Ionel Fernic

Ionel Fernic (n. 29 mai 1901, Târgoviște – d. 22 iulie 1938, Bucovina) a fost un compozitor român de muzică ușoară, aviator (pilot civil) și unul dintre primii parașutiști români. Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanțele sale) și munca de gazetar.

Ionel Fernic tânăr.

Ionel Fernic
Date personale
Născut	29 mai 1901 Târgoviște, România Târgoviște, Dâmbovița, România
Decedat	22 iulie 1938 pădurea Negrileasa, România (accident aviatic) Stulpicani, Suceava, România
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor, aviator, parașutist
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Origine	român
Gen muzical	muzică ușoară
Instrument(e)	pian, chitară
Modifică date / text

Biografie

Copilăria

Ionel Fernic s-a născut în anul 1901 la Târgoviște ca fiu al inginerului mecanic Teodor Fernic. Vărul său, inginerul George Fernic, a fost aviator și constructor de avioane, care a murit într-un accident de avion la o paradă aviatică la Expoziția aviatică de la Chicago din octombrie 1930. La câteva luni după naștere, din cauza sarcinilor de serviciu ale tatălui la șantierele navale din Galați, familia Fernic s-a mutat la Galați. La vârsta de doi ani, Fernic și-a pierdut mama, care a murit la nașterea fratelui sau, Grigore. Dupa ce a invatat, conform dorinței răposatei sale mame , la o școala primară luterană din București, s-a întors la Galați, unde a învățat la Liceul Vasile Alecsandri. Primele lecții de ghitară și pian le-a primit de la profesorul sau de muzica de la liceu, compozitorul Theodor Fuchs.

Studii. Debutul

Pasionat de muzică, dar și de aparatele de zbor, Ionel Fernic a fost îndrumat de părinți să-și continue studiile într-o facultate tehnică; totuși, a optat pentru Conservatorul din București, unde a intrat la secția de artă dramatică cu cea mai bună medie. Deși remarcat de profesorii săi, tânărul nu s-a impus pe specializarea oferită de școală. A avut ocazia să joace alături de Aristide Demetriade, Ion Manolescu, Mișu Fotino ș.a. O dată încheiate studiile (1924), Fernic și-a satisfăcut stagiul militar la Școala de ofițeri în rezervă din Ploiești; a rămas în oraș pentru câțiva ani și tot aici a compus o parte importantă a repertoriului său. Din 1931 se mută la București.^[1]

Poate sub îndrumarea profesorului Fuchs, Fernic a compus în ultimul an de liceu balada Cruce albă de mesteacăn (1919), prima sa piesă de muzică ușoară. După ce s-a stabilit la Ploiești, înțelegând nevoia de a compune muzică de succes, dar și totodată pentru a-și verifica posibilitățile, a scris romanțe și tangouri. Primul său tango, compus în 1931, s-a intitulat Minciuna (mai cunoscut prin titlul Pe boltă când apare luna, reprezentând primul vers din refren); în fapt, melodia este o adaptare a unei piese franțuzești, propusă de Nicolae Kirițescu. Versurile în limba franceză au fost înlocuite cu unele noi, scrise de Aurel Felea.

„Într-o zi stăteam acasă și exersam la pian. Simțeam oarecare inspirație în acel moment și am luat hârtia și condeiul în mână. După o muncă de o jumătate de oră, am compus «Minciuna», primul meu tango. Primul meu succes nu m-a îmbătat deloc, căci îmi dădeam seama cât e de ieftin, dar trebuia să trăiesc și m-am pus cu nădejde pe lucru, luptând din răsputeri să escaladez, cât era cu putință, zidurile banalității.”

—Ionel Fernic

Activitate

Compozitor de succes

În doar câțiva ani, Ionel Fernic a devenit autorul a peste patru sute de șlagăre. Multe dintre compozițiile sale s-au bucurat de faimă în epocă și continuă să fie apreciate până în ziua de astăzi. În prezent, se editează anual sau la distanță de câțiva ani, noi compilații de muzică ușoară care includ piese semnate de Fernic.

Alte preocupări. Stabilirea în București

Din anul 1927, Fernic și-a încercat pentru scurt timp talentul scriitoricesc, publicând un volum de schițe, Misterele din Mizil (pe modelul seriilor publicate în foileton, de mare succes în Europa; de exemplu, Misterele Parisului). În 1928 a publicat un volum de poezii, Prăștii și câteva cărți pentru copii. A fondat revista satirică Să nu te superi că te-njur.

La începutul anilor treizeci, Fernic se mută definitiv în București.

Ionel Fernic aviator (centru, costum alb). Poza conține o dedicație scrisă de Fernic pentru Victor Pușcariu, directorul unei fabrici de parașute care i-a sprijinit debutul în domeniu.

În aer

Fernic a absolvit Școala de pilotaj de la Băneasa în primăvara anului 1935, primind brevetul de zburător. Figurează în evidențele piloților români de turism și sport; tot atunci se arată interesat de parașutism. Fernic execută primul salt cu parașuta în cadrul unui miting aviatic la aeroportul Băneasa. Va trebui să renunțe la parașutism din pricina unui accident la aterizare, în cadrul mitingului aviatic organizat la Ismail,^[2] ocazie cu care își fracturează piciorul drept. Este numit directorul Școlii de pilotaj din Cernăuți; va fi medaliat de însuși regele Carol al II-lea cu o distincție importantă, „Virtutea Aeronautică”.

„L-am cunoscut într-o zi a anului 1937 pe un aerodrom din București, unde a aterizat cu avionul său pentru o mică revizie. În carlinga din față avea legată în chingi o chitară.
Când l-am întrebat ce-i cu chitara acolo, mi-a răspuns că «nu-i chitară, ci este iubita lui, care îl însoțește pretutindeni.» Socotindu-i zisele o mică și nevinovată nebunie, am râs și i-am acceptat ca bun răspunsul, deoarece noi, aviatorii acelor vremuri, aveam fiecare nebuniile noastre. Altfel n-am fi putut zbura cu aripile legate cu sârmă și proptite cu bandaje și atele din scânduri de gard atunci când o întâmplare nefericită făcea să ne ciobim la câte o aterizare forțată de vreun teren necunoscut.”

—Ioan Crăciun, pilot-aviator în rezervă

Despre senzația provocată de săritura cu parașuta, Ionel Fernic mărturisea:

„Nu simt niciun fel de rău sau gol la stomac. Sunt perfect conștient, simt cum alunec în aer și aștept deschiderea parașutei. E o senzație de neînchipuit! Nici un zgomot, cât de mic, nu tulbură imensa și maiestuoasa tăcere a oceanului de azur. Ar trebui pana unui d'Anunzzio ca să poată descrie întreaga frumusețe și poezie a acestei fantastice călătorii pe undele nevăzute ale eterului.”

—Ionel Fernic

Ionel Fernic și-a pierdut viața într-un accident aviatic pe data de 22 iulie 1938, la vârsta de 37 de ani. Pasager al unui zbor pe ruta Varșovia-București-Salonic (compania poloneză LOT), Fernic și-a pierdut viața alături de toți ceilalți pasageri, din cauze necunoscute, avionul prăbușindu-se în pădurea de la Negrileasa, în apropiere de satul Stulpicani, județul Suceava. Rămășițele lui Ionel Fernic au fost incinerate la Crematoriul bucureștean; la eveniment au participat prieteni și colaboratori din lumea muzicii și aviatori care, fie i-au cântat piesele mai îndrăgite, fie l-au omagiat printr-o demonstrație de zbor deasupra Bucureștiului.

Despre Ionel Fernic

„O personalitate care a întrunit prin valențele talentului său multilateral, inspirația poetului, harul cântărețului-interpret al propriilor romanțe și tangouri, curajul și pasiunea zburătorului îndrăzneț, afirmându-se ca pilot și parașutist sportiv, acesta a fost, în câteva cuvinte, Ionel Fernic.”

—Ștefan Soverth - „Parașutiștii în luptă”

Compoziții

În lipsa unor informații cronologice, titlurile nedatate vor fi așezate la capătul listei și ordonate alfabetic.

Piesa Pe boltă când apare luna apare sub numele Minciuna, a doua variantă a titlului fiind preferată chiar de către autor.

Titlul piesei	Forma muzicală	Versuri	Anul apariției	Interpretări mai cunoscute
Cruce albă de mesteacăn	romanță	Ion Sân-Giorgiu, Artur Enășescu	1919	Dorel Livianu, Jean Moscopol
Țiganca	romanță	Artur Enășescu	1928	Doina Badea, Ioana Radu, Ion Luican
La umbra nucului bătrân	romanță	Alexandru Dinescu	1930	Ioana Radu
Minciuna (Pe boltă când apare luna)	tango (tango-romanță)	Aurel Felea	1931	Jean Moscopol, Gică Petrescu, Cristian Vasile, Manole Stroici
Dar ești la fel (Quand même)	tango	Ionel Fernic (rom.) Nicolae Kirițescu (fr.)	1931	Cristian Vasile, Gică Petrescu, Manole Stroici
O dată	tango	Nicolae Kirițescu	1931
Îți mai aduci aminte, doamnă	romanță	Cincinat Pavelescu	1932	Alexandru Giugaru, Jean Moscopol, Cristian Vasile, Petre Alexandru, Manole Stroici
Iubesc femeia	tango-romanță	Ionel Fernic	1933	Cristian Vasile, Nicu Stoenescu
Mi-a murit norocul	vals-boston	Nunuța Morțun Fernic	1933
Inima e o chitară	foxtrot	Ionel Fernic	1933
La geamul tău luminat	tango	Ionel Fernic	1934	Nicu Stoenescu
Pentru tine am făcut nebunii	tango	Ionel Fernic	1934	Cristian Vasile
E primăvară	tango argentinian	Ionel Fernic	1935	Cristian Vasile
Dormi, păpușă, noapte bună	foxtrot lent	Ionel Fernic	1935
Adio, doamnă	tango	Ionel Fernic	indisp.	Gion, Jean Moscopol
Aprinde o țigară	tango		indisp.	Titi Botez, Constantin Florescu, Cristian Vasile
Beau	tango		indisp.	Cristian Vasile
Cea din urmă seară	romanță	Ionel Fernic	indisp.
Cel din urmă trandafir			indisp.
Dă-mi mâinile să le sărut	romanță		indisp.	Zavaidoc
De ce mi-ai spus că mă iubești	tango	Ionel Fernic		Cristian Vasile, Tudor Gheorghe
În ochii tăi fermecători	tango	Robert Storeck		Cristian Vasile
Iartă-mi	tango	Jurmann	indisp.
Mai spune-mi înc-odată	tango	Ionel Fernic	indisp.	Jean Moscopol, Tudor Gheorghe
Mihalache, mană dragă	populară	Ionel Fernic	indisp.	Zavaidoc
Minte-mă	tango		indisp.	Cristian Vasile
Nu cred	tango	Bachicha	indisp.	Gion
Nunuțo	tango	Ionel Fernic	indisp.	Cristian Vasile
Nu-mi mai spune iar minciuni de amor	tango		indisp.	Titi Botez
Romanța celei care minte	romanță	Ion Minulescu	indisp.	Gică Petrescu, Traian Fortun
Să nu te superi că te-njur	romanță		indisp.	Zavaidoc
Scrisoare de amor	romanță		indisp.	Mia Braia, Cristian Vasile
Scrisoare de dor		Aurel Felea	indisp.	Margareta Pâslaru

Referințe

1. Chirulescu, Marian; Popescu; Paul D.; Radu, Mihaela (2021). Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic. Darkoprint. p. 234.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
2. • • • - Accidentul parașutistului Ionel Fernic, în Adevărul, anul 50, nr. 16168, 8 octombrie 1936, accesat la 24 august 2020 (digibuc.ro)

Articole

• Trei scrisori despre cântec și zbor. Medalion Fernic, articol publicat în almanahul „Flacăra” (1988, editat pentru Revelionul 1989), pag. 209-211
• Hai să ne promovăm valorile, ep. 37^{[nefuncțională]} , articol publicat pe blog-ul „Din și despre Galați” (31 octombrie 2006)
• Compozitorul, poetul și aviatorul Ionel Fernic, articol semnat de Mihai Athanasie-Petrescu (25 decembrie 2006)

Albume de piese

• Fernic, Ionel (1967). Melodii alese, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.S. România, București
• Cele mai frumoase romanțe de ieri și de azi (1983). Supliment al revistei „Muzica”, Editura Muzicală, București

Lectură suplimentară

• Soverth, Ștefan (1973). Parașutiștii în luptă, colecția „Memorii de război”, Editura Militară, București.
• Ucrain, Constantin (1983). Compozitorul înălțimilor, Editura Muzicală, București.

Legături externe

• Ionel Fernic, virtuoz muzician și temerar aviator (partea I^{[nefuncțională]} , partea a II-a^{[nefuncțională]} ), articol semnat de Comandor-aviatorul Marin Rădoi
• Romanian Music: Songs from Old Bucharest, texte și înregistrări de muzică ușoară din perioada interbelică (între care, câteva piese de Fernic)
• Biografia lui Ionel Fernic, publicată în „Dicționarul de personalități” oferit de site-ul aviatori.ro
• Un visător^{[nefuncțională]} , 10 aprilie 2005, Costin Anghel, Jurnalul Național
• 70 de ani de la moartea compozitorului Ionel Fernic, 22 iulie 2008, Amos News
• Vanatorul de vise - IONEL FERNIC - Galeria celebritatilor, Otilia Teposu, Formula AS - anul 2011, numărul 984