Ioan Iordănescu

Ioan Iordănescu (n. 18 iulie 1881, București – d. 26 decembrie 1950, București) a fost un sculptor român.^[1]

Ioan Iordănescu
Date personale
Născut	18 iulie 1881
Decedat	26 decembrie 1950 (69 de ani)
Ocupație	sculptor
Activitate
Mișcare artistică	Sindicatul Artelor Frumoase
Modifică date / text

Dragoş Vodă şi Alexandru cel Bun

Ioan Iordănescu a absolvit liceul și apoi, în 1904, Școala de Belle Arte din București.^[1][2]

În 1906 a expus la expoziția Tinerimea română, și apoi la expoziția jubiliară, fiind remarcată lucrarea Micul dorobanț.^[2]

În 1907 a plecat să studieze la Paris, cu Julien și Verlet.^[2]

În 1908, a plecat în Italia, spre a studia marii maeștri.^[2]

A expus la saloanele oficiale din anii 1924, 1925, 1927, 1929, 1930, 1940. S-a remarcat prin lucrările de sculptură monumentală cu caracter istoric și simbolic.^[1]

Opera

Fântâna cu copii

Principalele sale lucrări sunt:

• Grija de mâine,^[2]
• Fericirea unei tinere mame,^[2]
• Fântâna cu copii (București, Str. Dionisie Lupu). Este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2004 - Municipiul București, cu cod LMI B-III-m-B-20009.^[3][4],
• Monumentul lui Costache Negri (Dezvelit la 17 iunie 1912, în Galați, în mijlocul Pieței Regale, azi, intersecția străzii Nicolae Bălcescu cu strada Brăilei),^[1]
• Bustul lui Alexandru Ghica din Alexandria (1914)^[5]
• Statuia alegorică a domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Alexandria, ridicată prin contribuție publică în anul 1915 în parcul central al orașului.Cod: cod LMI TR-III-m-B-14516^[5][6]
• Monumentul Eroilor din Râmnicu Vâlcea (1915)^[7]
• Monumentul Eroilor din Mizil (1921)^[8]
• Grupul statuar “Pe aici nu se trece”, înfățișându-i pe Regele Ferdinand I al României și zeița Nike, zeița victoriei din mitologia greacă, operă realizată în anul 1924, aflată în prezent în Mausoleul din Parcul Carol.^[9]
• Monumentul Eroilor din Băilești, inaugurat la 24 octombrie 1924.^[10]
• Monumentul Vasile Conta (1927),
• Monumentul Eroilor (Parcul Tineretului din Slobozia, inaugurat 10 iunie 1928)^[11]
• Monumentul eroilor pentru independență din Corabia (1929),^[12]
• Monumentul eroilor din Primul Război Mondial, Oltenița (1930) ^[13]
• Monumentul Mihai Cantacuzino (1930 Călărași),
• Monumentul Cuza Vodă (1931, Iași),
• Dragoș Vodă și Alexandru cel Bun ca parte din Grupul Statuar al Voievozilor din Iași (1934)
• Statuile Durerea și Nădejdea și două basoreliefuri, realizate în 1930 – 1934, care flanchează scara principală a Crematoriului Cenușa din București.^[14]
• Monumentul eroilor din Azuga (1937). Constă din două grupuri statuare în mărime naturala, din bronz, în dreapta o femeie simbolizând Patria sprijină un ostaș rănit; în stânga Ecaterina Teodoroiu în uniformă militară, în momentul când este lovită de un glonț ucigaș, lângă un soldat sprijinit de un tun.^[15]
• Orbul,
• Pictorița,

Cap de fată - de Ioan Iordănescu, la Muzeul Național de Artă al României