Léon Degrelle

Léon Joseph Marie Ignace Degrelle (n. 15 iunie 1906, Bouillon, Valonia, Belgia – d. 31 martie 1994, Málaga, Andaluzia, Spania)^[8] a fost un politician valon, unul dintre cei mai importanți colaboratori ai naziștilor, iar mai târziu unul dintre întemeietorii negaționismului^[9] în Belgia.^[10] Degrelle a devenit cunoscut în țara natală în anii '30 ca lider al Partidului Rexist.^[11] În timpul ocupației naziste din timpul celui de-al Doilea Război Mondial^⁠(d), acesta s-a alăturat armatei germane și a luptat în Legiunea Valonă^⁠(d) pe frontul de est. După colapsul Germaniei Naziste, Degrelle a reușit să fugă în Spania franchistă unde a devenit o personalitate importantă în politicile neonaziste. A murit 50 de ani după ce și-a pierdut cetățenia și a fost condamnat la moarte^⁠(d) în Belgia pentru activitățile de colaborare.^[8][12]

Léon Degrelle
Date personale
Nume la naștere	Léon Joseph Marie Ignace Degrelle
Născut	15 iunie 1906[1][2][3][4][5] Bouillon, Valonia, Belgia
Decedat	31 martie 1994 (87 de ani)[1][2][3][4][5] Málaga, Andaluzia, Spania
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Părinți	Édouard Degrelle[*][[Édouard Degrelle |​]]
Cetățenie	Belgia[6]
Religie	catolicism
Ocupație	politician jurnalist scriitor
Limbi vorbite	limba franceză[7]
Deputat în Camera Reprezentanților Belgiei
În funcție 2 aprilie 1939 – 17 februarie 1946
Premii	Deutsches Kreuz in Gold[*][[Deutsches Kreuz in Gold |​]] Crucea de Fier cu Frunze de Stejar în grad de cruce[*]​
Partid politic	Rexism
Alma mater	Universitatea Catolică din Leuven
Modifică date / text

Colaborarea cu Germania Nazistă

La începutul războiului, Degrelle a aprobat anunțul monarhului Leopold al III-lea că Belgia dorește să-și păstreze neutralitatea. Odată cu invadarea țării de către Germania pe 10 mai 1940, vocile din interiorul Partidului Rexist erau împărțite cu privire la activitățile de rezistență. Acesta a fost arestat pe motiv că ar fi colaborator și trimis în Franța. Spre deosebire de alți belgieni deportați^⁠(d), Degrelle nu și-a pierdut viața în masacrul de la Abbeville^⁠(d), însă a fost trimis în lagărul de concentrare Vernet^⁠(d). A fost eliberat în momentul în care s-a inițiat ocuparea teritoriilor franceze.

Degrelle s-a reîntors în Belgia unde a reconstruit ideologia rexistă combinând-o cu elemente naziste spre deosebire de alti foști rexiști - precum Théo Simon și Lucien Mayer - care au continuat să lupte împotriva trupelor naziste de ocupație. În august, Degrelle a început să redacteze materiale pentru ziarul nazist Le Pays Réel. Acesta s-a alăturat legiunii valone a Wehrmachtului chemată la arme în august 1941 să lupte împotriva forțelor Uniunii Sovietice pe frontul de est. Statutul de lider al partidului a fost preluat de Victor Matthys. Dat fiind faptul că nu avea pregătire militară, Degrelle s-a înscris în calitate de soldat și a fost decorat cu Crucea de Fier Clasa II în martie 1942. A promovat ușor și a ajuns la gradul de locotenent în mai 1942; a fost decorat cu Crucea de Fier Clasa I în aceeași lună. Valonii au fost transferați din Wehrmacht în Waffen-SS în iunie 1943,^[12][13] devenind astfel Legiunea Valonă care activa pe frontul de est.^[13][14]

Din 1940, biserica romano-catolică belgiană a interzis purtarea uniformelor în timpul euharistiei. Pe 25 iulie 1943, aflat în orașul său natal Bouillon, lui Degrelle i s-a adus la cunoștință că trebuie să părăsească un recviem deoarece purta uniforma SS interzisă de către biserică. Acesta a fost excomunicat de către Dieceza Romano-catolică din Namur^⁠(d), însă excomunicarea a fost suspendată de către germani.^[15]

În timpul bătăliei din punga Korsun-Cerkasî - din 24 ianuarie până pe 16 februarie 1944 - legiunii i se dă misiunea de a apăra partea estică a pungii de atacurile sovietice. După moartea ofițerului Lucien Lippert, Degrelle a preluat comanda brigăzii, însă legiunea a fost nevoită să se retragă. Din cei 2000 de oameni care alcătuiau brigada, doar 632 au supraviețuit.

Datorită acțiunile sale la Korsun, acsta a fost promovat la statutul de SS-Sturmbannführer. I-a fost acordată Crucea de Cavaler a Crucii de Fier (Ritterkreuz) de către Hitler în februarie 1944. Degrelle a declarat mai târziu că Hitler i-ar fi spus că „ești unic în istorie. Ești un lider politic care luptă ca un soldat. Dacă aș fi avut un fiu, aș fi vrut să fie ca tine”.^[16] Șase luni mai târziu, Degrelle și alți șase străini au primit Crucea de Fier cu Frunze de Stejar.^[12]

Pe 8 iulie 1944, fratele lui Degrelle, Édouard, a fost ucis în orașul său natal de către forțele belgiene de rezistență. La scurtă vreme, un pluton de execuție rexist l-au ucis pe farmacistul Henri Charles. Câteva zile mai târziu, trei civili au fost executați - aparent la ordinele lui Degrelle - fiind cunoscuți drept inamicii săi politici.

A fost comandantul Sturmbrigade Wallonien din 18 septembrie 1944 până pe 8 mai 1945. A fost în fruntea trupelor care au apărat Estonia în fața sovieticilor și a fost promovat în funcția de SS-Obersturmbannführer în primele luni ale anului 1945.^[12]

Pe 20 aprilie 1945 a fost promovat în funcția de SS-Standartenführer, iar pe 1 mai în funcția de Brigadeführer de către Heinrich Himmler. Promovarea din urmă însă a fost extralegală deoarece Himmler a fost retras din funcție pe 28 aprilie la ordinele lui Hitler.^[12]

După război, Degrelle a plecat în Spania, ascunzându-se de autoritățile belgiene pentru a nu fi judecat pentru colaborare cu naziștii. A revenit ulterior în viața publică și a fost foarte activ începând cu anii 60', publicând diverse articole și materiale prin care făcea apologia regimului nazist. De asemenea, Degrelle a fost unul dintre primii negaționiști ai Holocaustului, spunând că nu au existat camere de gazare și că sunt doar invenții ale propagandei evreiești. Ideile sale au avut o largă răspândire în mediile neo-naziste din lumea întreagă. În cele din urmă, a murit în anul 1994 la vârsta de 87 de ani, în Malaga, Spania.

Note

1. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
2. Léon Degrelle, BD Gest', accesat în 9 octombrie 2017
3. Léon DEGRELLE, Dictionnaire des Wallons, accesat în 9 octombrie 2017
4. Leon Degrelle, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017
5. Léon Degrelle, Gran Enciclopèdia Catalana
6. LIBRIS, 7 noiembrie 2012, accesat în 24 august 2018
7. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
8. Los Angeles Times. „Top nazi collaborator Léon Degrelle died in Spain”. Accesat în 2 mai 2021.
9. Christopher Ailsby (2004). Hitler's Renegades: Foreign Nationals in the Service of the Third Reich. Potomac Books Inc. p. 75. ISBN 1574888382.
10. The New York Times. „Leon Degrelle, Fascist Leader In Belgium, 87”. Accesat în 2 mai 2021.
11. Martin Conway. „The rexist movement in Belgium - Teză de doctorat”. Accesat în 2 mai 2021.
12. Bouysse, Gregory (15 Ianuarie 2019). Encyclopedia of the New Order – Special Issue – Wallonia (Part I). ISBN 9780244450595.
13. Wouters 2018, p. 272.
14. Plisnier 2011, p. 100.
15. CatholicHerald.co.uk. „Excommunication Reversed”. Arhivat din original în 15 martie 2014. Accesat în 2 mai 2021.Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
16. Degrelle, Léon (1985). Campaign in Russia : the Waffen SS on the Eastern Front (1st English language ed.). Institute for Historical Review. p. 4. ISBN 0-947554-04-1.

Bibliografie

• Baland, Lionel (2009). Léon Degrelle et la presse rexiste. Paris: Déterna. ISBN 9782913044869.
• Berger, Florian (2004). Ritterkreuzträger mit Nahkampfspange in Gold [Knight's Cross Bearers with the Close Combat Clasp in Gold] (in German). Vienna, Austria: Selbstverlag Florian Berger. ISBN 978-3-9501307-3-7.
• Bruyne, Eddy de; Rikmenspoel, Marc (2004). For Rex and Belgium: Leon Degrelle and Walloon Political & Military Collaboration 1940-1945. Solihull, West Midlands, England: Helion. ISBN 1-874622-32-9.
• Conway, Martin (1993). Collaboration in Belgium: Leon Degrelle and the Rexist Movement, 1940-1944. New Haven: Yale University Press. ISBN 0-300-05500-5.
• Fellgiebel, Walther-Peer (2000) [1986]. Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939–1945 — Die Inhaber der höchsten Auszeichnung des Zweiten Weltkrieges aller Wehrmachtteile [The Bearers of the Knight's Cross of the Iron Cross 1939–1945 — The Owners of the Highest Award of the Second World War of all Wehrmacht Branches] (in German). Friedberg, Germany: Podzun-Pallas. ISBN 978-3-7909-0284-6.
• Griffin, Roger, ed. (1997). Fascism. ISBN 0-19-289249-5.
• Rees, Philip (1991). Biographical Dictionary of the Extreme Right Since 1890. ISBN 0-13-089301-3.
• Scherzer, Veit (2007). Die Ritterkreuzträger 1939–1945 Die Inhaber des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939 von Heer, Luftwaffe, Kriegsmarine, Waffen-SS, Volkssturm sowie mit Deutschland verbündeter Streitkräfte nach den Unterlagen des Bundesarchives [The Knight's Cross Bearers 1939–1945 The Holders of the Knight's Cross of the Iron Cross 1939 by Army, Air Force, Navy, Waffen-SS, Volkssturm and Allied Forces with Germany According to the Documents of the Federal Archives] (in German). Jena, Germany: Scherzers Militaer-Verlag. ISBN 978-3-938845-17-2.
• Streel, José (2010) [1st. pub. as La révolution du vingtième siècle, Bruxelles: Nouvelle société d'éditions: 1942]. La révolution du XXème siècle [The Revolution of the Twentieth Century] (in French). Paris: Déterna. ISBN 978-3-7648-2299-6.
• Thomas, Franz (1997). Die Eichenlaubträger 1939–1945 Band 1: A–K [The Oak Leaves Bearers 1939–1945 Volume 1: A–K] (in German). Osnabrück, Germany: Biblio-Verlag. ISBN 978-3-7648-2299-6.
• Plisnier, Flore (2011). Ils ont pris les armes pour Hitler: la collaboration armée en Belgique francophone. Brussels: Renaissance du Livre. ISBN 9782507003616.
• Wouters, Nico (2018). "Belgium". In Stahel, David (ed.). Joining Hitler's Crusade: European Nations and the Invasion of the Soviet Union, 1941. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 260–287. ISBN 978-1-316-51034-6.
• Rule, Richard. "Was Leon Degrelle a Traitor of Belgium, or a German Army Hero?". warfarehistorynetwork.com.

Legături externe

• Newspaper clippings about Léon Degrelle