zeița agriculturii și recoltelor în mitologia greacă From Wikipedia, the free encyclopedia
Demetra (greacă: Δημήτηρ) era în mitologia greacă zeița agriculturii,[2] fiind adesea reprezentată cu grâne sau o torță, printre altele.[3] Semnificația numelui acesteia pare să se tragă dintr-un cuvânt pentru „mamă”, dar orice altă semnificație este disputată.[4] Se presupune că aceasta a fost venerată încă din 1200-1400 î.Hr.[5][6] În alte reprezentări este venerată ca Demetra Thesmosforia „cea care dă legi”[7] și în conjuncție cu fiica ei, Persefona, are un rol matern.
Demetra este o zeitate importanta, a avut un cult semnificativ în Grecia antică; efectiv, legendele Demetrei și lăcașele sale de cult erau răspândite prin toată civilizația elenistică (vezi secțiunea Răspândire geografică) evoluând într-un personaj complex în percepția elenistică, după cum reiese din lista epitetelor asociate acesteia. Totuși, rolul ei în mitologie este secundar. Este fiica lui Cronos și a Rheei; face parte din cea de a doua generație divină, cea a zeilor olimpieni.[2] Cel mai cunoscut mit al acesteia este răpirea fiicei ei și a lui Zeus, Persefona, de către Hades, fratele Demetrei, zeul lumii morților.[2][8] Acest mit oferă o explicație mitologică pentru anotimpuri[2] și stă la baza sărbătorii principale a Demetrei, numită Misterele din Eleusis.[9]
În artă și ficțiune, Demetra a apărut adesea relativ la episodul răpirii Persefonei pe vase de ceramică și în pictură.[8] În ultimul secol, a apărut în benzi desenate Marvel[10] și DC Comics,[11] cărți și filme, precum seriile Percy Jackson și Olimpienii și Eroii Olimpului de Rick Riordan.[12] Printre alte lucruri asociate cu zeița se află asteroidul 1108 Demeter,[13] organizația de certificare a agriculturii biodinamice Demeter[14] și legea vizualizării cuplajelor în informatică.[15]
În mitologia romană Demetra este asociată cu Ceres.[2]
Demetra, apărând ca Demeter, sau "Damater" în dialecte dorice și eolice, are o etimologie incertă.[4] E posibil ca numele zeiței să se tragă din meter (μήτηρ) derivat din cuvântul Proto-Indo-European *méh₂tēr („mamă”),[16] iar prima parte a numelui ei, Da (Δᾶ), care a devenit Ge (Γῆ) în Atica să fie forma dorică a lui De (Δῆ) „pământ”, numele vechi al zeității htonice a pământului, ceea ce ar face-o pe Demeter „Mama-Pământ”.[17] Walter Burkert, recunoscut pe plan mondial pentru contribuțiile sale la studiul mitologiei grecești,[18] susține sensul de „mamă”, dar contestă restul pe baze lingvistice și materiale, Demetra reprezentând ceva mai complex decât Pământul în sine.[4] John Chadwick, faimos pentru descifrarea linearului B, contrazice de asemenea această etimologie, acesta argumentând că oricărui grec de rând i s-ar fi părut mult mai natural să denatureze numele în *Gāmātēr, argumentând că un cuvânt neînțeles este prompt deformat.[19]
Da (Δᾶ) ar putea, pe de altă parte să fie legat de Deo, un epitet al zeiței,[20] probabil derivat din cuvântul cretan dea (δηά), și cuvântul Ionic zeia (ζειά), ambele făcând referire la grâne, ceea ce ar face numele Demetrei să însemne „mama dătătoare de grâne”.[21][22] O interpretare asemănătoare apare în dialogul socratic Cratil de Platon, în care Socrate afirmă că numele acesteia s-ar trage din „darul hranei pe care o[sic!] dă ca o mamă”[23]
Martin Litchfield West a propus că Demetra, numită inițial Damater, ar putea fi Damatura, o zeitate iliră împrumută. Numele ei cuprinde forma dā- („pământ”, din limba indo-europeană * dʰǵʰ (e) m -) , cu -matura („mamă”) atașată , asemănătoare numelui zeului iliric Dei-paturos (dei-, „cer”, atașat de -paturos, „tată”). Forma Dō- poate reflecta pur și simplu o pronunție dialectală diferită a numelui non-grecesc. Elementul De- poate fi, de asemenea, conectat cu Deo, un epitet al lui Demetra ce ar putea deriva din cuvântul cretan dea (δηά), zeia ionică (ζειά) - identificat cu emmer, care semnifică secară sau grâul cojit . Astfel, zeiței i se atestă statutul de Mama dătătoarea de hrană. Această părere este împărtășită și de savantul britanic Jane Ellen Harrison, care sugerează că numele lui Demtra înseamnă mai degrabă Mama Grâului decât Mama Pământului. [24].[25][26][27][28][29] Wanax (wa-na-ka) a fost tovarășul ei de sex masculin (în greacă: Πάρεδρος, Paredros) în cultul micenian. Cultul arcadian o leagă de zeul Poseidon, care probabil l-a înlocuit pe bărbatul însoțitor al Marii Zeițe; prin urmare, Demetra poate fi legat de o mare zeiță minoică , Cybele. [30]
O etimologie proto-indo-europeană alternativă vine prin Potnia și Despoina, unde Des- reprezintă un derivat al cuvântului indo-european dem (casă, cupolă), iar Demetra este consideratǎ „mama casei” (din indo-europeana dems-méh₂tēr).[31] Robert S. P. Beekes respinge această interpretare greacă, dar nu și cea indo-europeană.
Urme ale Demetrei și ale Persefonei au fost găsite încă din 1400-1200 î.Hr.[5][6] Rădăcinile culturale ale Demetrei sunt nesigure. Pe baza epitetelor și similarităților cultelor, este asociată cu o zeitate veche maternă, precum Cybele, în mitologia romană s-a asimilat cu Ceres,[2] iar în mitologia egipteană este câteodată asociată cu Isis (în mit, Io, găsindu-și fiul în Egipt, i-a lăsat acolo o statuie Demetrei, numită de localnici Isis).[32]
Demetra este o zeitate a agriculturii, a fertilității și o zeitate maternă, aparținând celei de-a doua generații divine, cea a olimpienilor. Era asociată și cu legile și cu viața de apoi. Demetra este reprezentată ca o forță a naturii și, asemenea majorității divinităților grecești, are o natură duală: poate aduce și bunăstare, și năpastă. Aceasta este asociată cu fructe și legume, nu numai cu cereale. Singurele excepții erau măslinele (ale Atenei), strugurii (Dionis), rodiile (datorită Persefonei) și fasolea, care din motive necunoscute era considerată impură. Aceasta era și zeița băuturii de orz, ciceon, care era folosită în misterele eleusiene. Cu epitetul Temosforos era venerată ca zeița care instruise lumea în ceea ce privește legile și prin Mistere garanta inițiaților o viață de apoi fericită.[33]
În religie și în mit, Demetra apare preponderent în conjuncție cu fiica sa, Persefona,[8] cele două formând un cuplu care este apelat simplu „Zeițele” [necesită citare]și mitul lor stă la baza riturilor inițierii din Misterele din Eleusis.[9]
Epitetele în mitologia greacă sunt determinante folosite pentru a evita pronunțarea numelui, precum în cazul lui Hades, pentru a poziționa geografic zeul relativ la lăcașul de cult, pentru a preciza aspectul zeului căruia i se adresează invocația, etc.[35] De exemplu, un călător va dori să ceară ajutorul lui Poseidon Soter („salvatorul”) când este prins de o furtună pe mare, dar s-ar ruga fără rost la Poseidon Hippios („al cailor”) dacă nu are probleme cu calul său.[36] În ceea ce privește epitetele cu rol geografic, pe moneda din imaginea de alături emisă pentru finanțarea reconstrucției oracolului din Delfi se observă inscripția Demetrei Amfiktuonis,[34] venerată în Ftiotida în aproprierea acelui templu.[37]
Epitetele apar des în epoca elenistică, dar sunt considerate aproape imposibil de definit și categorisit stricto sensu. Acestea diferă de asemenea în funcție de sursă, fiind rar întâlnite în narațiune, spre deosebire de poezii și cult, ultimele două grupuri de asemenea diferite între ele.[35] Conform teoriei lui Hermann Usener, e posibil ca fiecare epitet să fi fost un zeu vechi cu o funcție simplă, asimilat ulterior în cultul divinităților vremii, numele lor devenind epitete, ceea ce ar putea explica de ce în scrieri de-a cursul istoriei unele astfel de epitete devin entități divine independente și, respectiv, numele unor entități divine ajung să fie folosite și ca epitete (Illythia, epitet al lui Artemis).[35] Epitetele de cult mai apar și în perechi, de exemplu Athena Potnia „stăpâna Atenei”.[35]
După cum se vede în lista de epitete de mai jos, aceste descrieri ale zeiței percepții care creează o reprezentare multifațetată a acesteia din perspectiva celor care o venerau:
Casa Demetrei era pe muntele Olimp. De obicei purta o torță, o sabie sau o seceră și călătorea într-o șaretă trasă de doi șerpi zburători. Alte animale și plante sacre erau gecko, porcii, turturicile, barbunii, grâul, orzul, menta (pusă în ciceon, băutură servită în timpul Misterelor) și macul.[3]
Demeter apare adesea alături de alte divinități, mai ales în cadrul Misterelor:
Demetra e fiica lui Cronos și a Rheei, al doilea copil și a doua fată.[41] Când crescu, aceasta participă la războiul cu giganții, luptând fie cu o sabie, fie cu o torță într-o mână și o lance în cealaltă, de unde epitetul „Chrysaoros”.[33]
Cu Zeus, Demetra a avut o fiică, pe Persefona. Aceasta crescu printre nimfe alături de celelalte fiice ale lui Zeus, Artemis și Atena. Hades, văzând-o, se îndrăgosti de ea. Vorbi cu Zeus și căzură de acord că Demetra nu-i va permite să se căsătorească cu fiica ei, așa că Hades decise s-o răpească. În timp ce culegea pe un câmp flori, pământul se deschise sub ea și înghiți pe Persefona. Se consideră în general că ar fi avut loc pe o pășune din Enna, Sicilia. În Imnurile Homerice, locația este Mysa, oraș mitic.[42] Alte alternative sunt Eleusis, o grotă la baza muntelui Kyllini în Arcadia considerată o intrare în Infern sau în Creta lângă Cnossos.[9]
.jpg)
Demetra o auzise strigând și o căută fără succes timp de nouă zile și nouă nopți, cutreierând lumea în lung și-n lat fără oprire cu o torță arzândă în fiecare mână. În a zecea zi se întâlni cu Hecate, care auzise și ea țipătul, dar nu văzuse răpitorul, care avea capul înfășurat în umbrele nopții. Doar soarele, care vedea totul îi putu destăinui adevărul. O legendă locală spune că cetățenii din Hermiona, Argolida îi spuseră adevărul.[9] A treia variantă susține că nereida Arethusa, un râu care trecea și pe sub pământ, o văzuse pe Persefona în Infern și, ieșind la suprafață, îi spuse Demetrei.[43] Mâniată, Demetra părăsi Olimpul, abdicându-și funcția și jurând să nu-și reia îndatoririle divine până în ziua când îi va fi înapoiată Persefona.[9]
Pământul nu mai rodi și holdele se uscară; Zeus îl trimise pe Hermes să o aducă înapoi pe Persefona. Dar daimonul Ascalafus o văzuse pe Persefona cum mâncase în Infern dintr-o rodie. În felul acesta ea se legase, o dată pentru totdeauna, de lumea subpământeană. Mânioasă, Demetra îl transformă pe acesta, singurul martor al sacrilegiului comis, într-o șopârlă sau într-o bufniță.[44] Persefona trebui să rămână alături de Hades.[9]
La insistențele Demetrei se ajunge totuși la un compromis: șase luni din an Persefona va sta alături de soțul ei în regatul subpământean și șase luni le va petrece pe pământ, lângă mama ei. Se spune că aceasta a ieșit din Infern lângă Aigialos, în Argolida. De fericire, Demetra a scutit pe oricine coboară în Infern pe acolo să mai trebuiască să plătească taxa lui Caron.[45]
Reîntoarcerea pe pământ a Persefonei era însoțită de venirea primăverii, de renașterea naturii și de plenitudinea verii. Absența ei era marcată de ariditate, de anotimpul trist al iernii în care Demetra ducea dorul fiicei sale.[9]
Demetra luă înfățișarea unei femei în vârstă și ajunse la Eleusis. Piatra pe care se așeză rămase cu numele „piatra nefericirii”. Zeița zăbovi o vreme la curtea regelui Celeos, unde fu angajată ca dădacă pentru fiul lui Demofon (în alte versiuni Triptolem). Demetra încercă să-l facă nemuritor, dar regina Metanira o întrerupse și aceasta-i arătă adevărata față. Rămase cât să-l învețe pe tânărul prinț meșteșugul agriculturii și-i dădu sarcina să călătorească și să-i învețe pe alții.[9] În alte versiuni, eroul Triptolem este fiul lui preot argian al Demetrei, Trohilos, care fugise de frica lui Agenor din Argolida și se căsătorise cu o femeie din Eleusis.[46] Alternativ, Demetra stătu la curtea lui Plemneus, regele Sicionei. Se spune că ar fi inventat moara.[9]
Multe mituri fac referire la cei care o găzduiră pe Demetra. Fitalos, un bărbat din Eleusis, o găzdui pe Demetra. În schimb, aceasta-l învăță să crească smochine.[47] Trisaules și Damithales au găzduit-o pe Demetra în Arcadia și ea i-a răsplătit dăruindu-le legumicole.[47] În Grecia, temple au fost ridicate unde se spune că oamenii au adăpostit-o: în Argolida, Misios și Crisanthis, în Fenea, în Arcadia, Trisaules și Damithales, etc.[9] Legendele din Hermiona, Argolida, susțin că Climenus și Htonia, copiii lui Foroneu, i-au clădit un templu în orașul Hermiona și l-au numit după fată. Altă versiune susține că Demetra nu ar fi fost bine primită de Colontas, în Argolis. Fiica sa Htonia nu a fost de acord cu tatăl ei, astfel încât, când zeița a ars orașul, a purtat-o până în orașul Hermiona, unde fata i-a clădit un templu și a pornit o sărbătoare anuală în numele ei.[7]
În timp ce o căuta pe Persefona, aceasta era urmărită de Poseidon. Pentru a scăpa, se transformă în iapă, și se ascunse în grajdurile regelui Arcadian Onkios, dar zeul o găsi. Demetra dădu naștere armăsarului Areion și unei fete numită simplu „Despoina” („stăpâna”),[49] unul dintre epitetele Demetrei. Areion a fost calul arcadianului Oncius, al lui Heracle și în final al regelui Adraste,[50] și i-a salvat viața în campania împotriva Tebei.[51]
De suferință din cauza Persefonei și mâniată de Poseidon, Demetra se înfășură în negru și se ascunse într-o peșteră pe muntele Elaios, aproape de Figalia, în Arcadia. Fructele începură să se piară și rasa umană murea, iar niciunul dintre zei nu o putea găsi pe Demetra. Pan o găsi, care plecase la vânătoare. Văzând-o în peșteră și cum era îmbrăcată, se duse la Zeus. Acesta trimise Moiraele să vorbească cu ea și aceasta renunță la mânie și se-ntoarse în lume.[52]
În onoarea ei, figalienii îi făcură o statuie de lemn lângă peșteră. Nu se știe cine a făcut-o sau cum a ars, dar figalienii nu au înlocuit-o și nu i-au mai adus ofrande zeiței. La scurt timp, pământurile deveniră sterpe și aceștia întrebară pe Pithia. Aceștia o onorară pe Demetra și-l chemară pe Onatas din Egina, care-i făcu Demetrei o statuie de bronz.[52]
În mitologie comparată, miturile diferitelor culturi sunt comparate pentru a se descoperi paralele în dezvoltarea culturilor înrudite, în relațiile dintre entitățile cu funcții similare, în structurile narative din care fac parte, etc. Alți zei și zeițe ale agriculturii mai sunt Hathor[61] și Isis[62] în mitologia egipteană, Susanoo[63] în mitologia japoneză și Zagreus, în cultul orfic[necesită citare].
Ca motiv, conceperea și nașterea lui Areion este similară cu relatarea mitologiei nordice despre Sleipnir, fiul lui Loki, acesta transformându-se în iapă este fugărit de un armăsar și ajunge să dea naștere unui cal cu opt picioare și abilități nemaipomenite.[64]
Demetra era venerată pentru agricultură, dar și în contextul festivalului Misterelor (Μυστηρια),[37] care garantau celor inițiați o viață de apoi fericită. Într-un al treilea caz, primea rugăciuni în ipostaza ei maternă și în toate cele trei instanțe, apărea în conjuncție cu fiica ei, Persefona, cu apelativul „Zeițele”. Mitul lor stă la baza riturilor inițierii din Misterele din Eleusis.[9] Strănuturile erau considerate un semn de la zeiță, probabil datorită asocierii cu rinita alergică (febra fânului).[65]
Templele acesteia se numeau Demetrion (Δημητριον).[37] De obicei, zeii erau slujiți de preoți și zeițele de preotese, dar Demetra reprezentă o excepție, având și preoți, hierophantai, și preotese, hierophantides.[66]
Participanții, erau preponderent femei, din detaliile sărbătorilor. În cazul preoților, Callimah descrie în Imn pentru Demetra pe Nicipe, o preoteasă numită de oraș, care purta într-o mână macul și pe umăr chei. În Metamorfoze, Ovidiu descrie preotul Demetrei, Ampicus, la curtea regelui etiopian Kefeu, ca având coroane albe pe frunte.[67]
În general, primele fructe ale recoltei erau oferite zeilor: Demetra primea grânele, Dionis, strugurii, și Atena, măslinele. Conform Ovidiu, mamele făceau sacrificii îmbrăcate în alb. O astfel de sărbătoare era festivalul Thesmosforia (Θεσμοφορια)[37] din Atena.[68] Alt element proeminent al cultului Demetrei era sacrificiul porcilor, de asemenea proeminent în cadrul Thesmosforiei.[69]
Misterele din Eleusis (Μυστηρια sau Ελευσινια)[37] erau sărbătoarea principală a zeiței și avea loc în orașul Eleusina, în fiecare an. Sanctuarul de acolo se numea Eleusinion (Ελευσινιον),[37] iar sala în care avea loc se numea Telesterion („sala de inițiere”, din greacă τελείω, a completa, a îndeplini, a consacra, a iniția).[70] Zeițele apăreau împreună, alături de Iachos, daimonul care organiza misterele. Ceilalți participanți principali erau Hierofantul (preotul suprem), Daducos (purtătorul făcliei), Hierokeryx (crainicul sacru) și Epibomios (preotul celebrant).[65] Toți care sărbătoreau inițierea eleusină trebuiau să aducă un porc (χοιροσ) de sacrificat. Porcul trebuia să fie curat, iar cel care îl dădea, oferea simbolic o viață în schimbul propriei vieți.[69] Sacrificiul este frecvent ironizat de Aristofan. De exemplu, χοιροσ era de asemenea argou pentru organele genitale feminine, o comparație pe care dramaturgul o folosește în Acarnienii; Megarianul își vinde fiicele într-un sac drept „porcușori-surpriză”.[69] Alte Mistere ale zeiței mai aveau loc și în alte orașe: Keleia în Sikyonia (o dată la patru ani),[71] Lerna în Argolida, Andania în Messinia, Megalopolis în Arcadia și Akakesion în Arcadia.[65]
Thesmosforia (Θεσμοφορια),[37] era un ritual un festival al fertilității, celebrat în multe părți din Grecia Antică, se presupune, dinainte de secolul XI î.Hr.[72] încă din epoca de piatră.[73] O posibilă traducere a numelui e „aducător de bunăstare”.[72] Participau numai femei, iar bărbaților de era interzis să se uite sau să audă de ritualuri. Festivalul avea loc în Octombrie/Noiembrie și dura, în Atena, trei zile (Anodos, Nesteia și Caligeneia), între 11 și 13 (sau 12 și 14) ale lunii Pyanepsion a calendarului atenian, corespunzând cu data când grecii se apucau de plantat.[72] Porci sacrificați fuseseră aruncați în puțuri sau cămări subterane (μέγαρα)[69] și lăsați să se descompună pentru festival. Femeile culegeau rămășițele și le răspândeau pe câmp, pentru a aduce o recoltă bună.[72] Această practică are două explicații în mitologie. În unele surse, când Hades o răpise pe Persefona, pământul se închisese în urma lor și înghițise porcii ciobanului Eubuleus.[69] Alte variante susțin că Demetra nu mai găsea urmele fetei iei pentru că un grup de porci trecuseră peste ele.[69] Principala sursă de informații este opera Dialogurile curtezanelor a lui Lucian din Samosata.[72] Festivalul mai apare în piesa Thesmophoriazusae a lui Aristofan.[74] Porcii erau un element proeminent al acestui ritual, ca urmare statui votive de porci din teracotă apar adesea în templele zeiței, una dintre acestea, aparținând neoliticului timpuriu[73] (6500-5800 î.Hr.),[75] fiind descoperită la Nea Makri, lângă Maraton.[73]
|
Printre templele Demetrei, Demetrion (Δημητριον),[37] și alte lăcașuri de cult, unele dintre cele mai cunoscute sunt:
Cultele zeilor mitologiei grecești sunt adesea vechi și adevărata lor întindere și popularitate este greu de determinat în zilele de azi. Ce rămâne se bazează pe mărturiile celor care trăiră atunci, printre care geografi și călători precum Strabon și Pausanias, și descoperiri arheologice, după cum urmează:
Sud-Vestul Greciei:
Grecia de Sud:
Grecia centrală:
Grecia de Nord:
Marea Egee:
Altele:
În secolul XX a pornit în Europa și în Statele Unite ale Americii o mișcare culturală către regăsirea religiilor și valorilor trecutului, cunoscută sub termenul generic „neopăgânism”.[89] Elenismul sau neopăgânismul grec venerează panteonul grecesc.[91]
O altă religie neopăgână, Wicca este o religie decentralizată care venerarează zeități din diverse mitologii, în conjuncție cu magia.[92] A apărut în a doua jumătate a secolului XX în Statele Unite și Ungaria.[89] Demetra este venerată ca un aspect al zeiței principale.[92]
Pentru reprezentări ale lui Ceres, vezi Ceres în artă și ficțiune
Demetra începe să apară pe vasele grecești în mijlocul secolului al șaselea î.Hr. Fie așezată, fie în picioare, îmbrăcată, aceasta uneori ține o torță, referire la căutarea Persefonei. Apare de două ori pe sculpturile Partenonului: pe frontonul de est ea și Persefona așteaptă vestea nașterii Atenei și pe partea de est a frizei este așezată între Dionis și Ares, ținând o torță. Începe să apară în picturi pe lut roșu încă din 440 î.Hr. adesea alături de Persefona.[8]
Pausanias menționează o statuie a Demetrei Melaina, în Figalia, a faimosului sculptorul grec Onatas (sec. V î.Hr.), acum pierdută.[93] Una dintre cele mai cunoscute reprezentări este statuia Demetrei (c. 340 î.Hr.) din templul ei din Cnidos, oraș portuar antic din Caria. Demeter apare adesea așezată.[8]
Demetra apare ca personaj în cărți de fantezie cu tangențe mitologice, precum Goddess of Spring a lui P. C. Cast și seriile Percy Jackson și Olimpienii și Eroii Olimpului de Rick Riordan.[12][94] În Dracula de Bram Stoker (1898) nava Demetra cade sub influența personajului eponim.[95]
Unul dintre cei doi lideri pe piața americană de benzi desenate, Marvel Comics,[96] ca urmare a succesului personajelor Thor și Loki, a căutat să reintroducă și alte mitologii. Așadar, în 1965, Stan Lee și Jack Kirby au prezentat Olimpienii, personaje bazate pe zeii grecești olimpieni, printre care Demetra, în Journey into Mystery Annual #1.[10] Principalul rival Marvel, DC Comics,[96] a introdus propria versiune a zeiței, creată de Don Heck, care a apărut pentru prima dată în Noiembrie 1985 în revista Wonder Woman („Femeia fantastică”) #328.[11] Apare în seriile DanMachi, Familia Chronicle și Sword Oratoria ale desenatorului japonez Oomori Fujino. În anime este jucată de Sakurai Harumi în japoeză și Kelly Manison în engleză.[97]
În 2013, autoarea americană Becky Cloonan a publicat Demetra, o bandă desenată de un volum a cărui intrigă întunecată se bazează vag pe mitul zeiței. A fost foarte bine primită de critici.[98]
Demetra a fost reprezentată de numeroase ori în film și televiziune,[99] printre care:
Demetra a apărut în King's Quest VII: The Princeless Bride (1994, Carol Bach y Rita) și Pandora's Tower (2011, Mamiko Noto).[99] În versiunea italiană a seriei Pokemon, personajul Momi (モミ) poartă numele zeiței (2007).[100]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
.jpg)
.jpg)
_38.jpg)
