scriitor rus From Wikipedia, the free encyclopedia
Boris Akunin (în rusă Борис Акунин), născut cu numele de Grigori Șalvovici Cihartișvili (în rusă Григорий Шалвович Чхартишвили, în georgiană გრიგორი ჩხარტიშვილი; n. , Zestaponi(d), Republica Sovietică Socialistă Gruzină, URSS),[9] este un scriitor, istoric literar și traducător rus care locuiește la Londra. Este cunoscut mai ales pentru numeroasele sale romane polițiste istorice și de aventuri, dar a scris și scenarii după romane ale sale, precum și articole de istorie literară și eseuri. De asemenea, a tradus din alte literaturi, mai ales din cea japoneză.
| Boris Akunin | |
 Boris Akunin în 2013 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Grigori Șalvovici Cihartișvili |
| Născut | (68 de ani)[1][2][3][4]  Zestaponi(d), Republica Sovietică Socialistă Gruzină, URSS |
| Cetățenie | rusă britanică |
| Ocupație | scriitor |
| Locul desfășurării activității | Moscova[5] Londra[5] |
| Limbi vorbite | limba rusă[6][7][8] limba georgiană limba japoneză limba engleză |
| Pseudonim | Boris Akunin Anatoli Brusnikin Anna Borisova |
| Studii | Institutul Țărilor Asiei și Africii (Universitatea de Stat din Moscova) |
| Pregătire | istorie și japonologie |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1998 – |
| Limbi | limba rusă |
| Specie literară | roman, nuvelă, eseu, scenariu |
| Operă de debut | Azazel |
| Opere semnificative | seria de romane Aventurile lui Erast Fandorin |
| Note | |
| Premii | Premiul Mystère de la critique(d) 2002 etc. |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Tatăl viitorului scriitor era georgian, ofițer de artilerie luptător în al Doilea Război Mondial[10], iar mama evreică, profesoară de limba și literatura rusă[11].
Primii doi ani ai copilăriei i-a petrecut în Georgia, iar în 1958, familila s-a mutat la Moscova. În 1979 a absolvit departamentul de istorie-filologie al Institutului Țărilor Asiei și Africii din cadrul Universității de Stat din Moscova[12], cu diplomă de istorie și japonologie[9].
Și-a început cariera în 1979, la editura Russkii iazîk, apoi, în 1986, a trecut la revista Inostrannaia literatura. A fost redactor șef adjunct al acesteia între anii 1994 și 2000. În 1998 a devenit președintele administrației megaproiectului Biblioteca Pușkin, inițiat de Fundația pentru o Societate Deschisă creată de George Soros[12].
Încă din 1980 a publicat articole de istorie literară și a făcut traduceri din literatura japoneză și din cea de limba engleză. În 2001 a devenit redactor al unei serii de cărți din literaturi occidentale, cu titlul Lekarstvo ot skuki (Leac împotriva plictiselii), editată de editura Inostranka[12], precum și redactor șef al unei antologii a literaturii japoneze în 20 de volume[9].
A debutat în literatură în 1998, după ce a tradus pentru editura Zaharov o biografie a reginei Elisabeta a II-a, și a propus aceleiași edituri romanul polițist istoric Azazel, cu detectivul Erast Fandorin ca personaj principal. Editura a încheiat contract cu scriitorul pentru 12 romane cu același personaj principal. Primele patru romane nu au avut succes. Acesta a venit la al cincilea, și a fost masiv[13], după care și primele au atins aceleași cote de popularitate. Scriitorul a folosit pentru această serie de romane pseudonimul Boris Akunin. Numele, deși are rezonanță rusească, este cuvântul japonez 悪人 (akunin) care poate fi tradus prin „mare om rău” sau „om care își creează propriile reguli”. A continuat să-și folosească numele la naștere pentru scrierile de non-ficțiune legate de literatură[9].
Din anul 2000, Boris Akunin a renunțat la postul de la Inostrannaia literatura și s-a consacrat scrisului, rămânând totuși consultant al editurii revistei[9]. În același an a început să scrie și piese de teatru, prima fiind Ceaika (Pescărușul), o reinterpretare a piesei cu același titlu a lui Anton Pavlovici Cehov. În 2002 a devenit și scenarist pentru filme ecranizate după romane ale sale, începând cu Azazel[9].
Scriitorul a publicat și sub alte nume/pseudonime cărți de alte genuri decât cele publicate sub primul: Boris Akunin și Grigori Cihartișvili (Akunin-Cihartișvili), Anatoli Brusnikin, Anna Borisova[9].
Boris Akunin se manifestă ca opozant al regimului politic din Rusia. În 2008 s-a pronunțat împotriva condamnării lui Mihail Hodorkovski, iar în anii 2011 și 2012 a participat la mitinguri și manifestații ale opoziției împotriva falsificării alegerilor[9]. În 2014 s-a pronunțat împotriva anexării Crimeii de către Rusia[14] și în același an, scriitorul s-a stabilit la Londra[15]. În februarie 2022 a condamnat atacarea Ucrainei de către Rusia[16], iar în luna martie a aceluiași an a participat la crearea proiectului umanitar Rusia adevărată, cu scopul adunării de ajutoare pentru refugiații ucraineni[17].
Din cauza luărilor sale de poziție, autoritățile din Rusia au început să ia măsuri împotriva scriitorului. Ziarul The Moscow Times din 18 decembrie 2023 anunță că Rosfinmonitoring (Serviciul Federal de Supraveghere Financiară(d)) l-a înscris în registrul „extremiștilor și teroriștilor”, iar Comitetul de Investigații al Federației Ruse(d) și-a exprimat intenția de a deschide o urmărire penală împotriva lui, pentru „justificarea terorismului” și „difuzarea de știri false despre armata rusă”. În același timp, editura AST oprește tipărirea și difuzarea operelor sale, iar mari librării suspendă vânzarea acestora[18].
Boris Akunin este căsătorit a doua oară. Prima lui soție era japoneză. A doua este rusoaică, corectoare și traducătoare. Nu are copii[13].
Scriitorul își concepe munca drept realizarea unor proiecte ale căror rezultate sunt serii de opere[12]. Numai o minoritate de opere sunt în afara acestora.
Sub pseudonimul Boris Akunin, autorul a publicat mai multe serii de opere.
Seria Приключения Ераста Фандорина (Aventurile lui Erast Fandorin) cuprinde romane, nuvele și o piesă polițiste, în care acesta este secondat de Masa, valetul și prietenul său japonez. Acțiunea lor cuprinde evenimente legate de istoria Rusiei între 1876 și 1918.
Romane[19]:
Nuvele[19]:
Piesa Инь и Ян (Yin și Yang), 2006, îl are de asemenea în centru pe Erast Fandorin[19].
Seria se termină cu două romane cu acțiunea după moartea lui Erast Fandorin. Personajul lor principal este Masa[22]:
Seria Проключения магистра (Aventurile maestrului) cuprinde patru romane de aventuri ale istoricului Nicholas Fandorin, cetățean britanic, nepotul lui Erast Fandorin, în anii 1990 și 2000. Primele trei se petrec în Rusia, iar al patrulea în Marea Caraibilor[23]:
Seria Провинціальный детективъ[24] (Romane polițiste provinciale), o trilogie, are în centru o călugăriță dintr-un orășel de provincie de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care rezolvă enigme polițiste[25]:
Seria Жанры (Genuri) cuprinde opere scrise în genul indicat de titlul lor:
Смерть на брудершафт (La pertu cu moartea) este o serie de romane experimentale numite „cinematografice”. Fiecare „film” este scris în alt gen: comedie, melodramă, preapocaliptic, apocaliptic etc. Subiectul lor general este confruntarea dintre serviciile de spionaj rus și german în timpul Primului Război Mondial, iar personajele lor principale sunt câte un agent din cele două tabere. Cuprinde[32]:
Seria История Российского государства (Istoria statului rus) se compune din nouă volume de non-ficțiune care acoperă perioada de la începuturile statului (secolul al IX-lea) până în 1917[33]. Este însoțită de seria История Российского государства в повестях и романах (Istoria statului rus în povestiri și romane), a căror acțiune se desfășoară în epoci la care se referă volumele din prima serie. Unele personaje sau descendenții lor apar în opere succesive.[34]:
În 2023 a mai apărut o piesă legată de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, 1881, despre evenimentele din jurul morții lui Alexandru al II-lea și încoronarea lui Alexandru al III-lea[36]
Seria Любовь к истории (Dragostea pentru istorie) cuprinde cinci cărți, fiecare conținând câte o colecție de miniaturi istorice apărute mai întâi pe blogul autorului[37]:
Opere care nu fac parte din serii:
Sub numele de la naștere, scriitorul a publicat mai multe scrieri eseistice în domeniul literaturii, dintre care cea mai importantă este cartea Писатель и самоубийство (Scriitorul și sinuciderea), apărută în 1999, dar devenit cunoscut numai după succesul romanelor cu Erast Fandorin[44].
Cărțile semnate astfel apar ca și cum ar fi fost scrise de doi coautori.
Кладбищенские истории (Povestiri din cimitire) (2004) este un volum de eseuri literare însoțite de câte o povestire macabră[45].
Семейный альбом (Album de familie) este o serie de romane care nu sunt polițiste și nici de aventuri, cuprinzând elemente filozofice. Urmăresc istoria membrilor unei familii pe o perioadă începând cu anul 1917:
Cărțile de mai jos sunt romane istorice apărute numai sub acest pseudonim la prima ediție, la următoarele fiind semnate și Boris Akunin:
Numai sub acest pseudonim la prima ediție, autorul a publicat trei romane, care la următoarele ediții au apărut și sub semnătura Boris Akunin:
Boris Akunin a scris, singur sau în colaborare, și scenarii pentru ecranizarea a trei romane ale sale:
Fără colaborarea directă a scriitorului s-au realizat:
Boris Akunin se bucură de popularitate datorită numeroaselor sale bestselleruri care câștigă un public larg prin caracterul lor de romane polițiste și de aventuri, în majoritatea cărora creează și atmosfera unor epoci trecute. În anii 2000, unii critici îl considerau cel mai bun scriitor rus de romane polițiste. De exemplu, pentru criticul Nikolai Aleksandrov, seria Erast Fandorin, pe lângă măiestria construirii intrigii, reprezintă o noutate în literatura rusă de gen prin materialul istoric, prin stilul detașat și ironic, la limita parodiei[68], și prin marea accesibilitate a romanelor autorului, în ciuda trăsăturilor lor intelectuale. Toate acestea fac ca aceste romane să fie apreciate și de un public cult[12].
Akunin primește și critici negative. De pildă, în 2003, scriitorul Pavel Basinski considera că Akunin este un scriitor talentat, dar că romanele sale sunt total ideologice, reflectându-se în ele că autorul este sută la sută occidentalist, globalist și liberal de dreapta[69]. În 2014, istoricul Igor Danilevski spunea despre primul volum din seria Istoria statului Rusia, că acesta conține ceea ce știe autorul despre subiect, în loc să prezinte publicului larg ceea ce se cunoaște în știință despre acesta, cum face o adevărată operă de popularizare a științei. În opinia lui, cartea lui Akunin reflectă viziunea personală a unui diletant care se adresează celor care nu cunosc bine istoria, și citind-o, aceștia o vor cunoaște și mai prost[70].
După un studiu din 2010 al marii librării Moskva, având în vedere vânzările de cărți din anii 2000, Akunin a fost cel mai popular scriitor rus în acea perioadă[71]. Conform statisticilor oficiale, în anul 2006 au apărut 68 de cărți ale sale (prime ediții și reeditări), tirajele lor însumând 2.695.500 de exemplare, iar în 2007 – 58 de titluri în 1.488.500 de exemplare[12].
În 2011, Revista Forbes (Rusia) îl includea pe Akunin printre cei zece artiști ruși cei mai cunoscuți în străinătate, el fiind singurul scriitor în acel grup[72]. Mai multe sau mai puține opere ale sale sunt traduse în peste 30 de limbi: engleză, maghiară, italiană, spaniolă, germană, norvegiană, poloneză, turcă, ucraineană, finlandeză, franceză, suedeză, japoneză etc.[12]. În română au apărut patru romane din seria Erast Fandorin[73].
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
