Samuil Vulcan
From Wikipedia, the free encyclopedia
From Wikipedia, the free encyclopedia
Samuil Vulcan (n. 1 august 1758, Blaj, Marele Principat al Transilvaniei – d. 25 decembrie 1839, Oradea) a fost episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea Mare între 1806 și 1839.
| Samuil Vulcan | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Blaj, Monarhia Habsburgică |
| Decedat | (81 de ani) Oradea, Imperiul Austriac |
| Cetățenie |  Ungaria |
| Religie | Biserica Catolică[1] |
| Ocupație | preot catolic[*] catholic eparch[*] episcop catolic[*] |
| Funcția episcopală | |
| Sediul | Oradea Mare |
| Titlul | Episcop de Oradea Mare |
| Perioada | 1806 - 1839 |
| Predecesor | Ignatie Darabant |
| Succesor | Vasile Erdeli |
| Cariera religioasă | |
| Hirotonire episcopală | 1807 |
| Episcop consacrator | Ioan Bob |
Modifică date / text  | |
Samuil Vulcan s-a născut la 1 august 1758, în satul Veza, azi încorporat în orașul Blaj, într-o „familie săracă[2] și umilă”.[3] Consacrarea sa episcopală, de Oradea Mare, a fost săvârșită la 25 octombrie 1807 de episcopul Ioan Bob, în Catedrala Sfânta Treime din Blaj și a fost instalat la 29 iunie 1807, la „sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.”[2]
În anul 1828 a întemeiat liceul românesc din Beiuș, care astăzi îi poartă numele. A contribuit la dezvoltarea culturii românilor ardeleni, mai ales prin finanțarea publicării lucrărilor corifeilor Școlii Ardelene.
Pe românii ortodocși din Arad i-a sprijinit să-și aleagă episcop român, în locul celui sârb[4] și i-a ajutat „cu bani proprii”[2] pentru „înființarea Preparandiei din Arad (1812)”.[2]
A fost numit de Nicolae Iorga „ocrotitorul întregii culturi românești”.
Era poliglot: vorbea „în mod fluent româna, germana, franceza, italiana, maghiara, probabil și poloneza, precum și limbile clasice: ebraica, latina, greaca.”[2]
