From Wikipedia, the free encyclopedia
Perros-Guirec este o comună în departamentul Côtes-d'Armor din regiunea Bretania, aflată în nord-vestul Franței, gestionată administrativ de Comunitatea Lannion-Tregor. Ea cuprinde mai multe sate, cele mai importante fiind Ploumanac'h[4] și La Clarté[5].
Perros-Guirec | |||
— Comună — | |||
| |||
Poziția geografică | |||
Coordonate: 48°49′N 3°27′W | |||
---|---|---|---|
Țară | Franța | ||
Regiune | Bretania | ||
Departament | Côtes-d'Armor | ||
Suprafață[1] | |||
- Total | 14,16 km² | ||
Altitudine[2] | 96 m.d.m. | ||
Populație (2016[3]) | |||
- Total | 7.212 locuitori | ||
- Densitate | 509,32 loc./km² | ||
Fus orar | UTC+1 | ||
Cod poștal | 22700 | ||
Localități înfrățite | |||
- Teignmouth | Regatul Unit | ||
- Barr | Franța | ||
- Quintin | Franța | ||
- Insula Dragonera | Spania | ||
Cod INSEE | 22168 | ||
Prezență online | |||
site web oficial GeoNames OpenStreetMap relation | |||
Poziția localității Perros-Guirec | |||
Modifică date / text |
Comuna este o stațiune prestigioasă de litoral aflată la Marea Mânecii, cu o tradiție de mai mult de un secol, fiind situată într-un sit natural protejat. Coasta aferentă este denumită turistic Coasta de granit roz (Côte de Granit Rose) și e împânzită de blocuri de granit de culoare roz de talie impresionantă, adevărate sculpturi cioplite de vânt.
Perros-Guirec este cunoscut prin două embleme: Papagalul de mare cu cioc colorat, al cărui colonie se află pe cele Șapte insule, și Hortensia, o floare prezentă mai peste tot în regiune.
Traseul vamal de coastă (Sentier des douaniers),[6] este un sit protejat, erodat de aproape 300.000.000 de ani și oferă un peisaj supranatural de granit cu forme neobișnuite, ce se întinde pe aproape 9 km.
Portul comunei are o parcare marină pentru bărcile piscicole și cele de agrement.
Comuna dispune de trei plaje principale:
Insulele din grupul Les Sept-Îles formeaza un arhipeleag în largul comunei, cea mai importantă fiind Île aux Moines și île Riouzig (Rouzic) care conține una din cele mai mari rezerve ornitologice marine din Franta.
Perros este un nume breton, compus din Penn, ceea ce înseamnă „vârf, extremitate" și ros, „ridicătură".
Guirec provine de la Sfântul Guirec, un misionar din secolul al XVII-lea, venit din Țara Galilor și imortalizat pe plaja de la Ploumanac'h printr-o capelă și un oratoriu din piatră.[7]
Importanța stațiunii balneare a crescut odată cu deschiderea liniilor ferate Lannion - Perros și Perros - Tréguier în 1906, fapt ce a încurajat venirea unei clientele pariziene care și-a construit numeroase case de vacanță. Aceste căi sunt acum circuite pedestre, foarte apreciate de turiști.
Comuna profită mult din turism, având și un centru de talassoterapie și beneficiază mult de proximitatea (12km) față de centrul economic și academic din Lannion.
Perros-Guirec dispune de școli publice și private iar comuna a aderat la Carta limbii bretone Ya d'ar Brezhoneg pe 4 februarie 2016. Aici e leagănul cercului muzical celtic Ar Skewell (numit după un bloc stâncos aflat între Perros și Ploumanac'h) și al formațiilor de cimpoi scoțian, numite bagad, cum ar fi Sonerien Bro Dreger (suflătorii din țara Tregor).
Comuna susține sporturile clasice dar și singurul club de surf din Côtes d'Armor, Seven Islands Surf Club și este o etapă pentru competiția cu vele Solitaire du Figaro.
Anual, la începutul lunii august are loc festivalul Hortensias care reunește grupurile celtice și horele locale, numite Fest-Noz, înscrise în patrimoniul imaterial UNESCO în 2012.
Municipalitatea găzduiește în aprilie un festival de Benzi desenate.
În lunile iulie-august are loc festivalul de Muzică de cameră într-o sală modernă, cu vedere spre mare, numită Palais de Congres.
La vie au Soleil, d'Hervé Quéré; La colline et la Crique, de Tatsumi Sakaï; Dahed, de Patrice Le Guen; Menhir II, de Marc Simon; L'Arkou, de François Breton; Distant view, de Tatsumi Sakaï; Le sculpteur et sa création, de Shelomo Selingeer; Le coupe (Hearoma Nui en maori), de Renate Verbrugge; DEclosion, de Seenu; Le repos du tailleur, de Patrice Le Guen; Nu primitif, de Pierre Székely; Femme fleur, de Wattel; Mère à l'enfant, de François Breton; Anishnabe, de Biscornet; Le passage de Jean-Yves Ménez; L'homme de granit, de Pierre Székely; Le fauteuil, de David Puech; La fragilité du dialogue, de l'infini à Rouzic, de Viorel Enache.
Satul Ploumanac'h care aparține de comuna Perros-Guirec a fost votat în 2015, în cadrul emisiunii televizate Village préféré des Français, concurs ce datează din 2012, ca fiind „satul favorit al francezilor”, fapt atestat printr-o placă comemorativă aflată pe plaja Saint-Guirec.[16]
Goulhen, Laurent Petits Trains du Trégor, ed. Skol Vreizh, 2008 ISBN 978-2-915623-50-5
Broëlec, Noël Ce qu'il faut voir en BRETAGNE, ed. Club France Loisirs, Paris 1995 ISBN 2-7242-6080-5
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.