Jocul ielelor este prima piesă de teatru a scriitorului român Camil Petrescu. A apărut în 1916, iar acțiunea are loc în 1914.[1]
| Jocul ielelor | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Autor | Camil Petrescu |
| Gen | dramă |
| Acte | 3 |
| Tablouri | 12 |
| Ediția originală | |
| Data publicării | 1916 |
| Limbă originală | română |
| Prima reprezentație | 1918 |
| Țara premierei | România |
| Personaje | |
Apăsați pe [arată]
pentru lista de personaje
| |
Modifică date / text  | |
Gelu Ruscanu este directorul unui ziar socialist care intră în posesia unei scrisori compromițătoare pentru ministrul Justiției. Fiind silit de colegii săi de partid, Gelu renunță la publicarea scrisorii în schimbul eliberării unui muncitor din închisoare. Scrisoarea era de la fosta sa amantă, în prezent soția ministrului. În scrisoare, ea îl acuză pe acesta de o crimă nelegiuită. În final, Gelu se sinucide.
- Gelu Ruscanu, directorul ziarului socialist
- Fr. Praida
- Penciulescu D.
- Sache Dumitrescu
- Dașcu Mitică
- M. Vasiliu
- Toma
- Petre Boruga
- Elena Boruga
- Irena Romescu
- Responsabilul (Kiriac)
- Șerban Saru-Sinești
- Maria Sinești
- Naciano
- Agentul secret
- Primul gardian
- Al doilea gardian
- Crainic
- 9 martie 1958 -[2] Jocul ielelor, regia Silviu Jicman; cu Constantin Codrescu ca Gelu Ruscanu, A. Pop Marțian ca Fr. Praida, Nicolae Sireteanu ca Penciulescu D., Mircea Constantinescu ca Sache Dumitrescu, Nicolae Grigore Bălănescu ca Dașcu Mitică, Vasile Florescu ca M. Vasiliu, Octavian Cotescu ca Toma, Ion Manta ca Petre Boruga, Simona Bondoc ca Elena Boruga, Lili Popovici ca Irena Romescu, Jules Cazaban ca Responsabilul (Kiriac), Ion Finteșteanu ca Șerban Saru-Sinești, Marieta Deculescu ca Maria Sinești, Geo Maican ca Naciano, Ion Henter ca Agentul secret, George Ionașcu ca Primul gardian, Marin Neacșu ca Al doilea gardian, Marcela Rusu - crainic.
- 1989 - Cei care plătesc cu viața, regia Șerban Marinescu, cu Ștefan Iordache, Adrian Pintea, Tudorel Filimon, Ovidiu Ghiniță.[3]
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
