Premiul Abel

Premiul Abel este un premiu acordat anual de către regele Norvegiei unui matematician remarcabil.^[1] Este numit după matematicianul norvegian Niels Henrik Abel (1802-1829) și modelat direct după Premiul Nobel. ^{[2][3][4][5][6][7][8]} Recompensa financiară pentru câștigător este de 7,5 milioane de coroane norvegiene.

Premiul Abel
Acordat pentru	Contribuție remarcabilă în domeniul matematicii
Prezentat de	Guvernul Norvegiei
Data	2003
Țara	Norvegia
Prima decernare	2003
Site oficial	https://www.abelprize.no/ https://abelprisen.no/
Modifică text

Istoria Premiului Abel datează din 1899, când matematicianul norvegian Sophus Lie a propus înființarea sa, după ce a aflat că planurile lui Alfred Nobel pentru premii anuale nu vor include un premiu pentru matematică. În 1902, regele Oscar al II-lea al Suediei și Norvegiei și-a exprimat dorința de a finanța un premiu pentru matematică pentru a completa premiile Nobel, dar stabilirea premiului a fost împiedicată de dizolvarea uniunii dintre Norvegia și Suedia în 1905. A durat aproape un secol înainte ca premiul să fie stabilit definitiv de guvernul Norvegiei în 2001 și s-a intenționat în mod specific „să le ofere matematicienilor propriul echivalent al unui Premiu Nobel”.^[7] Laureații sunt selectați de Comitetul Abel, ai cărui membri sunt numiți de Academia Norvegiană de Științe și Litere.

Ceremonia de decernare a premiilor are loc în Aula Universității din Oslo, unde a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace între 1947 și 1989.^[9] Consiliul pentru Premiul Abel a înființat și un simpozion Abel, administrat de Societatea Norvegiană de Matematică, care are loc de doua ori pe an.^[10]

Criterii de selecție și finanțare

Oricine poate depune o nominalizare la Premiul Abel, deși auto-nominalizările nu sunt permise. Candidatul trebuie să fie în viață. Dacă premiatul moare după ce a fost declarat câștigător, premiul va fi acordat postum.

Academia Norvegiană de Științe și Litere declară câștigătorul Premiului Abel în luna martie, după recomandarea Comitetului Abel, care este format din cinci matematicieni. Atât norvegienii, cât și non-norvegienii pot face parte din comitet. Sunt aleși de Academia Norvegiană de Științe și Litere și nominalizați de Uniunea Internațională de Matematică și Societatea Europeană de Matematică.^[11][12] Începând din 2019, comitetul este condus de matematicianul norvegian Hans Munthe-Kaas (Universitatea din Bergen),^[13] și înainte era condus de profesorul John Rognes.^[14]

Finanțare

Guvernul norvegian a acordat premiului o finanțare inițială de 200 milioane de coroane norvegiene (aproximativ 21,7 milioane euro^[15]) în 2001. Anterior, finanțarea venea de la fundația Abel, dar astăzi premiul este finanțat direct de la bugetul național.

Finanțarea este controlată de consiliul de administrație, care este format din membri aleși de Academia Norvegiană de Științe și Litere.^[12] Actualul lider al consiliului este John Grue.

Laureați

An	Laureat	Imagine	Instituție	Citare
2003	Serre, Jean-PierreJean-Pierre Serre		Collège de France	„Pentru că a jucat un rol cheie în modelarea formei moderne a multor părți ale matematicii, inclusiv topologia, geometria algebrică și teoria numerelor”.[16]
2004	Atiyah, MichaelMichael Atiyah		Universitatea din Edinburgh Universitatea Cambridge	„Pentru descoperirea și dovada teoremei indexului, care reunește topologia, geometria și analiza, și rolul lor remarcabil în construirea de noi punți între matematică și fizică teoretică”.[17]
	Singer, IsadoreIsadore Singer		Massachusetts Institute of Technology Universitatea Berkeley din California
2005	Lax, PeterPeter Lax		Courant Institute	„Pentru contribuțiile sale revoluționare la teoria și aplicarea ecuațiilor diferențiale parțiale și la calcularea soluțiilor lor”.[18]
2006	Carleson, LennartLennart Carleson		Universitatea Tehnică Regală	„Pentru contribuțiile sale profunde și decisive la analiza armonică și teoria sistemelor dinamice netede”.[19]
2007	Varadhan, S. R. SrinivasaS. R. Srinivasa Varadhan		Courant Institute	„Pentru contribuțiile sale fundamentale la teoria probabilității și în special pentru crearea unei teorii unificate a abaterilor mari”.[20]
2008	Thompson, John G.John G. Thompson		Universitatea Florida	„Pentru realizările lor profunde în algebră și în special pentru modelarea teoriei moderne a grupurilor”.[21]
	Tits, JacquesJacques Tits		Collège de France
2009	Gromov, MikhailMikhail Gromov		Institut des Hautes Études Scientifiques[22] and Courant Institute[23]	„Pentru contribuțiile sale revoluționare în geometrie”.[24]
2010	Tate, JohnJohn Tate		University of Texas at Austin	„Pentru impactul său vast și durabil asupra teoriei numerelor”.[25]
2011	Milnor, JohnJohn Milnor		Universitatea Stony Brook	„Pentru descoperiri de pionierat în topologie, geometrie și algebră”.[26]
2012	Szemerédi, EndreEndre Szemerédi		Institutul de matematică Alfréd Rényi și Universitatea Rutgers	„Pentru contribuțiile sale fundamentale în matematică discretă și informatică teoretică și ca recunoaștere a impactului profund și durabil al acestor contribuții asupra teoriei numerelor aditive și a teoriei ergodice”.[27]
2013	Deligne, PierrePierre Deligne		Institute for Advanced Study	„Pentru contribuțiile decisive în geometria algebrică și pentru impactul lor transformator asupra teoriei numerelor, teoriei reprezentării și câmpurilor conexe”.[28]
2014	Sinai, YakovYakov Sinai		Universitatea Princeton și Institutul Landau pentru fizică teoretică[29]	„Pentru contribuțiile sale fundamentale la sistemele dinamice, teoria ergodică și fizica matematică ”.[30]
2015	Nash Jr., John F.John F. Nash Jr.		Universitatea Princeton	„Pentru contribuțiile de impact și decisive la teoria ecuațiilor diferențiale parțiale neliniare și aplicațiile sale la analiza geometrică”.[31]
	Nirenberg, LouisLouis Nirenberg		Courant Institute
2016	Wiles, AndrewAndrew Wiles		Universitatea Oxford[32][33]	„Pentru uimitoarea sa dovadă a ultimei teoreme a lui Fermat, prin intermediul conjecturii de modularitate pentru curbele eliptice semistabile, deschizând o nouă eră în teoria numerelor”.[34]
2017	Meyer, YvesYves Meyer		École Normale Supérieure de Cachan	„Pentru rolul său esențial în dezvoltarea teoriei matematice a undelor”.[35]
2018	Langlands, RobertRobert Langlands		Institute for Advanced Study	„Pentru programul său vizionar care leagă teoria reprezentării de teoria numerelor”.[36]
2019	Uhlenbeck, KarenKaren Uhlenbeck		University of Texas at Austin	„Pentru realizările sale de pionierat în ecuații geometrice diferențiale parțiale, teoria ecartamentelor și sisteme integrabile și pentru impactul fundamental al muncii sale asupra analizei, geometriei și fizicii matematice”.[37][38]
2020	Furstenberg, HillelHillel Furstenberg		Universitatea Ebraică din Ierusalim	„Pentru pionierat în utilizarea metodelor din probabilitate și dinamică în teoria grupurilor, teoria numerelor și combinatorică”.[39]
	Margulis, GrigoryGrigory Margulis		Universitatea Yale
2021	Lovász, LászlóLászló Lovász		Universitatea Eötvös Loránd	„Pentru contribuțiile lor fundamentale la informatică teoretică și matematică discretă și rolul lor principal în modelarea lor în domenii centrale ale matematicii moderne”.[40]
	Wigderson, AviAvi Wigderson		Institute for Advanced Study
2022	Sullivan, DennisDennis Sullivan		City University of New York Graduate Center și Stony Brook University	„Pentru contribuțiile sale inovatoare în topologie în sensul său cel mai larg, și în special aspectele algebrice, geometriei și dinamice ale acesteia”.[41]

Note

1. „Statutter for Niels Henrik Abels matematikkpris” (în norvegiană).
2. „Robert P. Langlands Is Awarded the Abel Prize, a Top Math Honor”.
3. Dreifus, Claudia (29 martie 2005). „From Budapest to Los Alamos, a Life in Mathematics”. The New York Times.
4. Cipra, Barry A. (26 martie 2009). „Russian Mathematician Wins Abel Prize”. ScienceNOW. Arhivat din original la 29 martie 2009. Accesat în 29 martie 2009.
5. „Geometer wins maths 'Nobel'”. Nature. 26 martie 2009. Accesat în 17 octombrie 2012.
6. Foderaro, Lisa W. (31 mai 2009). „In N.Y.U.'s Tally of Abel Prizes for Mathematics, Gromov Makes Three”. The New York Times. Accesat în 17 octombrie 2012.
7. Devlin, Keith (aprilie 2004). „Abel Prize Awarded: The Mathematicians' Nobel”. Mathematical Association of America. Arhivat din original la 27 august 2012. Accesat în 4 noiembrie 2012.
8. Piergiorgio Odifreddi; Arturo Sangalli (2006). The Mathematical Century: The 30 Greatest Problems of the Last 100 Years. Princeton University Press. p. 6. ISBN 0-691-12805-7.
9. „University of Oslo”. Oslo Opera House. Arhivat din original la 3 august 2018. Accesat în 22 decembrie 2012.
10. „Main Page”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Accesat în 26 iulie 2012.
11. „The History of the Abel Prize”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 17 septembrie 2018. Accesat în 26 iulie 2012.
12. „Nomination Guidelines”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 2 august 2018. Accesat în 26 iulie 2012.
13. „The Abel Committee 2018/2019”. www.abelprize.no (în engleză). Arhivat din original la 4 martie 2016. Accesat în 19 septembrie 2018.
14. „The Abel Committee 2015/2016”. Arhivat din original la 4 martie 2016. Accesat în 4 ianuarie 2016.
15. „Google Currency Converter”. Accesat în 27 martie 2017.
16. „The Abel Prize Laureate 2003”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 21 mai 2013. Accesat în 23 decembrie 2012.
17. „The Abel Prize Laureate 2004”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 21 mai 2013. Accesat în 23 decembrie 2012.
18. „The Abel Prize Laureate 2005”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 14 mai 2013. Accesat în 23 decembrie 2012.
19. „The Abel Prize Laureate 2006”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 14 mai 2013. Accesat în 23 decembrie 2012.
20. „The Abel Prize Laureate 2007”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 14 mai 2013. Accesat în 23 decembrie 2012.
21. „The Abel Prize Laureate 2008”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 14 mai 2013. Accesat în 23 decembrie 2012.
22. „The Abel Committee's Citation 2009”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 22 august 2016. Accesat în 9 august 2016.
23. Foderaro, Lisa W. (31 mai 2009). „In N.Y.U.'s Tally of Abel Prizes for Mathematics, Gromov Makes Three”. The New York Times. Accesat în 17 octombrie 2012.
24. „The Abel Prize Laureate 2009”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 22 august 2016. Accesat în 9 august 2016.
25. „The Abel Prize Laureate 2010”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 14 mai 2013. Accesat în 23 decembrie 2012.
26. „The Abel Prize Laureate 2011”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 14 mai 2013. Accesat în 23 decembrie 2012.
27. „The Abel Prize Laureate 2012”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 17 septembrie 2018. Accesat în 23 decembrie 2012.
28. „The Abel Prize Laureate 2013”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 17 mai 2013. Accesat în 20 iunie 2013.
29. „The Abel Committee's Citation 2014”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 22 august 2016. Accesat în 9 august 2016.
30. „The Abel Prize Laureate 2014”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 22 august 2016. Accesat în 26 martie 2014.
31. „The Abel Prize Laureates 2015”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 22 august 2016. Accesat în 9 august 2016.
32. „The Abel Committee's Citation 2016”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 2 august 2016. Accesat în 9 august 2016.
33. „Sir Andrew J. Wiles receives the Abel Prize” (Press release). The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 22 august 2016. Accesat în 9 august 2016.
34. „The Abel Prize Laureate 2016”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 12 august 2017. Accesat în 15 martie 2016.
35. „The Abel Prize Laureate 2017”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 26 mai 2017. Accesat în 21 martie 2017.
36. „The Abel Prize Laureate 2018”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 23 martie 2018. Accesat în 20 martie 2018.
37. „Karen Uhlenbeck first woman to win the Abel Prize”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 24 mai 2019. Accesat în 19 martie 2019.
38. Chang, Kenneth (19 martie 2019). „Karen Uhlenbeck Is First Woman to Receive Abel Prize in Mathematics - Dr. Uhlenbeck helped pioneer geometric analysis, developing techniques now commonly used by many mathematicians”. The New York Times. Accesat în 19 martie 2019.
39. „The Abel Prize Laureates 2020”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 18 martie 2020. Accesat în 18 martie 2020.
40. „The Abel Prize Laureates 2021”. The Norwegian Academy of Science and Letters. Arhivat din original la 24 martie 2021. Accesat în 17 martie 2021.
41. „Matematicianul american Dennis Sullivan, laureat al Premiului Abel 2022, supranumit „Nobelul pentru Matematică"”. agerpres.ro. Arhivat din original la 25 martie 2022. Accesat în 23 martie 2022.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Premiul Abel

• https://abelprisen.no/ Site web oficial
• Official website of the Abel Symposium
• Barile, Margherita, Abel Prize la MathWorld.