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz.	Pilot	ARG	500	BEL	FRA	GBR	DEU	SUI	ITA	ESP	Puncte
1	Juan Manuel Fangio	1		1P R	1P	(4)P R	1P	1R[c]	(1)P	(3)	42 (57,14)
2	José Froilán González	3R		(4)	Ab	1R	2	2P	3R / AbR		25,14 (26,64)
3	Mike Hawthorn	DSC		4	Ab	2R	2	Ab	2	1	24,64
4	Maurice Trintignant	4		2	Ab	5	3	Ab	5	Ab	17
5	Karl Kling				2	7	4R	Ab	Ab	5	12
6	Bill Vukovich		1								8
7	Hans Herrmann				AbR		Ab	3	4	Ab	8
8	Luigi Musso	NS							Ab	2	6
9	Giuseppe Farina	2P		Ab							6
10	Jimmy Bryan		2								6
11	Roberto Mieres	Ab		Ab	Ab	6	Ab	4	Ab	4	6
12	Jack McGrath		3P R								5
13	Stirling Moss			3		AbR	Ab	Ab	10	Ab	4,14
14	Onofre Marimón	Ab		Ab	Ab	3R	NS				4,14
15	Robert Manzon				3	Ab	9	NS	Ab	Ab	4
16	Sergio Mantovani			7			5	5	9	Ab	4
17	Prințul Bira	7		6	4	Ab	Ab			9	3
18	Umberto Maglioli	9						7	3		2
19	André Pilette			5		9	Ab				2
20	Luigi Villoresi				5	Ab	NS		Ab	Ab	2
21	Élie Bayol	5									2
22	Mike Nazaruk		5								2
23	Troy Ruttman		4								1,5
24	Duane Carter		4 / 15								1,5
25	Alberto Ascari				Ab	AbR / Ab			Ab	AbP R	1,14
26	Jean Behra	DSC		Ab	6	AbR	10	Ab	Ab	Ab	0,14
—	Harry Schell	6			Ab	12	7	Ab		Ab	0
—	Ken Wharton				Ab	8	NS	6		8	0
—	Fred Wacker							Ab	6		0
—	Fred Agabashian		6								0
—	Piero Taruffi						6				0
—	Paco Godia									6	0
—	Louis Rosier	Ab			Ab	Ab	8		8	7	0
—	Peter Collins					Ab			7	NS	0
—	Don Freeland		7								0
—	Jacques Swaters			Ab				8		Ab	0
—	Toulo de Graffenried	8								Ab	0
—	Paul Russo		8								0
—	Larry Crockett		9								0
—	Cal Niday		10								0
—	Bob Gerard					10					0
—	Jorge Daponte	Ab							11		0
—	Art Cross		11								0
—	Don Beauman					11					0
—	Chuck Stevenson		12								0
—	Manny Ayulo		13								0
—	Leslie Marr					13					0
—	Bob Sweikert		14								0
—	Leslie Thorne					14					0
—	Horace Gould					15					0
—	Jimmy Jackson		15								0
—	Ernie McCoy		16								0
—	Jimmy Reece		17								0
—	Ed Elisian		18								0
—	Frank Armi		19								0
—	Clemar Bucci					Ab	Ab	Ab	Ab		0
—	Paul Frère			Ab	Ab		Ab				0
—	Roy Salvadori				Ab	Ab					0
—	Jacques Pollet				Ab					Ab	0
—	Roger Loyer	Ab									0
—	Sam Hanks		Ab								0
—	Pat O'Connor		Ab								0
—	Rodger Ward		Ab								0
—	Gene Hartley		Ab								0
—	Andy Linden		Ab								0
—	Johnny Thomson		Ab								0
—	Jerry Hoyt		Ab								0
—	Jimmy Daywalt		Ab								0
—	Tony Bettenhausen		Ab								0
—	Spider Webb		Ab								0
—	Bill Homeier		Ab								0
—	Johnnie Parsons		Ab								0
—	Len Duncan		Ab								0
—	Pat Flaherty		Ab								0
—	Jim Rathmann		Ab								0
—	Lance Macklin				Ab						0
—	Georges Berger				Ab						0
—	Bill Whitehouse					Ab					0
—	John Riseley-Prichard					Ab					0
—	Reg Parnell					Ab					0
—	Peter Whitehead					Ab					0
—	Eric Brandon					Ab					0
—	Ron Flockhart					Ab					0
—	Hermann Lang						Ab				0
—	Theo Helfrich						Ab				0
—	Ottorino Volonterio									Ab	0
—	Alan Brown					NS					0
—	Rodney Nuckey					NS					0
—	Giovanni de Riu								NSC		0
Poz.	Constructor	ARG	500	BEL	FRA	GBR	DEU	SUI	ITA	ESP	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1	A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Alte curse importante

Aceste curse n-au contat în clasamentul Campionatului Mondial.

Nume	Circuit	Dată	Câștigător	Constructor
XIII Grande Prêmio Cidade do Rio de Janeiro	Rio de Janeiro	3 ianuarie	Toulo de Graffenried	Maserati
New Zealand Motor Cup Grand Prix	Ardmore	9 ianuarie	Stan Jones	Maybach
Gran Premio Ciudad de Buenos Aires	Buenos Aires	31 ianuarie	Maurice Trintignant	Ferrari
IV Gran Premio di Siracusa	Siracuza	11 aprilie	Giuseppe Farina	Ferrari
XV Grand Prix de Pau	Pau	19 aprilie	Jean Behra	Gordini
VI Lavant Cup	Goodwood	19 aprilie	Reg Parnell	Ferrari
III Grand Prix de Bordeaux	Bordeaux	9 mai	José Froilán González	Ferrari
VI BRDC International Trophy	Silverstone	15 mai	José Froilán González	Ferrari
VII Gran Premio di Bari	Bari	22 mai	José Froilán González	Ferrari
II Curtis Trophy	Snetterton	5 iunie	Roy Salvadori	Maserati
XIII Gran Premio di Roma	Castelfusano	6 iunie	Onofre Marimón	Maserati
XXIV Grand Prix des Frontières	Chimay	6 iunie	Prințul Bira	Maserati
I Cornwall M.R.C. Formula 1 Race	Davidstow	7 iunie	John Riseley-Prichard	Connaught-Francis
I BARC Formula 1 Race	Goodwood	7 iunie	Reg Parnell	Ferrari
II Crystal Palace Trophy	Crystal Palace	19 iunie	Reg Parnell	Ferrari
IV Grand Prix de Rouen-les-Essarts	Rouen	11 iulie	Maurice Trintignant	Ferrari
III Grand Prix de Caen	Caen	25 iulie	Maurice Trintignant	Ferrari
I August Cup	Crystal Palace	2 august	Reg Parnell	Ferrari
II Cornwall M.R.C. Formula 1 Race	Davidstow	2 august	John Coombs	Lotus-Francis
I International Gold Cup	Oulton Park	7 august	Stirling Moss	Maserati
RedeX Trophy	Snetterton	14 august	Reg Parnell	Ferrari
XXIII Coppa Acerbo	Pescara	15 august	Luigi Musso	Maserati
III Joe Fry Memorial Trophy	Castle Combe	28 august	Horace Gould	Cooper-Bristol
V Circuit de Cadours	Cadours	12 septembrie	Jean Behra	Gordini
I Grosser Preis von Berlin	AVUS	19 septembrie	Karl Kling	Mercedes-Benz
VII Goodwood Trophy	Goodwood	25 septembrie	Stirling Moss	Maserati
I Daily Telegraph Trophy	Aintree	2 octombrie	Stirling Moss	Maserati

Note

1. Connaught și Cooper au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
2. Indianapolis 500 nu a fost un Mare Premiu propriu-zis, cursa desfășurându-se pentru mașinile de USAC.
3. Juan Manuel Fangio și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Elveției.

Referințe

1. World Championship of Drivers, 1974 FIA Yearbook, Grey section, pages 118 & 119
2. Danielson, C. (29 iulie 2008). „eMercedesBenz Feature: "Win First, Refuel Later" - Mercedes Silver Arrows Return To Formula One In 1954”. emercedesbenz.com. Arhivat din original la 25 august 2012.
3. Mike Lang, Grand Prix!, Volume 1 1950 to 1965, Haynes Publishing Group, 1981, page 7
4. Mike Lang, Grand Prix!, Volume 1 1950 to 1965, Haynes Publishing Group, 1981, page 80