turneu mondial de-al Madonnei From Wikipedia, the free encyclopedia
Blond Ambition Tour (1990) a fost cel de-al doilea turneu mondial al Madonnei. A fost unul controversat datoritǎ juxtapunerii dintre catolicism și sexualitate. Turneul este adesea amintit datorită faimosul sutien cu conuri și coreografia pentru piesa „Like a Virgin”. Acesta a fost numit de Rolling Stone cel mai bun turneu al anilor ’90.[1] Biletele pentru cele patru concerte din Los Angeles s-au vândut în doar 68 de minute.[2] Unul dintre concerte a fost transmis pe HBO, postul de televiziune înregistrând cea mai mare audiență din istoria sa.[3]
Blond Ambition World Tour | ||
Postere anunțând turneul în Italia și Regatul Unit | ||
Turneu de Madonna | ||
---|---|---|
Locurile desfășurării | 9 în Asia 32 în America de Nord 16 în Europa | |
Pentru albumul | Like a Prayer I'm Breathless | |
Început | 12 aprilie 1990 | |
Sfârșit | 5 august 1990 | |
Cronologia pentru Madonna | ||
Who's That Girl Tour (1987) |
Blond Ambition World Tour | The Girlie Show Tour (1993) |
Modifică text |
Inițial, turneul era numit Like a Prayer World Tour, fiind sponsorizat de PepsiCo, companie cu care Madonna avea la acea vreme un contract de publicitate, însă din cauza controversei create de videoclipul „Like a Prayer”, Pepsi a reziliat contractul cu solista, anulând implicit și turneul.[4][5] În noiembrie 1989, datorită succesului albumului Like a Prayer, Madonna a interpretat „Express Yourself” la premiile MTV din acel an, prestația fiind considerată un fel de avanpremieră pentru turneul nou anunțat de Sire Records, Blond Ambition World Tour. Inițial, turneul era planificat să se desfășoare doar în Japonia și America de Nord, Madonna fiind luată în considerare pentru unele roluri din diverse filme. Creatorul de modă Jean-Paul Gaultier a fost contactat pentru a crea costumele pentru turneu. Deși acesta a venit pregătit cu mai multe schițe, Madonna a refuzat o mare parte din acestea, având propria ei idee asupra a cum aveau să arate costumațiile.[6]
Pe 9,10 și respectiv 11 ianuarie 1990, au avut loc audiții deschide pentru dansatori bărbați în studiourile Landmark, Hollywood, California.[7] În luna martie, Madonna stabilește un record, vânzând 1.500 de bilete pentru concertele din Statele Unite în doar 68 de secunde.[7] În aprilie 1990, au fost adăugate concerte în Europa și noi piese în lista celor ce aveau să fie interpretate, acestea fiind prezente pe coloana sonoră a filmului Dick Tracy, I'm Breathless.[8]
Turneul a început pe 13 aprilie în Tokyo, Japonia, cu un concert la care au fost vândute toate biletele, ca și în cazul restul concertelor susținute în Japonia, încă două în Tokyo, trei în Osaka și altor trei în Yokohama.[7] Pe 1 mai, Madonna a apărut în emisiunea de divertisment The Arsenio Hall Show, promovând partea nord-americană a turneului precum și discul single „Vogue”.[7] În aceeași lună, cântăreața a fost diagnosticată cu laringită, spectacolul din Chicago fiind astfel anulat.[7] Urmând un scurt tratament, în timpul căruia nu a vorbit deloc, solista a continuat turneul în Canada, Toronto pe 27 mai.[7] În seara ultimului spectacol, pe 29 mai, poliția s-a prezentat la SkyDome, locul unde avea loc concertul, aducându-i la cunoștință Madonnei faptul că avuseseră plângeri legate de interpretarea cântecului „Like a Virgin” și că dacă nu avea să schimbe coregrafia provocatoare, va fi arestată.[7] Cântăreața s-a declarat amuzată de întâmplare și a refuzat să schimbe modul ei de interpretare a piesei; acuzațiile au fost retrase, Madonna continuându-și turneul în Statele Unite.[7]
Pe 1 iunie, în timpul concertului din Michigan, imediat după „Holiday”, solista l-a adus pe tatăl ei pe scenă pentru a-i cânta „La mulți ani!”[7] Concertul de pe 24 iunie din New Jersey a fost unul de caritate, fiind în memoria artistului Keith Haring, decedat recent din cauza noii boli, SIDA.[7] Cei 300.000 de dolari obținuți au fost donați fundației AMFAR.[7] În ultima zi a lunii iunie, Madonna susține primul concert din cadrul turneului în Europa, în Suedia.[7] Odată cu acesta, solista și-a schimbat și coafura, renunțând la părul prins în coadă, adoptând o nouă imagine, inspirată de cea din „Express Yourself” și „Vogue”, deoarece coada i se prindea în microfon în timpul dansurilor.[9]
Pe 2 iulie, grupuri religioase romano-catolice o condamnă pe solistă ca fiind blasfemiatoare din cauza contopirii dintre religie și sex, anunțând că intenționează să boicoteze cele trei spectacole programate în Italia.[7] După trei concerte vândute complet din Paris, Franța, care au fost filmate pentru documentarul În pat cu Madonna,[6] aceasta ajunge pe 9 iulie în Roma, Italia, unde ține o conferință de presă în care își apără concertul, de asemenea spunând că are „dreptul la exprimarea artistică”.[7] Deși primul spectacol din Roma, cel de pe 10 iulie, s-a încheiat fără incidente, al doilea a fost anulat atât din cauza vânzării slabe de bilete cât și din cauza unei greve a sindicaliștilor.[7] Concertul a avut loc cu două zile după ce Italia ocupase locul 3 în Campionatul Mondial de Fotbal din acel an, iar în semn de mândrie de originea sa italiană, solista a purtat un tricou al echipei naționale de fotbal italiene în timpul cântecului „Causing a Commotion”.[10]
„Oh Father” | |
Mostra audio din cântecul „Oh Father” interpretat în turneul Blond Ambition |
Pe 5 august cântăreața se reîntoarce în Franța pentru ultimul concert din cadrul turneului. Acesta a avut loc în Nisa și a fost difuzat live de către compania privată de cablu, HBO, aceasta plătind 1 milion de dolari pentru drepturile de emisie[11]; 4.3 milioane de oameni vizionându-l, a devenit astfel cel mai urmărit program special difuzat vreodată pe HBO.[7]
Din vânzările de bilete pentru turneu și de pe urma vânzării discurilor single „Keep It Together”, „Vogue”, „Hanky Panky” și „Justify My Love”, a albumului I'm Breathless și a filmului Dick Tracy, Madonna a câștigat aproximativ 39 de milioane de dolari americani în 1990, devenind cea mai bogată cântăreață.[12]
„A spus să încălcam orice regulă putem. Dorea sa facă declarații privind sexualitatea, biserica și etc. Dar cel mai mult am încercat să schimbăm forma concertelor. În loc sa prezentăm pur și simplu cântece, am vrut sa combinăm moda, Broadway-ul, muzica rock și interpretarea. ”—Vince Paterson, coreograf.[13]
Acesta a fost divizat în patru secțiuni plus bisul:[14][15]
Cu toate că turneul este considerat adesea cel mai bun al ei,[16] New York Times i-a oferit o recenzie în mare negativă, criticând faptul că Madonna a preferat adesea să facă playback pentru a dansa decât să cânte live, iar momentele live din cântecele dance au fost criticate ca fiind „o imitație proastă a Barbrei Streisand”, cu toate că baladele au fost apreciate. Concluzia finală a editorului a fost că „e fascinant să-i privești perfecționalismnul și voința de fier, dar nu cu prea multă plăcere”.[17] Revista Variety a depreciat de asemenea faptul că aceasta nu a cântat live, spunând că „vocea ei suna atat de aproape de varianta de studio încât te făcea să te întrebi cât era live și cât Memorex”.[17] Ambele publicații i-au apreciat însă decorurile și costumele folosite,[17] la fel ca revista Esquire care l-a numit „exotic”.[18]
Entertainment Weekly, în recenzia pentru În pat cu Madonna, a apreciat coregrafia din timpul pieselor „Where's the Party”, „Like a Prayer” precum și din „Like a Virgin”.[19]
Barry Walters de la revista americană Rolling Stone a fost mai entuziast, numindu-l „elaborat din punct de vedere coregrafic, dovedind o extravaganță sexuală și provocativă” proclamându-l cel mai bun turneu al anului 1990.[1]
Publicul a fost de asemenea încântat de rezultatul final. Turneul a fost votat al șaptelea cel mai bun turneu al tuturor timpurilor de către utilizatorii site-ului mymusiclists.com; turneul Confessions se afla și el în listă, pe locul 2.[20]
În 1990 turneul a câștigat premiul pentru „Cea mai creativă producție pusă în scenă” din partea PollStar Concert Industry Awards, fiind nominalizat și la categoria „Turneul anului”, premiu adjudecat de Paul McCartney.[21]
Lansarea video a turneului i-a adus Madonnei primul premiu Grammy, primindu-l în 1992 pentru „Cel mai bun videoclip de lung metraj”, precum și un premiu CableACE și alte două nominalizări la aceleași premii.[22] Pentru a promova lansarea, Warner Bros. Records a trimis posturilor de televiziune, interpretările pieselor „Like a Virgin” și „Holiday”.[23] Varianta live a piesei „Like a Virgin” a primit două nominalizări la premiile MTV din 1991, pentru „Cel mai bun videoclip al unei artiste” și pentru „Cea mai bună coregrafie”, cu toate că nu a câștigat niciunul.[24] Anul următor, videoclipul pentru „Holiday” a primit patru nominalizări la premiile MTV din 1992, inclusiv pentru „Cel mai bun videoclip al unei artiste”, pe lângă „Cea mai bună coregrafie”, „Cel mai bun videoclip dance” și „Cea mai bună cinematografie”; nici acesta nu i-a adus Madonnei un nou trofeu.[25]
Alături de aspectele legate de „Like a Virgin”, turneul Blond Ambition este unul din cele mai parodiate momente din cariera Madonnei, în special datorită imaginii ușor recunoscibile precum și a momentului important jucat de acesta în istoria culturii pop.
Documentarul Medusa: Dare To Be Truthful, lansat în 1992, parodiază documentarul În pat cu Madonna, cunoscut în Statele Unite sub numele Truth or Dare. Acesta, la fel ca și originalul, prezintă viața vedei (Medusa fiind o parodiere a Madonnei) în culisele turneului, precum și momente de pe scenă. Printre piesele parodiate se află „Expose Yourself” („Express Yourself”), „Like a Video” („Like a Virgin”), „Party in My Pants” („Like A Prayer”) și „Vague” („Vogue”). Acesta a fost primit cu recenzii pozitive, fiind cea mai cunoscută producție în care a jucat actrița principală, Julie Brown.[26]
Rapperul Eminem a parodiat interpretarea cântecului „Like a Virgin” din turneu, în videoclipul său, „Just Lose It”;[27] îmbrăcat ca aceasta, Eminem imită coregrafia acesteia, încadrat de doi dansatori cu sâni falși, ca în varianta originală.[28] La un moment dat, acesta coboară de pe pat, dar este împins accidental de Michael Jackson, interpretat tot de el, într-un sfeșnic, apărând astfel scântei puternice. Din cauza aceasta, părul lui Jackson ia foc, ceea ce-l determină să fugă de pe scenă.[29]
Sursa:[30]
Data | Orașul | Statul | Locația |
---|---|---|---|
Asia | |||
13 aprilie 1990 | Tokyo | Japonia | Stadionul Chiba Marine |
14 aprilie 1990 | |||
15 aprilie 1990 | |||
20 aprilie 1990 | Osaka | Stadionul Hankyu Nishinomiya | |
21 aprilie 1990 | |||
22 aprilie 1990 | |||
25 aprilie 1990 | Yokohama | Stadionul Yokohama | |
26 aprilie 1990 | |||
27 aprilie 1990 | |||
America de Nord | |||
4 mai 1990 | Houston | Texas | The Summit |
5 mai 1990 | |||
7 mai 1990 | Dallas | Reunion Arena | |
8 mai 1990 | |||
11 mai 1990 | Los Angeles | California | Los Angeles Sports Arena |
12 mai 1990 | |||
13 mai 1990 | |||
15 mai 1990 | |||
16 mai 1990 | |||
18 mai 1990 | Oakland | Oakland-Alameda County Coliseum Arena | |
19 mai 1990 | |||
20 mai 1990 | |||
23 mai 1990 | Chicago | Illinois | Rosemont Horizon |
24 mai 1990 | |||
27 mai 1990 | Toronto | Ontario | SkyDome |
28 mai 1990 | |||
29 mai 1990 | |||
31 mai 1990 | Auburn Hills | Michigan | The Palace of Auburn Hills |
1 iunie 1990 | |||
4 iunie 1990 | Worcester | Massachusetts | The Centrum |
5 iunie 1990 | |||
8 iunie 1990 | Landover | Maryland | Capital Centre |
9 iunie 1990 | |||
11 iunie 1990 | New York | New York | Nassau Veterans Memorial Coliseum |
12 iunie 1990 | |||
13 iunie 1990 | |||
16 iunie 1990 | Philadelphia | Pennsylvania | The Spectrum |
17 iunie 1990 | |||
20 iunie 1990 | East Rutherford | New Jersey | Meadowlands Arena |
21 iunie 1990 | |||
24 iunie 1990 | |||
25 iunie 1990 | |||
Europa | |||
30 iunie 1990 | Göteborg | Suedia | Eriksberg |
3 iulie 1990 | Paris | Franța | Palais Omnisports de Paris-Bercy |
4 iulie 1990 | |||
6 iulie 1990 | |||
10 iulie 1990 | Roma | Italia | Stadio Flaminio |
13 iulie 1990 | Torino | Stadionul Delle Alpi | |
15 iulie 1990 | München | Germania | Olympia-Reitstadion |
17 iulie 1990 | Dortmund | Westfalenhalle | |
20 iulie 1990 | Londra | Regatul Unit | Stadionul Wembley |
21 iulie 1990 | |||
22 iulie 1990 | |||
24 iulie 1990 | Rotterdam | Olanda | Stadionul Feyenoord |
27 iulie 1990 | Madrid | Spania | Stadionul Vicente Calderón |
29 iulie 1990 | Vigo | Estadio Municipal de Balaídos | |
1 august 1990 | Barcelona | Estadi Olímpic de Montjuïc | |
5 august 1990 | Nisa | Franța | Stade de l'Ouest |
Două dintre spectacolele susținute au fost lansate comercial. Ultimul spectacol, cel din Nisa, a fost înregistrat și difuzat pe HBO, lansat apoi internațional pe Laserdisc ca parte a unui contract de promovare cu Pioneer Electronics, intitulat Live! - Blond Ambition World Tour 90. Unul dintre concertele din Yokohama a fost de asemenea înregistrat, fiind lansat pe VHS și laserdisc pe piața japoneză sub numele Blond Ambition - Japan Tour 90. Din cauză că Pioneer a semnat o înțelegere ce se referea doar la o lansare pe laserdisc a turneului, acesta nu a fost lansat niciodată internațional pe suport DVD, cu excepția unei versiuni, filmate în Houston, cu toate că aceasta este de calitate inferioară, iar DVD-ul este valabil comercial doar în Germania, din cauza drepturilor de autor; postul MTV a difuzat parțial această versiune în timpul unui „weekend special Madonna”.
Pe lângă acestea trei, concertul de pe 1 august din Barcelona a fost difuzat în întreaga Europă. Spre deosebire de lansările video, acesta a conținut numeroase greșeli tehnice: monoclul Madonnei se agață în microfon la începutul piesei „Express Yourself”,[31] aceasta nu realizează că microfonul ei încă este deschis după ce pleacă de pe scenă după „Where's the Party”, fiind auzită cum strigă la cineva „Get the fuck out of my fuckin' way!” (rom. - „Dă-te dreacu' din calea mea!”)[32] precum și momente în care a uitat unele dintre versurile pieselor „Sooner or Later”[33] și „Material Girl”.[34]
Sursa:[35]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.