Amilcare Ponchielli

Amilcare Ponchielli (n. 31 august 1834, Paderno Ponchielli, Regatul Lombardia-Veneția, Imperiul Austriac – d. 16 ianuarie 1886, Milano, Regatul Italiei), cunoscut mai ales în calitate de compozitor de operă, a rămas în programele spectacolelor din secolele XX - XXI doar cu opera La Gioconda (foarte cunoscut este baletul „Dansul Orelor” din actul III), după o tragedie de Victor Hugo. Cu toate acestea, el este autorul a unsprezece opere, dintre care una neterminată și a unui monolog pentru un bariton.

Amilcare Ponchielli
Date personale
Născut	31 august 1834[1][2][3][4][5] Paderno Ponchielli, Regatul Lombardia-Veneția, Imperiul Austriac[6]
Decedat	16 ianuarie 1886 (51 de ani)[7][8][9][3][10] Milano, Regatul Italiei[11][12][6]
Înmormântat	cimitirul monumental din Milano[*]​[13]
Cauza decesului	cauze naturale (pneumonie)
Căsătorit cu	AIMP
Cetățenie	Regatul Italiei (17 martie 1861–16 ianuarie 1886)  Regatul Lombardia-Veneția
Ocupație	compozitor dirijor muzicolog[*]​ profesor de muzică[*]​ profesor universitar[*]​ organist[*][[organist (musician who plays any type of organ)|​]]
Limbi vorbite	limba italiană[2][14]
Activitate
Studii	Conservatorio Giuseppe Verdi[*]​
Gen muzical	operă
Instrument(e)	orgă[*]​
Prezență online
Internet Movie Database VGMdb
Modifică date / text

Ca pedagog la Conservatorul din Milano i-a avut ca elevi pe Giacomo Puccini și Pietro Mascagni, viitori reprezentanți ai curentului „verist”.

Lista operelor

Amilcare Ponchielli
Gioconda (afiș de epocă)

• 1851 - Il sindaco babbeo, proiect studențesc
• 1856 - I promessi sposi, Cremona, ignorată de presa muzicală
• 1858 - Bertrando del Bornio, programată la Torino, dar ne-jucată
• 1861 - La Savoiarda, revizuită ca Lina, în 1877
• 1863 - Roderico, re dei Goti
• 1872 - I promessi sposi, Milano, Teatro Dal Verme, succes avut ulterior cu versiunea revizuită
• 1873 - Il parlatore eterno, monolog pentru bariton
• 1874 - I Lituani, revizuită în 1875
• 1876 - La Gioconda, Milano, punerea în scenă, Julian Gayarre; versiuni revizuite în 1876 și 1880
• 1880 - Il figliuol prodigo, Milano, punerea în scenă, Francesco Tamagno
• 1885 - Marion Delorme, Milano, punerea în scenă, Francesco Tamagno; revizuită, prezentată la Brescia, 1885
• I Mori di Valenza (neterminată) - terminată de Arturo Cadore și prezentată în premieră la Monte Carlo, 17 martie 1914, punerea în scenă de Giovanni Martinelli