Teatro alla Scala

Teatro alla Scala (ori, adeseori, doar La Scala) din Milano, Italia, este cel mai însemnat centru al culturii italiene de operă, totodată este una din cele mai faimoase teatre de operă din lume.

Acest articol se referă la compania de operă Teatro alla Scala. Pentru alte utilizări, vedeți Scala (dezambiguizare).

Teatro alla Scala
Teatro alla Scala  (italiană)
Înființat	3 august 1778
Locația	piazza della Scala[*][[piazza della Scala (square in Milan)|​]]  , 1 Milano[1]  Italia[2]
Capacitate	2.030[3]
Arhitect	Giuseppe Piermarini Alessandro Sanquirico[*][[Alessandro Sanquirico (Italian scenic designer, architect, and painter (1777-1849))|​]] Luigi Lorenzo Secchi[*][[Luigi Lorenzo Secchi (Italian architect, engineer and journalist (1899-1992))|​]] Mario Botta
Proprietar	Società dei palchettisti del Teatro alla Scala[*][[Società dei palchettisti del Teatro alla Scala |​]] Milano Comune di Milano[*][[Comune di Milano |​]]
Site	site web oficial canal YouTube
Modifică text

Teatro alla Scala din Milano, noaptea

Teatro alla Scala

Istoric

A fost construit între anii 1776 și 1778, apoi, după bombardamentul suferit în 1943, a fost reconstruit și și-a reluat activitatea în 1946. Inaugurarea oficială a companiei de operă a avut loc la 3 august 1778 sub numele de Nuovo Regio Ducale Teatro alla Scala prin prezentarea operei Europa riconosciuta a compozitorului Antonio Salieri.

Stagiune

Sezonul tradițional al operei La Scala începe în ziua de 7 decembrie, ziua Sfântului Ambrozie, sfântul patron al orașului Milano. Toate spectacolele trebuie să se termine înaintea miezului nopții; ca atare, toate spectacolele mai lungi încep atât de devreme cât este necesar. După începerea spectacolului, intrarea spectatorilor nu mai este permisă.

Muzeul La Scala, în original, Museo Teatrale alla Scala, care este accesibil din foaierul clădirii teatrului liric, conține o colecție extraordinară de picturi, schițe, statui, costume și alte documente referitoare la compania de operă La Scala, respectiv la istoria companiei și a clădirii.

'La Scala' găzduiește de asemenea Accademia d’Arti e Mestieri dello Spettacolo (într-o traducere în spiritul limbii române, Academia pentru studiul artelor dramatice), al cărei scop declarat este de a pregăti noi generații de muzicieni și personal tehnic, respectiv de balerini la Scuola di Ballo del Teatro alla Scala, una din secțiile Academiei.

Din ansamblul teatrului au făcut parte cei mai mari cântăreți ai lumii, printre care și Hariclea Darclée, Elena Teodorini, Grigore Gabrielescu.^[4]

Timp îndelungat, conducerea muzicală a deținut-o Arturo Toscanini.

Cei mai importanți dirijori și directori muzicali ai La Scala

Daniel Barenboim, (2006 -) (în calitate de dirijor invitat de onoare) Riccardo Muti, (1986 - 2005) Claudio Abbado, (1968 - 1986) Nu a existat nici un director muzical între 1956 și 1968 Guido Cantelli, (1956) (A decedat într-un accident de avion la o săptămână după numirea sa) Carlo Maria Giulini, (1953 - 1956)

Victor de Sabata, (1930 - 1953) Arturo Toscanini, (1921 - 1929) La Scala a fost închisă între 1918 și 1920 Tullio Serafin, (1909 - 1914) Tullio Serafin, (1917 - 1918) Arturo Toscanini, (1898 - 1908) Franco Faccio, (1871 - 1889)[5]

Premiere

2007: Teneke de Fabio Vacchi 1988: Montag aus Licht de Karlheinz Stockhausen 1984: Samstag aus Licht de Karlheinz Stockhausen 1957: Dialogues des Carmélites de Francis Poulenc 1926: Turandot de Giacomo Puccini 1924: Nerone de Arrigo Boito 1904: Madama Butterfly de Giacomo Puccini 1893: Falstaff de Giuseppe Verdi 1892: La Wally de Alfredo Catalani 1889: Edgar de Giacomo Puccini 1887: Otello de Giuseppe Verdi 1885: Marion Delorme de Amilcare Ponchielli 1876: La Gioconda de Amilcare Ponchielli 1870: Il Guarany de Carlos Gomes 1868: Mefistofele de Arrigo Boito

1845: Giovanna d'Arco de Giuseppe Verdi 1843: I Lombardi alla prima crociata de Giuseppe Verdi 1842: Nabucco de Giuseppe Verdi 1840: Un giorno di regno de Giuseppe Verdi 1839: Oberto, Conte di San Bonifacio de Giuseppe Verdi 1835: Maria Stuarda de Gaetano Donizetti 1833: Lucrezia Borgia de Gaetano Donizetti 1831: Norma de Vincenzo Bellini 1829: La straniera de Vincenzo Bellini 1827: Il pirata de Vincenzo Bellini 1820: Margherita d'Anjou de Giacomo Meyerbeer 1814: Il turco in Italia de Gioachino Rossini 1813: Aureliano in Palmira de Gioachino Rossini 1812: La pietra del paragone de Gioachino Rossini 1778: Europa riconosciuta de Antonio Salieri

Referințe

1. SIRBeC
2. archINFORM, accesat în 30 iulie 2018
3. http://www.mi.camcom.it/web/guest/dentro-la-scala1 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
4. Colectiv. DICȚIONAR ENCICLOPEDIC ROMÂN. IV Q – Z. București, 1966. p. 318.
5. Verdi, Giuseppe (1994). The Verdi-Boito Correspondence. trans. William Weaver. University of Chicago Press. p. 42. ISBN 0226853047.

Bibliografie

• Colectiv. DICȚIONAR ENCICLOPEDIC ROMÂN. IV Q – Z. București, 1966: ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE, Editura Politică. p. 962.
• Beauvert, Thierry, Opera Houses of the World, New York: The Vendome Press, 1995

Legături externe

• it La Scala official website
• en David Willey, "La Scala faces uncertain future", BBC News online, 12 November 2005
• en Toscanini's reforms at La Scala Arhivat în 5 februarie 2006, la Wayback Machine.
• it en Virtual Tour
• Scala din Milano - templu al muzicii Arhivat în 20 iunie 2010, la Wayback Machine., 17 iunie 2010, Revista Magazin
• Românii care au cucerit "Scala" din Milano Arhivat în 23 februarie 2014, la Wayback Machine., 1 iulie 2011, Virgil Lazar, România liberă

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Teatro alla Scala

Vezi și

• Orchestra Simfonică Milano
• Museo Teatrale alla Scala