Ofensiva din Ardeni

Ofensiva din Ardeni (cunoscută și ca Ofensiva Von Rundstedt) (16 decembrie 1944 – 25 ianuarie 1945), a fost ultima ofensivă inițiată de Germania (die Ardennenoffensive) împotriva Aliaților, pe frontul de Vest, și a început în data de 16 decembrie 1944. Aceasta se poate spune că a fost printre ultimele ofensive importante al Germaniei înainte de capitulare. Ea a fost o contraofensivă prin care Germania a căutat să împiedice înaintarea trupelor aliate ale SUA și Marii Britanii. Ofensiva a avut loc în zona dens împădurită a regiunii Munților Ardeni din provincia belgiană Valonia, în jurul orașelor Bastogne, St. Vith, Rochefort, La Roche, Houffalize, Stavelot, Clerf, Diekirch, Vianden și a cantoanelor din estul Belgiei. Trupele aliate erau constituite din 83.000 de soldați,^{[necesită citare]} 400 de blindate și 400 de tunuri, fiind comandate de Dwight D. Eisenhower, Bernard Montgomery și Omar N. Bradley. La comanda trupelor germane se aflau Gerd von Rundstedt și Walter Model, efectivul trupelor germane fiind de 200.000 de soldați, 600 de blindate și 1.900 de tunuri. Operațiunea a fost numită „Unternehmen Christrose” (Trandafirii lui Isus). Frontul avea lățimea de 60 km, trupele germane reușind să străpungă liniile inamice și să pătrundă pe o adâncime de circa 100 km. Țelul acțiunii era ocuparea orașului Antwerpen, prin portul căruia soseau întăririle trupelor americane. După lupte crâncene care au durat șase săptămâni, trupele germane au fost respinse până la linia inițială a frontului. Trupele americane și-au refăcut pierderile în circa 2 săptămâni, pe când Germania a epuizat ultimele sale rezerve militare, ceea ce a accelerat sfârșitul războiului. Bilanțul ofensivei a fost sever de partea aliaților, 19.276 de morți, 47.139 de răniți, 21.144 prizonieri și dispăruți. Pierderile trupelor germane s-au soldat la 17.236 de morți, 16.000 prizonieri și dispăruți, precum și 34.439 de răniți.

Ofensiva din Ardeni
Parte a celui de-al Doilea Război Mondial
Soldați americani din Regimentul 290 Infanterie (Divizia 75 Infanterie), fotografiați în Ardeni în timpul ofensivei germane. {Amonines, Belgia, 4 ianuarie 1945}
Informații generale
Perioadă 16 decembrie 1944 – 25 ianuarie 1945 Loc Ardeni - Belgia, Luxemburg și Germania 50°36′N 6°06′E ({{PAGENAME}}) Rezultat Victorie a Aliaților
Beligeranți
Statele Unite  Regatul Unit  Canada  Franța Forțele Belgiene Libere Rezistența Luxemburgheză	Germania
Conducători
Dwight D. Eisenhower Omar N. Bradley (Corpul 12 de Armată al SUA) Courtney Hodges (Corpul 1 de Armată al SUA) George S. Patton (Corpul 3 de Armată al SUA) Bernard Montgomery	Adolf Hitler Walter Model Gerd von Rundstedt Hasso von Manteuffel Sepp Dietrich Erich Brandenberger
Efective
840.000 de militari,[1] 1.300 de tancuri medii,[2] plus distrugătoare de tancuri, 394 piese de artilerie	200.000[3] – 500.000 de militari[4][5][6][7] 1.800 de tancuri[8] 1.900 piese de artilerie și Nebelwerfere[9]
Pierderi
Americane: 89.500 (19.000 uciși, 47.500 răniți, 23.000 prizonieri sau dispăruți)[10] ~800 tancuri[11] Britanice: 1.408 (200 uciși, 1.200 răniți sau dispăruți)[1][12]	Germane: 67.200[13] – 100.000 uciși, răniți, prizonieri sau dispăruți,[7][10] ~600 tancuri și arme de asalt[11][14] Civile: aproximativ 3.000 de civili uciși[15]
Modifică date / text

Ilustrație oficială a Armatei SUA: Harta liniilor frontului (indicate prin linii albastre groase și punctate) prezentând intrândurile, ieșindurile și „buzunarele” frontului, pe măsură ce ofensiva germană progresa de la est spre vest, în perioada 16–26 decembrie 1944.

Principalele cauze ale eșecului ofensivei germane au fost:

1. Lipsa combustibililor - principala sursă de combustibil a mașinii de război germane, România, întorsese armele în august 1944;
2. Vremea - dacă la începutul ofensivei vremea rea nu a permis Aliaților să desfășoare activități de recunoaștere și de susținere a trupelor de la sol, după data de 24 decembrie acest lucru s-a schimbat și aviația aliată a putut decola pentru a-și îndeplini misiunile de luptă. La acel moment, Luftwaffe era decimată și nu putea face față superiorității aeriene aliate;
3. Numărul limitat de trupe angajat în luptă de către Germania. Hitler le promisese generalilor săi 18 divizii de infanterie și 12 divizii de blindate, însă multe dintre acestea urmau să provină din rezerva strategică a armatei și nu erau complet formate sau echipate. Pe măsură ce ofensiva a pierdut din impactul inițial, armata germană a rămas fără trupe pe care să le arunce în luptă, neavând rezerve.

Ofensiva din Ardeni (1944)

Referințe

1. Cirillo 2003, p. 53.
2. Steven Zaloga estimează la 1.320 numărul de tancuri M4 Sherman deținute de Corpul I de Armată (Zaloga 2008, pp. 71–73. ).
3. Cirillo 2003, p. 4.
4. Delaforce 2004, p. 376.
5. Parker 1991, p. 196.
6. Burriss, T. Moffat (2001). Strike and Hold: A Memoir of the 82nd Airborne in World War II. Brassey's. p. 165. ISBN 9781574883480.
7. MacDonald 1998, p. 618.
8. Cole 1964, p. 652. estimează că efectivul de tancuri era alcătuit din circa 250 Tiger I, 775 Panther, 775 Panzer IV și câteva Tiger II; Zaloga 2008, pp. 71–73. dă ca cifră 416 tancuri Panther.
9. Cole 1964, p. 650.
10. Miles, Donna (14 decembrie 2004). „Battle of the Bulge Remembered 60 Years Later”. Departamentul Apărării al Statelor Unite. Accesat în 5 martie 2011.
11. Shaw 2000, p. 168.
12. MacDonald 1998, p. 618.
13. Cirillo 2003.
14. Shirer 1990, p. 1095.
15. Schrijvers, Peter (2005). Morții neștiuți: Civilii în Ofensiva din Ardeni. Editura Universității Kentucky. p. xiv. ISBN 0813123526.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ofensiva din Ardeni

• de Muzeul de Istorie German
• en Descrierea acțiunii trupulor US-Army
• en „The Battle of the Bulge“
• de „Auf den Spuren der Ardennenoffensive“ Arhivat în 7 ianuarie 2005, la Wayback Machine. (Pe urmele ofensivei)
• National Museum of Military History - Diekirch
• de „Ultima ofensivă a lui Hitler“