Elena Cancicov (n. , Bacău, România – d. , Iași, România) a fost o profesoară de liceu din Regatul României, moartă la datorie în Primul Război Mondial în cadrul serviciilor auxiliare ale Armatei României.
| Elena Cancicov | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Bacău, România |
| Decedată | (44 de ani) Iași, România |
| Cauza decesului | cauze naturale (Tifos exantematic) |
| Părinți | • Theodor Al. Cancicov • Raluca Stanciu (căsătorită Cancicov) |
| Frați și surori | • Vasile (avocat și deputat), Alexandru, August, Mircea (magistrat și ministru de finanțe) și Teodora Margareta. |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | profesor de liceu[*] infirmieră[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domiciliu | Bacău Craiova București |
| Alte nume | Ileana |
| Educație | Licențiată în științe naturale |
| Alma mater | Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași |
| Ani de activitate | 1897-1917 |
| Oraș natal | Bacău |
| Cunoscută pentru | • Contribuția la înființarea primelor grădinițe din Româniar • Voluntariatul ca soră de caritate în timpul Primului Război Mondial |
| Durată | • 1897-1905: Inspectoare școlară pentru școlile private de fete • 1905-1910: Profesoară la Externatul Nr. 1 de Fete din Craiova • 1910-1916: profesoară la Azilul Elena Doamna din București • 09.1916-01.1917: Soră de caritate la Spitalul militar de răniți Nr. 360 (Spitalul „Regina Maria”) |
| Premii | • 1902: Medalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ”, clasa a II-a • 1906: Medalia Jubiliarã „Carol I“ • Post-mortem: Ordinul „Coroana României” |
Modifică date / text  | |
În calitate de inspector școlar, numită fiind de Spiru Haret, a contribuit la înființarea primelor grădinițe de copii din România și a dus o muncă susținută, pentru implementarea prevederilor legale ale epocii privitoare la învățământul primar.
Înrolată voluntar ca soră de caritate a Crucii Roșii în anul 1916, a lucrat în perioada participării României la Primul Război Mondial la Spitalul militar de răniți Nr. 360, decedând de tifos exantematic în timpl retragerii în Moldova, ]n condițiile în care se recuperase incomplet după o formă gravă de febră recurentă.
Familia și primii ani
Bunicul Elenei Cancicov era originar din județul Neamț, comuna Dănești, fiind conform profesoarei Elena Ungureanu, un grădinar de origine bulgară,[1] căsătorit cu Maria din satul Schineni (aflat astăzi în comuna Săucești). Primul dintre cei trei copii ai săi a fost Theodor Al. Cancicov, născut la Piatra Neamț și căsătorit cu Raluca Stanciu. Funcționar la primăria Bacău, Theodor Al. Cancicov împreună cu soția sa, casnică, au zămislit șase copii,[2] Ileana (Elena), Vasile[3] (care avea să ajungă avocat și deputat),[4] Alexandru, August, Mircea[5] (care avea să ajungă magistrat și ministru de finanțe)[4] și Teodora Margareta.[6]
Născută la 29 septembrie 1872 în Bacău, Ileana (Elena) Cancicov a fost fiica cea mai mare a lui Theodor Cancicov.[3] Împreună cu tatăl și frații săi Vasile și Alexandru, Elena Cancicov s-a aflat în anul 1893 printre primii ctitori ai bibliotecii băcăuane Costache Sturdza.[2] După absolvirea școlii primare și a Externatului de Fete din Bacău, în perioada 1894-1897 a urmat cursurile Facultății de Științe din Iași, beneficiind de o bursă din Fondul Adamachi al Academiei Române.[7]
Cariera
A fost o persoană inteligentă. În peroada 1897-1905,[8] a funcționat în cadrul Ministerului Instrucțiunii Publice și Cultelor ca și inspectoare școlară pentru școlile private de fete.[7] A fost numită în această poziție de către Spiru Haret,[9] dar a continuat și sub alți miniștri.[10] În această calitate, ea a contribuit la înființarea primelor grădinițe de copii din România, printre care s-a aflat și prima grădiniță particulară din Bacău, care a luat naștere în anul 1905[3] (Institutul Rang). A desfășurat, de asemenea, o muncă susținută pentru implementarea prevederilor legale ale epocii privitoare la învățământul primar.[4]
În perioada 1905-1910 a predat ca profesoară la Externatul Nr. 1 de Fete din Craiova[3] științele naturale și fizica,[4] iar din 1910 până în 1916 la Azilul Elena Doamna din București,[3] cu grad definitiv. La 1 septembrie 1916 ar fi urmat să fie numită directoare a instituției unde lucra.[4]
Primul Război Mondial
Intrarea României în Primul Război Mondial a întrerupt activitatea didactică a Elenei Cancicov, care s-a înrolat în mod voluntar ca soră de caritate a Crucii Roșii, pentru al lucra la Spitalul militar de răniți Nr. 360 din București (redenumit mai târziu Spitalul „Regina Maria”), sub conducerea Clotildei Averescu.[3] Entuziastă, conform lui Anton D. Velcu, a muncit aici cu râvnă și abnegație.[8]
Retragerea în Moldova a trupelor române după eșecul luptelor duse pentru apărarea Bucureștiului[8] a făcut ca la 15 noiembrie 1916 spitalul unde lucra să se retragă mai întâi la Tecuci și ulterior la Iași. La Tecuci, Elena Cancicov s-a îmbolnăvit de o formă mai gravă de febră recurentă și pe fondul istovirii ei, nu s-a putut recupera suficient.[11]
După un drum dificil de două săptămâni, spitalul a fost mutat la Iași, unde boala surorii de caritate s-a agravat. De la Iași spitalul s-a mutat la Roman, fără ca Elena Cancicov să-l poată urma.[11] A decedat la la 21 ianuarie 1917, fiind înmormântată la Cimitirul Eternitatea din Iași.[3]
Conform unei afirmații a profesoarei Elena Ungureanu din anul 2003, decesul surorii Cancicov ar fi fost totuși provocat de tifosul exantematic,[7] afirmație pe care nu a mai reluat-o, trei ani mai târziu în 2006, fără a afirma însă că ar fi murit ca efect direct al febrei recurente[3] (cele două epidemii au bântuit în paralel, în acea perioadă). Tot Elena Ungureanu, în anul 2003 a consemnat drept dată a decesului ziua de 22 ianuarie.[11]
Vezi și articolul: Epidemia de tifos exantematic din 1914-1922 în RomâniaVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].Pentru activitatea desfășurată, în anul 1902 a fost decorată cu Medalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ”, clasa a II-a,[8] iar în anul 1906 cu Medalia Jubiliară „Carol I“.[4]
Post-mortem, a fost decorată cu Ordinul „Coroana României”.[4]
Mai multe lucrări monografice i-au fost dedicate, precum cea scrisă de Anton D. Velcu în 1936: Memoriei distinsei profesoare Elena Cancicov (soră de caritate în timpul războiului)[8] și cea publicată de Elena Ungureanu în 2012: Eroina Elena Cancicov și genealogia neamului său.[12]
Grupul Școlar Primar Nr. 4 de pe Câmpul Poștei, din Bacău, a primit numele său în anul 1939.[13] Acest nume însă nu a mai fost, ulterior, păstrat.[4]
În 2012, Consiliul Local Bacău a acordat post-mortem, titlul de „cetățean de onoare” și cheia municipiului Bacău, fostei profesoare și fratelui ei Mircea.[14]
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
