From Wikipedia, the free encyclopedia
Lactifluus (Christian Hendrik Persoon, 1797 ex Henri François Anne de Roussel, 1806) din încrengătura Basidiomycota în ordinul Russulales și familia Russulaceae,[1][2] cu global aproximativ 150 de specii (Europa: actual mai puțin de zece), denumit în popor lăptar, lăptucă sau râșcov,[3] este un gen de ciuperci. Speciile lui coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Lactifluus a fost separat de genul Lactarius în special în urma studiilor al filogeniei moleculare. În România, Basarabia și Bucovina de Nord ele cunosc o răspândire largă. Bureții sunt caracterizați prin emanarea unui suc alb atunci când sunt rupți sau tăiați, fiind preponderent necomestibile. Ei se dezvoltă de la câmpie la munte prin păduri, parcuri și pajiști sub arbori de conifere sau foioase, din iunie până în octombrie (noiembrie). Tip de specie este Lactifluus piperatus (lăptuca iute).
Lactifluus | |
---|---|
Lactifluus piperatus (lăptucă iute) | |
Clasificare științifică | |
Domeniu: | Eucariote |
Regn: | Fungi |
Diviziune: | Basidiomycota |
Clasă: | Agaricomycetes |
Ordin: | Russulales |
Familie: | Russulaceae |
Gen: | Lactifluus (Pers.) Roussel (1806) |
Sinonime | |
| |
Modifică text |
Genul a fost determinat de naturalistul francez Henri François Anne de Roussel (1748-1812) cu tipul de specie Lactarius piperatus în 1806,[4] bazând pe descrierea cunoscutului micolog bur Christian Hendrik Persoon din 1801, anume Agaricus sect. Lactifluus.[5]
Până în 2008, taxonul a fost considerat doar sinonim al genului Lactarius, când s-a dovedit, îndeosebi pe baza filogeniei moleculare, că anumite ciuperci se diferențiază clar. Astfel, Lactifluus a fost preluat, spre deosebirea de genul Lactarius, mai întâi pentru șapte specii din America de Nord respectiv țări tropice.[6] Repede au fost adăugate o mulțime de alte soiuri.
Toate celelalte încercări de redenumire sunt acceptate sinonim, dar nu sunt folosite.
Numele generic este derivat din cuvintele latine (latină lac, gen. lactis=lapte)[7] și (latină fluens=curgând)[8] datorită sucului emanat, fiind preluat pentru toate speciile ale acestui gen.
Lactifluus seamănă foarte mult cu genul său similar Lactarius, cu care împărtășește latexul asemănător al laptelui exsudant atunci când este lezat. Cuticula zonată și/sau vâscoasă tipică pentru mulți lăptari, apare numai la Lactarius, dar nu la Lactifluus. În plus, acești bureți se deosebesc prin carnea mai aspră, laptele fiind mereu alb. Corpurile fructifere pleurotide (cu picior lateral) sunt cunoscute numai la Lactifluus, în timp ce speciile cu corpuri fructifere angiocarpe apar doar la Lactarius. Până în prezent, caracterele sinapomorfice pentru gen nu au fost descoperite, există doar tendințe care îl disting de Lactarius.[9][10]
O revizuire din 2017, bazată pe filogenetica, a împărțit genul în patru subgenuri: Lactifluus, Lactariopsis, Gymnocarpi și Pseudogymnocarpi. Acestea au fost în împărțite apoi în secții, dar nu toate speciile au fost atribuite secțiilor numite și multe dintre aceste grupuri noi nu corespund cu subdiviziuni făcute anterior, bazate în principal pe morfologie.[11]
Au fost dovedite diferențe ADN între aceste două genuri.
Microscopic, speciile ale genului Lactifluus se caracterizează prin prezența unor elemente hialine (translucide) cu pereți parțial păroși, groși de 3–4 µm, preponderent cilindrici sau în forma de lanțetă, numite lamprocistide, în special la pileocistide (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) și caulocistide (cistide situate la suprafața piciorului). Structura sub-himenului și a tramei himeniale prezintă sferocistide (celule sferice din țesut), comune în Lactifluus, dar rare în speciile Lactarius.
Sporii elipsoidali spre rotunjiți, mereu ornamentați, sunt hialini, amiloid (ce înseamnă colorabilitatea structurilor tisulare folosind reactivi de iod), pulberea lor fiind albă până crem.[9][12]
Genetic, cele două genuri sunt foarte diferite: Lactarius este un gen mare, cu o diversitate genetică relativ scăzută. Vedem mulți taxoni în care variația morfologică este mare, dar nefiind confirmată molecular. În timp ce cu genul Lactifluus, avem un grup mai mic, dar cu diversitate genetică foarte mare și subgrupuri în clade foarte diferite și îndepărtate, ceea ce sugerează chiar că genul se va destrăma în diferite genuri odată ce mai mulți taxoni vor fi implicați în analize. Tipice pentru acest grup sunt complexele de specii, cum ar fi Lactarius volemus, unde variația moleculară este mult mai mare decât variația morfologică. Se pare că în acest grup parafiletic de lăptari, cu toții de recunoscut prin acest caracter izbitor al latexului emanat, avem două grupuri cu o istorie filogeografică complet diferită și o rată evolutivă diversă.[13][14]
La început, acest gen a fost preluat, spre deosebirea de genul Lactarius, pentru șapte specii din America de Nord respectiv din țări tropice. Genul conține între timp aproximativ 150 specii, multe descoperite de abia în secolul XXI, din care majoritatea nu se dezvoltă în Europa. De asemenea, specia L. volemus a fost transferată la noul gen, datorită filogeniei ei moleculare,[15] deși Mycobank [16] sau Pan-European Species Directories Infrastructure.[17] tot o mai văd drept Lactarius, un nume care apare preponderent și în cărțile micologice.
Speciile europene cunoscute, în prezent 7 (8), sunt:
Lactifluus subg. Lactifluus Verbeken (2012)
|
Lactifluus subgen. Lactariopsis (Henn., 1901) Verbeken (2011)
|
Lactifluus subgen. Gymnocarpi Verbeken (2012)
|
Lactifluus subgen. Pseudogymnocarpi Verbeken (2012)
|
Aici cele mai importante deosebiri între genul Russula și alte genuri:[19]
Cele mai multe specii ale genului sunt necomestibile din cauza cărnii și sucului iute și/sau amar. Dar din cele cinci soiuri europene, trei sunt comestibile ((lăptucă dulce, lăptucă iute și L. rugatus).
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.