regizor și scenarist român From Wikipedia, the free encyclopedia
Radu Bartolomeu Gabrea (n. , București, România – d. [4][2]) a fost un regizor și scenarist român cu limbă maternă germană. Între 1974 și 1997 a locuit în Germania.[9] A fost profesor asociat de regie și montaj la Academia de Teatru și Film din București și critic de film la mai multe ziare.[10] A regizat peste 25 de filme artistice și documentare într-o cariera de peste 45 de ani, abordând după întoarcerea sa în România subiecte istorice mai puțin cunoscute sau „distorsionate în mod sistematic”, și care în opinia sa trebuie demistificate cu ajutorul cercetării documentaristice. Filmele sale deseori ating tematica minoritarilor evrei, sași sau șvabi în diferite perioade a secolului trecut.
Radu Gabrea | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2] București, România[3] |
Decedat | (79 de ani)[4][2] |
Cetățenie | România Germania[5] |
Ocupație | regizor de film scenarist producător de film cadru didactic universitar[*] |
Limbi vorbite | limba română limba germană |
Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București[6][7] Universitatea Tehnică de Construcții din București[7] |
Alte premii | |
Ordinul Național „Serviciul Credincios” (2002) Crucea de Merit a Republicii Federale Germania în grad de Cavaler[*] (2011)[8] | |
Modifică date / text |
După absolvirea liceului Spiru Haret s-a înscris la Institutul de Construcții din București. În anul II a fost arestat timp de 9 luni și jumătate deoarece un coleg îl invitase la o manifestație de solidaritate cu Revoluția din Ungaria din 1956, manifestație care de altfel nu a mai avut loc.[11] A fost arestat la 12 noiembrie 1956. A fost judecat în lotul „Mitroi”, compus în cea mai mare parte din studenții de la Facultatea de Drept. Prin sentința Nr. 534 din 19 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost achitat, fiind eliberat la 28 mai 1957.[necesită citare]
După eliberare, a fost readmis la Facultatea de Construcții, pe care a terminat-o cu diplomă de inginer construcții civile și industriale. A lucrat apoi doi ani pe șantier lângă Târgu Mureș înainte de a reveni la București în proiectare.
S-a înscris apoi la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția regie de film, pe care a absolvit-o în 1968.[12][13]
Radu Gabrea debutează în 1969 cu filmul de lung metraj Prea mic pentru un război atît de mare. Filmul, realizat după un scenariu de D.R. Popescu, a fost premiat la Festivalul de la Locarno, în 1970.
În 1970, anul în care a stat timp de 6 luni la Paris,[14] realizează primul serial de televiziune din România: Urmărirea.
Următorul său film, Dincolo de nisipuri, realizat în 1973, a fost oprit din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Filmul a trebuit reeditat pentru a fi aprobat.[15] După ce a ajuns în Franța pentru a prezenta filmul în cadrul ediției nr. 27 a Festivalului Internațional de Film de la Cannes, Radu Gabrea nu s-a mai întors în țară.[16] Astfel, în 1975, în urma conflictului și a intervențiilor cenzurii, Radu Gabrea a emigrat în Germania, țara de origine a mamei sale.[17]
Lucrarea sa de doctorat (1984) în comunicații sociale la Universitatea Louvain-la-Neuve (Belgia) s-a intitulat "Werner Herzog și mistica renană".
După ce a regizat câteva filme în Germania, revine in 1994 pe ecranele din România cu coproducția Rosenemil - O tragică iubire. În 1997, se reîntoarce definitiv în România și devine primul președinte al Oficiului Național al Cinematografiei, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1999.[18]
A fost profesor de regie și montaj la Academia de Teatru și Film din București și critic de film la mai multe ziare.
în 2002 i se acordă Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, din partea președinției României.
Gabrea a declarat într-un interviu din 2009 despre ultimul său film la aceea vreme Călătoria lui Gruber:
„Ca regizor în formare, modelul meu a fost Andrzej Wajda. "Cenușă și diamant" a rămas și azi reperul meu esențial în istoria filmului. De aici interesul meu pentru legătura între individ și istorie în toate, repet, în aproape toate filmele mele. De aici și interesul meu pentru o perioadă a istoriei României, pentru adevăruri ascunse și sistematic deformate. Pogromul de la Iași este un model exemplar al acestui caz”.
Începând din 2011 organizează "Mediaș Central European Film Festival (MeCEFF)" care devine un festival anual.
A fost membru fondator al Fundației „Filmul românesc”.
Continuă să regizeze, ultimul său documentar "Împărăteasa roșie - Viața și aventurile Anei Pauker" apărând în iunie 2016.[19][20] În invitația la premieră, Dl Gabrea afirmă:
„Perioada comunismului în România, urmare directă a ocupației sovietice, constituie încă o epocă insuficient studiată a istoriei contemporane a României. Și, ca de fiecare dată într-un asemenea caz, miturile și legendele, foarte multe rezultate ale unor insistențe propagandistice de o culoare sau alta, înlocuiesc datele istorice reale. Cazul Anei Pauker este un caz tipic în acest sens." „În linia interesului meu permanent pentru descoperirea falsificărilor istoriei contemporane a României, am socotit că readucerea în prim plan a adevăratei biografii a Anei Pauker este mai mult decât necesară.”
Radu Gabrea a decedat joi, 9 februarie 2017[21]. Sicriul a fost depus la Teatrul Nottara pentru un ultim omagiu, apoi înmormântarea cu onoruri militare a avut loc la Cimitirul Bellu ortodox din București .
Părinții: Iosif (profesor universitar) și Maria (profesoară). A avut doi frați: Șerban (artist plastic) și Florin (arhitect, scriitor, scenograf de film). La moartea sa era căsătorit cu actrița Victoria Cociaș pe care a cunoscut-o în 1994 în cadrul filmului „Rosenemil - O tragică iubire”. A fost căsătorit anterior cu Roxana (Pană) Gabrea[17]. Fiica din prima căsătorie, Maria-Magdalena Schubert, a contribuit la scenariile unora dintre filmele sale documentare. Gabrea a avut și trei nepoți.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.