Campionatul Mondial de Fotbal

Campionatul Mondial de Fotbal sau Cupa Mondială FIFA (în engleză FIFA World Cup) este o competiție internațională de fotbal disputată între echipele naționale masculine de seniori ale țărilor membre ale Federației Internaționale de Fotbal Asociație (FIFA), organismul mondial de conducere a acestui sport. Turneul are loc o dată la fiecare patru ani de la ediția inaugurală din 1930, cu excepția anilor 1942 și 1946 din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. Campioana în exercițiu este Argentina, care a câștigat al treilea său titlu la turneul din 2022.^[1]

Campionatul Mondial de Fotbal Cupa Mondială FIFA
Sport	fotbal
Țară/regiune	Internațional
Confederație	FIFA
Înființat(ă) în	1930; acum 95 de ani (1930)
Echipe	32 (48 începând din 2026)
Participanți	48
Campion	Argentina (2022, al treilea trofeu)
Cele mai multe trofee	Brazilia (5 trofee)
Site oficial	Site web oficial
Pentru ediția actuală, vedeți : Campionatul Mondial de Fotbal 2026
Modifică date / text

Competiția începe cu faza calificărilor, care are loc în cei trei ani dinaintea turneului final pentru a determina echipele care participante la turneul final. 32 de echipe concurează apoi pentru titlu în locații din țara sau țările gazdă pe parcursul a aproximativ o lună. Națiunea sau națiunile gazdă se califică automat la turneul final. Competiția este programată să se extindă la 48 de echipe, începând cu ediția din 2026.

Până la Campionatul Mondial de Fotbal din 2022, au fost organizate 22 de turnee finale de la înființarea evenimentului în 1930, la care au participat în total 80 de echipe naționale. Trofeul a fost câștigat de opt echipe naționale. Cu cinci trofee câștigate, Brazilia este singura echipă care a participat la toate turneele. Celelalte câștigătoare ale Cupei Mondiale sunt Germania și Italia, cu câte patru titluri; Argentina, cu trei titluri; Franța și Uruguay, fiecare cu câte două titluri; Anglia și Spania, cu câte un titlu.

Cupa Mondială este cel mai prestigios turneu de fotbal din lume, precum și cel mai vizionat și urmărit eveniment sportiv din lume.^[2][3] Audiența Cupei Mondiale din 2018 a fost estimată la 3,57 miliarde, aproape jumătate din populația globală,^[4][5] în timp ce interesul față de Cupa Mondială din 2022 a fost estimat la 5 miliarde, aproximativ 1,5 miliarde de oameni urmărind meciul final.^[6]

Șaptesprezece țări au găzduit Campionatul Mondial, cea mai recentă fiind Qatar, care a găzduit evenimentul din 2022. Turneul din 2026 va fi găzduit în comun de Canada, Statele Unite ale Americii și Mexic, ceea ce va oferi Mexicului distincția de a fi prima țară care găzduiește meciuri la trei Cupe Mondiale.

Istoric

Uruguay 1930

Visul președintelui FIFA, Jules Rimet, s-a împlinit când Uruguay a găzduit ediția inaugurală a Campionatului Mondial de Fotbal, chiar în anul în care serba centenarul. Doar 4 naționale din Europa s-au aventurat în călătoria peste ocean (Belgia, Franța, România și Iugoslavia), iar finala s-a disputat între echipe din America de Sud, Uruguay învingându-și vecinii din Argentina cum au făcut și în 1928 în finala Olimpică. Gazdele au triumfat cu 4-2 pe noul stadion Estadio Centenario, devenind primii campioni mondiali.

Italia 1934

Italia a învins Cehoslovacia cu 2-1 în prima finală de Campionat Mondial disputată pe pământ european cu un gol marcat în prelungiri de Angelo Schiavio. A fost prima și singura ediție în care o echipă nu și-a apărat trofeul, Uruguay refuzând să participe. Singurul meci disputat de România a fost înfrângerea cu 2-1 în fața Cehoslovaciei.

Franța 1938

Antrenorul italian Vittorio Pozzo a făcut istorie, câștigând al doilea trofeu consecutiv cu o echipă reformată a Italiei. Italia a învins în finală pe Ungaria după ce a trecut în semifinale de Brazilia căreia îi lipsea golgeterul Leônidas da Silva. Acesta marcase 3 dintre goluri în partida cu Polonia.

Brazilia 1950

Brazilienii au construit cel mai mare stadion al lumii, Maracanã, fiind determinați să organizeze Campionatul Mondial în ediția 1950. Totuși, visul lor de a deveni campioni mondiali s-a năruit chiar pe acest stadion, Uruguay câștigând cel de-al doilea titlu în fața a 175.000 de oameni uluiți. Nu a fost singura surpriză a turneului deoarece, debutanta Anglia, a fost învinsă de Statele Unite cu 1-0.

Elveția 1954

Germania de Vest a fost câștigătoarea surpriză a ediției din 1954, revenind de la 2 goluri în fața Ungariei într-o finală denumită "Miracolul de la Berna". Ungaria era neînvinsă de 31 de meciuri și marcase 25 de goluri până la finală, 8 dintre ele chiar în poarta Germaniei în faza grupelor în victoria cu 8-3. Meciul fusese precedat de o altă victorie cu scor fluviu, Ungaria-Coreea 9-0. Totuși, Fritz Walter a fost cel care a ridicat trofeul Jules Rimet și nu Ferenc Puskas.

Suedia 1958

Primul trofeu câștigat de Brazilia a fost în ediția din 1958, organizată de Suedia. În acest turneu și-a arătat clasa pentru prima dată marele jucător Pele, care avea doar 17 ani. A marcat 6 goluri, 2 dintre ele în finala împotriva Suediei. Franța a ieșit de asemenea în evidență, Just Fontaine marcând 13 goluri care au dus formația "Les Bleus" pe locul 3.

Chile 1962

Brazilia a fost câștigătoarea meritată, păstrând trofeul după finala în care a învins-o pe Cehoslovacia cu 3-1. În acest turneu, alt mare jucător și-a arătat talentul, Garrincha. Pele fiind accidentat, Garrincha a făcut ca lipsa acestuia să nu fie simțită, purtând naționala "Seleçao" spre victorie și terminând pe primul loc din clasamentul golgheterilor.

Anglia 1966

Țara care a inventat fotbalul, Anglia, a găsit în sfârșit formula succesului. Cele 3 goluri marcate de Geoff Hurst în finala contra Germaniei de Vest au contribuit decisiv la succes, deși discuția dacă mingea a trecut sau nu de linia porții la unul din șuturile sale continuă până astăzi. În această ediție a apărut un nou erou, este vorba despre Eusebio care a marcat 9 goluri - 4 dintre ele în poarta Coreei care a eliminat Italia - ducând Portugalia pe locul 3.

Mexic 1970

Pentru prima dată în istorie, Campionatul Mondial a fost televizat în culori și nimic nu a strălucit mai mult decât tricoul galben al Braziliei. Cu Pele din nou în formă și Jairzinho marcând în fiecare din cele 6 meciuri, băieții lui Mario Zagalo au fost de neoprit și au învins în finală pe Italia, câștigând trofeul pentru a treia oară. Deși a fost turneul Brazilei, neamțul Gerd Muller a contribuit și el la spectacol marcând 10 goluri, devenind astfel golgheterul competiției.

Germania 1974

Germania de Vest a fost încoronată pe propriul tărâm în 1974. Olanda lui Johan Cruyff a fost favorită înaintea finalei dar gazdele, care fuseseră învinse în faza grupelor de vecinii din Germania de Est, au revenit după un gol marcat în primul minut de olandezul Johan Neeskens. Este memorabilă și performanța Poloniei, al cărei jucător Grzegorz Lato a marcat golul victoriei în finala mică contra Braziliei.

Argentina 1978

Argentina, țara gazdă, a câștigat trofeul pentru prima dată după ce a învins pe Olanda în prelungirile finalei. Mario Kempes a asigurat victoria marcând de 2 ori în ultimul act, de asemenea a câștigat și trofeul de golgheter al competiției. Brazilia a ratat calificarea în finală deoarece Argentina a învins cu 6-0 selecționata Perului, departajarea făcându-se la golaveraj dar a câștigat finala mică împotriva Italiei.

Spania 1982

Paolo Rossi a fost eroul din Spania, cele 6 goluri marcate de el aducând cel de-al treilea titlu în Italia. Azzuri au învins în finală cu 3-1 Germania, echipă care câștigase primul meci decis de loviturile de departajare din istoria campionatului mondial, într-o semifinală dramatică împotriva Franței. Dacă Italia a câștigat aurul, Brazilia a fost cea mai spectaculoasă echipă, până când hat-trick-ul lui Rossi i-a eliminat din competiție.

Mexic 1986

Campionatul Mondial de Fotbal s-a întors în Mexic în turneul dominat de driblingurile lui Diego Maradona. Argentina a învins Germania de Vest în finală dar meciul din sferturi împotriva Angliei rămâne memorabil pentru 2 dintre cele mai faimoase goluri din istorie marcate de Maradona: golul marcat cu mâna și golul marcat după o cursă fantastică începută la jumătatea terenului. Franța lui Michel Platini a fost oprită în semifinale dar a învins Belgia în finala mică.

Italia 1990

A fost fără îndoială triumful lui Franz Beckenbauer, care a devenit campion ca antrenor al Germaniei după ce fusese campion ca jucător. Deși s-au marcat puține goluri, ediția din Italia 1990 a fost una dintre cele mai dramatice, de la golurile golgheterului italian Toto Schillaci, la lacrimile englezului Paul Gascoigne și până la sprintul spre sferturi al camerunezului Roger Milla.

S.U.A. 1994

Ediția din America 1994 a fost un succes uriaș, având cei mai mulți suporteri prezenți, și s-a terminat cu Brazilia celebrând un nou titlu după 24 de ani. Printre starurile acestui turneu s-au numărat brazilienii Romario și Bebeto, italianul Roberto Baggio - cel care a ratat penalty-ul decisiv în prima finală decisă la 11 metri - românul Gheorghe Hagi și columbianul Carlos Valderrama. Suedia a terminat pe locul 3 după o victorie în fața Bulgariei în finala mică. România a ajuns până în sferturile de finală după ce a învins cu 3-2 pe Argentina, cea mai mare performanță din istoria naționalei României.

Franța 1998

Țara fondatorului Cupei Mondiale, Jules Rimet, s-a bucurat de o vară fantastică, fotbaliștii francezi gustând pentru prima dată gloria Cupei Mondiale, după victoria în fața Braziliei din finala în care Zinedine Zidane a marcat 2 goluri. A fost prima ediție cu 32 de echipe participante. Printre debutante s-a numărat Croația, golurile marcate de Davor Suker ducând-o până pe locul 3. Este ultima ediție la care a participat echipa națională a României.

Coreea de Sud și Japonia 2002

Brazilia a câștigat pentru a cincea oară trofeul după o finală în care Ronaldo a marcat ambele goluri în victoria cu 2-0 în fața Germaniei. A fost prima ediție găzduită de Asia, ambele țări organizatoare, Japonia și Coreea de Sud, ajungând până în optimi respectiv semifinale. Un turneu al surprizelor, a început cu victoria Senegalului împotriva Franței și s-a terminat cu Turcia câștigând finala mică.

Germania 2006

Italia a câștigat pentru a patra oară trofeul, în ediția 2006 disputată în Germania, învingând Franța la loviturile de departajare. Dacă partea urâtă a competiției a fost eliminarea lui Zidane în finală, partea frumoasă a fost spiritul de echipă al italienilor. A fost o ediție specială și pentru gazde, golurile lui Miroslav Klose asigurând medalia de bronz a Germaniei.

Africa de Sud 2010

În Africa de Sud s-a organizat primul mondial din Africa, Spania a câștigat pentru prima dată trofeul după o finală intensă disputată contra Olandei. Golul reușit în prelungiri (minutul 116) de Iniesta a marcat a treia finală pierdută de olandezi din tot atâtea jucate. În semifinale Olanda a învins Uruguay după un meci spectaculos, terminat 3-2 pentru Olanda, în cealaltă semifinală Spania învingând Germania după un meci cu o posesie amețitoare a spaniolilor, dar marcarea unui singur gol din minutul 75 al lui Puyol. În finala mică, Germania a luat bronzul a doua oară la rând, după un meci dramatic pierdut de urguayeni. Pentru a doua oară la rând cele două mari puteri ale Americii de Sud, Argentina și Brazilia, au fost eliminate în sferturi, după ce Argentina a fost umilită cu 4-0 de Germania și după ce Brazilia a pierdut 2-1 cu Olanda după dubla lui Sneijder.

Brazilia 2014

Pentru a doua oară în istorie (după Campionatul Mondial de Fotbal 1950), turneul a fost găzduit de Brazilia. Finala s-a disputat între Germania și Argentina (pentru a treia oară în istorie, după cea din 1986 și 1990). Germania a învins după prelungiri, cu golul marcat de Mario Götze în minutul 113. Finala mică s-a jucat între Brazilia și Olanda, acolo unde Brazilia a mai bifat încă o înfrângere (0-3), după cea venită în semifinale, contra Germaniei (1-7). În semifinale, Argentina câștigase în fața Olandei la loviturile de departajare (4-2, 0-0 după prelungiri).

Rusia 2018

Pentru prima oară Rusia organizează un Campionat Mondial, a fost și prima cupă care a avut loc în Europa de Est. Cupa a fost câștigată de Franța, care a învins Croația cu 4-2 în finală, iar Belgia a învins Anglia cu 2-0 în finala mică pentru de medalia de bronz. A fost de asemenea primul Campionat Mondial în care s-a introdus și s-a folosit sistemul arbitrului video asistent (VAR). Jucătorul croat Luka Modric a câștigat balonul de aur în timp ce jucătorul francez Kylian Mbappé a câștigat premiul pentru cel mai bun tânăr jucător (19 ani), iar Harry Kane din Anglia a câștigat de gheata de aur.

Qatar 2022

Pentru prima oară în istorie Campionatul Mondial a fost găzduit de o țară din Orientul Mijlociu. Finala s-a disputat între Argentina și Franța. Argentina a reușit să învingă Franța după un meci dramatic terminat 3-3 după 120 de minute de joc și 4-2 la loviturile de departajare. Finala dintre Argentina și Franța este considerată cea mai frumoasă finală de Cupă Mondială din istorie. Finala mică a fost câștigată de fosta vicecampioană din 2018 Croația cu 2-1 în fața Marocului. Lionel Messi a câștigat titlul de cel mai bun jucător de la Cupa Mondială ,Kylian Mbappé a câștigat titlul de cel mai bun marcator iar Emiliano Martínez a câștigat trofeul pentru cel mai bun portar al cupei mondiale din Qatar.

Canada, Statele Unite și Mexic 2026

Participări

Echipele naționale care au participat la unul sau mai multe turnee finale, trecând de grupele preliminarii

Confederații	Echipa Națională	Apariții	Turnee
CONMEBOL
	Brazilia	22	1930, 1934, 1938, 1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006 2010, 2014, 2018, 2022
	Argentina	18	1930, 1934, 1958, 1962, 1966, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
	Uruguay	14	1930, 1950, 1954, 1962, 1966, 1970, 1974, 1986, 1990, 2002, 2010, 2014, 2018, 2022
	Chile	9	1930, 1950, 1962, 1966, 1974, 1982, 1998, 2010, 2014
	Paraguay	8	1930, 1950, 1958, 1986, 1998, 2002, 2006, 2010
	Columbia	6	1962, 1990, 1994, 1998, 2014, 2018
	Peru	5	1930, 1970, 1978, 1982, 2018
	Ecuador	4	2002, 2006, 2014, 2022
	Bolivia	3	1930, 1950, 1994
UEFA
	Germania	20	1934, 1938, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014 2018, 2022
	Italia	18	1934, 1938, 1950, 1954, 1962, 1966, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014
	Anglia	16	1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1982, 1986, 1990, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
	Franța	16	1930, 1934, 1938, 1954, 1958, 1966, 1978, 1982, 1986, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
	Spania	16	1934, 1950, 1962, 1966, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
	Belgia	14	1930, 1934, 1938, 1954, 1970, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2014, 2018, 2022
	Serbia	13	1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1974, 1982, 1990, 1998, 2006, 2010, 2018, 2022
	Suedia	12	1934, 1938, 1950, 1958, 1970, 1974, 1978, 1990, 1994, 2002, 2006, 2018
	Elveția	12	1934, 1938, 1950, 1954, 1962, 1966, 1994, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
	Rusia	11	1958, 1962, 1966, 1970, 1982, 1986, 1990, 1994, 2002, 2014, 2018
	Țările de Jos	11	1934, 1938, 1974, 1978, 1990, 1994, 1998, 2006, 2010, 2014, 2022
	Cehia	9	1934, 1938, 1954, 1958, 1962, 1970, 1982, 1990, 2006
	Ungaria	9	1934, 1938, 1954, 1958, 1962, 1966, 1978, 1982, 1986
	Polonia	9	1938, 1974, 1978, 1982, 1986, 2002, 2006, 2018, 2022
	Scoția	8	1954, 1958, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1998
	Austria	8	1934, 1938, 1954, 1958, 1978, 1982, 1990, 1998
	Portugalia	8	1966, 1986, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
	România	7	1930, 1934, 1938, 1970, 1990, 1994, 1998
	Bulgaria	7	1962, 1966, 1970, 1974, 1986, 1994, 1998
	Croația	6	1998, 2002, 2006, 2014, 2018, 2022
	Danemarca	6	1986, 1998, 2002, 2010, 2018, 2022
	Grecia	3	1994, 2010, 2014
	Republica Irlanda	3	1990, 1994, 2002
	Norvegia	3	1938, 1994, 1998
	Irlanda de Nord	3	1958, 1982, 1986
	Slovenia	2	2002, 2010
	Turcia	2	1954, 2002
	Țara Galilor	2	1958, 2022
	Ucraina	1	2006
	Slovacia	1	2010
	Bosnia	1	2014
	Islanda	1	2018
CONCACAF
	Mexic	17	1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1978, 1986, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
	Statele Unite	11	1930, 1934, 1950, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2022
	Costa Rica	6	1990, 2002, 2006, 2014, 2018, 2022
	[[File:|23x15px|border |alt=|link=]] Honduras	3	1982, 2010, 2014
	El Salvador	2	1970, 1982
	Canada	2	1986, 2022
	Panama	1	2018
	Trinidad și Tobago	1	2006
	Jamaica	1	1998
	Haiti	1	1974
	Cuba	1	1938
CAF
	Camerun	8	1982, 1990, 1994, 1998, 2002, 2010, 2014, 2022
	Maroc	6	1970, 1986, 1994, 1998, 2018, 2022
	Tunisia	6	1978, 1998, 2002, 2006, 2018, 2022
	Nigeria	6	1994, 1998, 2002, 2010, 2014, 2018
	Algeria	5	1982, 1986, 2002, 2010, 2014
	Ghana	4	2006, 2010, 2014, 2022
	Egipt	3	1934, 1990, 2018
	Africa de Sud	3	1998, 2002, 2010
	Senegal	3	2002, 2018, 2022
	Coasta de Fildeș	3	2006, 2010, 2014
	Togo	1	2006
	Angola	1	2006
	RD Congo✶	1	1974
AFC
	Coreea de Sud	11	1954, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
	Japonia	7	1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022
	Iran	6	1978, 1998, 2006, 2014, 2018, 2022
	Arabia Saudită	6	1994, 1998, 2002, 2006, 2018, 2022
	Australia✶	4	2010, 2014, 2018, 2022
	Coreea de Nord	2	1966, 2010
	Qatar	1	2022
	China	1	2002
	Emiratele Arabe Unite	1	1990
	Irak	1	1986
	Kuweit	1	1982
	Israel✶	1	1970
	Indonezia	1	1938
OFC
	Australia✶	2	1974, 2006
	Noua Zeelandă	2	1982, 2010

Anii pe fundal galben = Echipa campioană în acel an.

^✶ La campionatul mondial din 1974, Republica Democrată Congo a jucat cu numele de stat de atunci  Zair. Israel a concurat în calificările la Cupa Mondială pentru trei confederații diferite, concurând pentru Confederația de Fotbal din Asia și Confederația de Fotbal din Oceania, înainte de a se stabili în Europa ca membru al Uniunii Asociațiilor Europene de Fotbal din 1994. Australia este în prezent membru al Confederației de Fotbal din Asia (AFC), de la plecarea din Confederația de Fotbal din Oceania (OFC) în 2006.

Câștigătoare și finaliste

Echipa Națională	Campioni	Finaliști
Brazilia	5 (1958, 1962, 1970, 1994, 2002)	2 (1950, 1998)
Germania	4 (1954, 1974, 1990, 2014)	4 (1966, 1982, 1986, 2002)
Italia	4 (1934, 1938, 1982, 2006)	2 (1970, 1994)
Argentina	3 (1978, 1986, 2022)	3 (1930, 1990, 2014)
Franța	2 (1998, 2018)	2 (2006, 2022)
Uruguay	2 (1930, 1950)
Anglia	1 (1966)
Spania	1 (2010)
Țările de Jos	–	3 (1974, 1978, 2010)
Cehia✶	–	2 (1934, 1962)
Ungaria	–	2 (1938, 1954)
Suedia	–	1 (1958)
Croația	–	1 (2018)

Finale

Per total, 76 de națiuni au bifat cel puțin o prezență la un turneu final de Campionat Mondial.^[7] Dintre toate acestea, opt echipe naționale au câștigat Campionatul Mondial. Cu cinci titluri, Brazilia este echipa cu cele mai multe câștigate, dar și singura națiune care a jucat la fiecare ediție (21) până la momentul actual.^[8] Italia (1934 și 1938) și Brazilia (1958 și 1962) sunt singurele națiuni care au câștigat două titluri consecutive. Germania de Vest (1982–1990) și Brazilia (1994–2002) sunt singurele națiuni care au apărut în trei finale consecutive ale Campionatului Mondial. Germania are cele mai multe poziții pe podium (13).

Vezi și: Lista finalelor Campionatului Mondial de Fotbal.

Mare Campioană Scor Finalistă Mică Locul 3 Scor Locul 4

2022  Argentina ✠ 3 - 3 4 : 2  Franța 2022  Croația 2 - 1  Maroc 2018  Franța 4 - 2  Croația 2018  Belgia 2 - 0  Anglia 2014  Germania 1 - 0  Argentina 2014  Țările de Jos 3 - 0  Brazilia 2010  Spania 1 - 0  Țările de Jos 2010  Germania 3 - 2  Uruguay 2006  Italia ✠ 1 - 1 5 : 3  Franța 2006  Germania 3 - 1  Portugalia 2002  Brazilia 2 - 0  Germania 2002  Turcia 3 - 2  Coreea de Sud 1998  Franța 3 - 0  Brazilia 1998  Croația 2 - 1  Țările de Jos 1994  Brazilia ✠ 0 - 0 3 : 2  Italia 1994  Suedia 4 - 0  Bulgaria 1990  Germania 1 - 0  Argentina 1990  Italia 2 - 1  Anglia 1986  Argentina 3 - 2  Germania 1986  Franța 4 - 2  Belgia 1982  Italia 3 - 1  Germania 1982  Polonia 3 - 2  Franța 1978  Argentina 3 - 1  Țările de Jos 1978  Brazilia 2 - 1  Italia 1974  Germania 2 - 1  Țările de Jos 1974  Polonia 1 - 0  Brazilia 1970  Brazilia 4 - 1  Italia 1970  Germania 1 - 0  Uruguay 1966  Anglia 4 - 2  Germania 1966  Portugalia 2 - 1  Rusia ‡ 1962  Brazilia 3 - 1  Cehia 1962  Chile 1 - 0  Serbia 1958  Brazilia 5 - 2  Suedia 1958  Franța 6 - 3  Germania 1954  Germania ‡ 3 - 2  Ungaria 1954  Austria 3 - 1  Uruguay 1950  Uruguay [note 1]  Brazilia 1950  Suedia [note 1]  Spania 1938  Italia 4 - 2  Ungaria 1938  Brazilia 4 - 2  Suedia 1934  Italia 2 - 1  Cehia ‡ 1934  Germania 3 - 2  Austria 1930  Uruguay 4 - 2  Argentina 1930  Statele Unite [note 2]  Serbia ‡

‡ Naționale cunoscute pe vremuri ca  Germania de Vest până în anul 1990,  Uniunea Sovietică până în anul 1991,  Iugoslavia până în anul 1992 și  Cehoslovacia până în anul 1993.

✠ Echipa a câștigat meciul la penalty.

Note

1. În anul 1950 nu a existat o finală.^[9] Campioana a fost decisă după disputarea meciurilor într-o grupă de 4 echipe (Uruguay, Brazilia, Suedia, și Spania). Totuși, înaintea ultimei etape doar Brazilia și Uruguay mai puteau câștiga grupa. Aceste 2 echipe urmau să se întâlnească chiar în ultima etapă. Un egal ar fi avantajat Brazilia deoarece avea 1 punct mai mult. Dar Uruguay a învins Brazilia cu 2–1 și a câștigat competiția, acest meci fiind considerat de facto finala din 1950.^[10] La fel și meciul dintre Spania și Suedia poate fi considerat meciul pentru locul trei.
2. În 1930 nu a existat un meci oficial pentru locul 3; Statele Unite și Iugoslavia pierzând în semifinale. Acum, FIFA recunoaște Statele Unite ca deținătoarea locului trei, iar Iugoslavia locul 4, conform statisticilor echipelor în cadrul turneului.^[11]

Finala Mică

Echipa Națională	Locul 3	Locul 4
Germania	4 (1934, 1970, 2006, 2010)	1 (1958)
Brazilia	2 (1938, 1978)	2 (1974, 2014)
Suedia	2 (1950, 1994)	1 (1938)
Franța	2 (1958, 1986)	1 (1982)
Polonia	2 (1974, 1982)	–
Croația	2 (1998, 2022)	–
Austria	1 (1954)	1 (1934)
Portugalia	1 (1966)	1 (2006)
Italia	1 (1990)	1 (1978)
Țările de Jos	1 (2014)	1 (1998)
Belgia	1 (2018)	1 (1986)
Statele Unite	1 (1930)	–
Chile	1 (1962)	–
Turcia	1 (2002)	–
Uruguay	–	3 (1954, 1970, 2010)
Serbia✶	–	2 (1930, 1962)
Anglia	–	2 (1990, 2018)
Spania	–	1 (1950)
Rusia✶	–	1 (1966)
Bulgaria	–	1 (1994)
Coreea de Sud	–	1 (2002)
Maroc	–	1 (2022)

^✶Rusia deține palmaresul URSS-ului, Serbia deține palmaresul Iugoslaviei, Cehia deține palmaresul Cehoslovaciei.

Goluri pe ediții

Numărul total de goluri marcate pe turneu

Turneu Goluri Turneu Goluri Turneu Goluri Turneu Goluri Turneu Goluri Turneu Goluri
2010 145 2014 171 2018 169 2022 172 2026 2030 1986 132 1990 115 1994 141 1998 171 2002 161 2006 147 1962 89 1966 89 1970 95 1974 97 1978 102 1982 146 1930 70 1934 69 1938 84 1950 88 1954 140 1958 124

Semifinale

• Tabel cu echipele naționale din întreaga lume care au jucat cel puțin o semifinală.

Echipa Națională	Apariții	Anii
Germania	12	1934, 1954, 1958, 1966, 1970, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010, 2014
Brazilia	8	1938, 1958, 1962, 1970, 1994, 1998, 2002, 2014
Italia	7	1934, 1938, 1970, 1982, 1990, 1994, 2006
Franța		1958, 1982, 1986, 1998, 2006, 2018, 2022
Argentina	6	1930,1978, 1986, 1990, 2014, 2022
Uruguay	4	1930, 1954, 1970, 2010
Suedia	3	1938, 1958, 1994
Anglia		1966, 1990, 2018
Țările de Jos		1998, 2010, 2014
Croația		1998, 2018, 2022
Serbia	2	1930, 1962
Austria		1934, 1954
Cehia		1934, 1962
Ungaria		1938, 1954
Portugalia		1966, 2006
Belgia		1986, 2018
Statele Unite	1	1930
Chile		1962
Rusia		1966
Polonia		1982
Bulgaria		1994
Turcia		2002
Coreea de Sud		2002
Spania		2010
Maroc		2022
Total = 25 de echipe s-au calificat în această fază a competiției

Sferturi de finală

• Tabel cu echipele naționale, care au fost eliminate în faza sferturilor de finală.

Echipa Națională	Apariții	Anii
Anglia	7	1954, 1962, 1970, 1986, 2002, 2006, 2022
Brazilia	6	1954, 1986, 2006, 2010, 2018, 2022
Spania	4	1934, 1986, 1994, 2002
Rusia		1958, 1962, 1970, 2018
Argentina		1966, 1998, 2006, 2010
Elveția	3	1934, 1938, 1954
Ungaria		1934, 1962, 1966
Serbia		1954, 1958, 1990
Germania		1962, 1994, 1998
Cehia	2	1938, 1990
Suedia		1934, 2018
Franța		1938, 2014
Uruguay		1966, 2018
Mexic		1970, 1986
Țările de Jos		1994, 2022
Cuba	1	1938
Irlanda de Nord		1958
Țara Galilor		1958
Coreea de Nord		1966
Peru		1970
Camerun		1990
Republica Irlanda		1990
România		1994
Danemarca		1998
Italia		1998
Senegal		2002
Statele Unite ale Americii		2002
Ucraina		2006
Ghana		2010
Paraguay		2010
Belgia		2014
Columbia		2014
Costa Rica		2014
Portugalia		2022
Total = 34 de echipe au pierdut în această fază a competiției

Optimi de finală

• Tabel cu echipele naționale, care au fost eliminate în faza optimilor de finală.

Echipa Națională Apariții Anii  Mexic 7 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018  Belgia 5 1934, 1938, 1990, 1994, 2002  Statele Unite 1934, 1994, 2010, 2014, 2022   Elveția 1994, 2006, 2014, 2018, 2022  Țările de Jos 4 1934, 1938, 1990, 2006  România 1934, 1938, 1990, 1998  Japonia 2002, 2010, 2018, 2022  Spania 1990, 2006, 2018, 2022  Argentina 3 1934, 1994, 2018  Uruguay 1986, 1990, 2014  Paraguay 1986, 1998, 2002  Danemarca 1986, 2002, 2018  Nigeria 1994, 1998, 2014  Chile 1998, 2010, 2014  Polonia 1938, 1986, 2022  Brazilia 2 1934, 1990  Norvegia 1938, 1998  Italia 1986, 2002  Columbia 1990, 2018  Republica Irlanda 1994, 2002  Anglia 1998, 2010  Suedia 2002, 2006  Portugalia 2010, 2018

Echipa Națională Apariții Anii  Australia 2 2006, 2022  Coreea de Sud 2010, 2022  Egipt 1 1934  Franța 1934  Austria 1938  Germania 1938  Indonezia 1938  Bulgaria 1986  Maroc 1986  Rusia 1986  Costa Rica 1990  Arabia Saudită 1994  Croația 1998  Serbia 1998  Ecuador 2006  Ghana 2006  Slovacia 2010  Algeria 2014  Grecia 2014  Senegal 2022 Total = 43 de echipe au pierdut în această fază a competiției

Faza Grupelor

Echipele naționale care au câștigat grupele din care făceau parte cu maximul de puncte

Naționala	De câte ori	Turnee	Naționala	De câte ori	Turnee	Naționala	De câte ori	Turnee
Brazilia	6	1970, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006	Portugalia	2	1966, 2006	Belgia	2	2014, 2018
Uruguay	4	1930, 1950, 1954, 2018	Franța	2	1982, 1998	Polonia	1	1974
Argentina	4	1930, 1998, 2010, 2014	Serbia	1	1930	Anglia	1	1982
Spania	3	1950, 2002, 2006	Statele Unite	1	1930	Danemarca	1	1986
Germania	3	1970, 1974, 2006	Austria	1	1954	Columbia	1	2014
Țările de Jos	3	1974, 2010, 2014	Ungaria	1	1954	Croația	1	2018
Italia	3	1978, 1982, 1990	Rusia	1	1966

Gazde

Țări	De câte ori	Turnee	Țări	De câte ori	Turnee	Țări	De câte ori	Turnee
Mexic	3	1970, 1986, 2026	Italia	2	1934, 1990	Franța	2	1938, 1998
Brazilia	2	1950, 2014	Germania	2	1974, 2006	Statele Unite	2	1994, 2026
Uruguay	1	1930	Elveția	1	1954	Suedia	1	1958
Chile	1	1962	Anglia	1	1966	Argentina	1	1978
Spania	1	1982	Japonia	1	2002	Coreea de Sud	1	2002
Africa de Sud	1	2010	Rusia	1	2018	Qatar	1	2022
Canada	1	2026

Sumar

Parcursul echipelor naționale la turneele finale ale Campionatului Mondial

Echipa Națională	1930	1934	1938	1950	1954	1958	1962	1966	1970	1974	1978	1982	1986	1990	1994	1998	2002	2006	2010	2014	2018	2022	2026
Naționale din America de Sud – CONMEBOL
Argentina	2	OP	•	•	•	G	G	QF	•	R2	1	R2	1	2	OP	QF	G	QF	QF	2	OP	1
Bolivia	G	•	•	G	•	•	•	•	•	•	•	•	•	•	G	•	•	•	•	•	•	•
Brazilia	G	OP	3	2	QF	1	1	G	1	4	3	R2	QF	OP	1	2	1	QF	QF	4	QF	QF
Chile	G	•	•	G	•	•	3	G	•	R1	•	R1	•	•	•	OP	•	•	OP	OP	•	•
Columbia	•	•	•	•	•	•	G	•	•	•	•	•	•	OP	G	G	•	•	•	QF	OP	•
Ecuador	•	•	•	•	•	•	•	•	•	•	•	•	•	•	•	•	G	OP	•	G	•	G
Paraguay	G	•	•	G	•	G	•	•	•	•	•	•	OP	•	•	OP	OP	G	QF	•	•	•
Peru	G	•	•	•	•	•	•	•	QF	•	R2	R1	•	•	•	•	•	•	•	•	G	•
Uruguay	1	•	•	1	4	•	G	QF	4	R1	•	•	OP	OP	•	•	G	•	4	OP	QF	G
Naționale din Europa – UEFA
Anglia
Austria
Belgia
Bosnia
Bulgaria
Cehia
Croația
Danemarca
Elveția
Franța
Germania
Grecia
Irlanda de Nord
Islanda
Italia
Norvegia
Polonia
Portugalia
Rep. Irlanda
România
Rusia
Serbia
Scoția
Slovacia
Slovenia
Spania
Suedia
Turcia
Țara Galilor
Țările de Jos
Ucraina
Ungaria
Echipa Națională	1930	1934	1938	1950	1954	1958	1962	1966	1970	1974	1978	1982	1986	1990	1994	1998	2002	2006	2010	2014	2018	2022	2026
Naționale din Africa – CAF
Africa de Sud
Algeria
Angola
Camerun
RD Congo
Coasta de Fildeș
Egipt
Ghana
Maroc
Nigeria
Senegal
Togo
Tunisia
Total	4	4	4	4	4	8	8	8	8	16	16	16	16	16	24	24

      Campioană       Finalistă       Locul 3       Locul 4       Sferturi de finală  OP  - Optimi  G  - Faza Grupelor  R1 , R2  - Runda 1 , 2  •  - Nu s-a calificat

La total - este afișat numărul echipelor participante la fiecare turneu final.

Clasament

Echipele clasate în top patru la sfârșitul fiecărui turneu

Turneu 1st 2nd 3rd 4th Turneu 1st 2nd 3rd 4th Turneu 1st 2nd 3rd 4th
2022 2026 2030 2010 2014 2018 1998 2002 2006 1986 1990 1994 1974 1978 1982 1962 1966 1970 1950 1954 1958 1930 1934 1938

Top Medalii

Locul	Naționala				Locul 4
1	Brazilia	5	2	2	2	9
2	Germania	4	4	4	1	12
3	Italia	4	2	1	1	7
4	Argentina	3	3	0	-	6
5	Franța	2	2	2	1	6
6	Uruguay	2	0	0	3	2
7	Anglia	1	0	0	2	1
8	Spania	1	0	0	1	1
9	Țările de Jos	0	3	1	1	4
10	Cehoslovacia#	0	2	0	-	2
	Ungaria	0	2	0	-	2
11	Suedia	0	1	2	1	3
12	Croația	0	1	2	-	3
13	Polonia	0	0	2	-	2
14	Austria	0	0	1	1	1
	Belgia	0	0	1	1	1
	Portugalia	0	0	1	1	1
15	Statele Unite ale Americii	0	0	1	-	1
	Chile	0	0	1	-	1
	Turcia	0	0	1	-	1
16	Serbia	0	0	0	2	0
17	Bulgaria	0	0	0	1	0
	Coreea de Sud	0	0	0	1	0
	Maroc	0	0	0	1	0
	Rusia	0	0	0	1	0

Golgheteri

Top marcatori

Jucătorii din toate timpurile care au marcat peste 10 goluri la turneele Cupei Mondiale

Locul	Naționalitate	Jucător	Goluri marcate	Medalii
1		Miroslav Klose	16	2014	2002	2006, 2010
2		Ronaldo	15	1994, 2002	1998	-
3		Gerd Müller	14	1974	-	1970
4		Just Fontaine	13	-	-	1958
		Lionel Messi		2022	2014	-
5		Pelé	12	1958, 1962, 1970	-	-
		Kylian Mbappé		2018	2022	-
6		Jürgen Klinsmann	11	1990	-	-
		Sándor Kocsis		-	1954	-

Pe turneu

Jucătorii care au marcat peste 6 goluri la un singur turneu final

Locul	Naționalitate	Jucător	Goluri marcate	Turneu	Medalie
1		Just Fontaine	13	1958
2		Sándor Kocsis	11	1954
3		Gerd Müller	10	1970
4		Ademir Menezes	9	1950
		Eusébio		1966
5		Guillermo Stábile	8	1930
		Ronaldo		2002
		Kylian Mbappé		2022
6		Leônidas	7	1938
		Grzegorz Lato		1974
		Lionel Messi		2022

Note

• a. La Campionatul Mondial din 1950 deși calificate, Turcia, Scoția și India s-au retras, în locul lor au fost iniviate să participe Portugalia, Republica Irlanda și Franța. Portugalia și Republica Irlanda au refuzat, însă Franța inițial a acceptat, dar până la urmă s-a retras.

Trofeul Campionatului Mondial de Fotbal

Articol principal: Trofeul Campionatului Mondial de Fotbal

Trofeul Campionatului Mondial de Fotbal este un trofeu din aur care se acordă țării câștigătoare a Campionatului Mondial de Fotbal. De la debutul acestei competiții internaționale, două trofee distincte ca formă și denumire au reprezentat victoria: Trofeul Jules Rimet, din 1930 până în 1970, și Trofeul FIFA World Cup, din 1974 până în prezent.

Trofeul, inițial denumit Victory (Victorie) apoi redenumit în onoarea fostului președinte Jules Rimet, era fabricat din argint placat cu aur și din lazurit (lapis lazuli), și o reprezenta pe Nike, zeița victoriei în mitologia greacă. În 1970, Brazilia a câștigat pentru a treia oară Campionatul Mondial și, implicit, a rămas în posesia perpetuă a trofeului determinând fabricarea unuia nou pentru înlocuire. Trofeul Jules Rimet a fost furat în 1983 și nu a mai fost recuperat. Modelul înlocuitor, Trofeul FIFA al Campionatului Mondial, a fost acordat prima dată în 1974. Este fabricat din aur de 18 carate și o bază din malachit, reprezentând stilizat două figurine umane care susțin globul pământesc. Deținătorul actual al trofeului este Argentina, țara ce a câștigat Campionatul Mondial de Fotbal 2022.

Premii

În prezent sunt acordate 6 premii:

• Balonul de Aur — premiu acordat celui mai bun jucător al turneului (decernat începând cu Campionatul Mondial de Fotbal 1982)
• Gheata de Aur — premiu acordat celui mai bun marcator al turneului (decernat începând cu Campionatul Mondial de Fotbal 2010)
• Mănușa de Aur — premiu acordat celui mai bun portar al turneului (decernat începând cu Campionatul Mondial de Fotbal 1994)
• Cel mai bun tânăr jucător — premiu acordat celui mai bun jucător sub 21 de ani (decernat începând cu Campionatul Mondial de Fotbal 2006)
• Trofeul FIFA Fair Play — premiu acordat echipei cu cele mai bune aspecte Fair Play de la turneu (decernat începând cu Campionatul Mondial de Fotbal 1970)
• Cea mai spectaculoasă echipă — premiu acordat echipei care a interesat fanii cel mai mult, rezultat determinat în urma desfășurării unui sondaj public general (decernat prima oară la Campionatul Mondial de Fotbal 1994)

De asemenea, începând din 1990, la finele fiecărei ediții de campionat, este desemnată și echipa tuturor stelelor (All-Star Team), care include cei mai buni jucători de la turneu pe toate pozițiile.

Articol principal: Premiile Campionatului Mondial de Fotbal

Balonul de Aur

Premiul Balonul de Aur este acordat celui mai bun jucător la fiecare finală a Cupei Mondiale FIFA, cu o listă scurtă întocmită de comitetul tehnic FIFA și câștigătorul votat de reprezentanții mass-media. Cei care termină pe locul doi la vot primesc premiile Balonul de Argint și Balonul de Bronz ca fiind al doilea și, respectiv, al treilea jucător remarcabil în turneu. Premiul actual a fost introdus în Cupa Mondială FIFA din 1982, sponsorizată de Adidas și France Football.^[12][13]

Cupa Mondială	Balonul de Aur	Balonul de Argint	Balonul de Bronz
1982 Spania	Paolo Rossi	Falcão	Karl-Heinz Rummenigge
1986 Mexic	Diego Maradona	Harald Schumacher	Preben Elkjær Larsen
1990 Italia	Salvatore Schillaci	Lothar Matthäus	Diego Maradona
1994 Statele Unite ale Americii	Romário	Roberto Baggio	Hristo Stoichkov
1998 Franța	Ronaldo	Davor Šuker	Lilian Thuram
2002 Coreea de Sud și Japonia	Oliver Kahn	Ronaldo	Hong Myung-bo
2006 Germania	Zinedine Zidane	Fabio Cannavaro	Andrea Pirlo
2010 Africa de Sud	Diego Forlán	Wesley Sneijder	David Villa
2014 Brazilia	Lionel Messi	Thomas Müller	Arjen Robben
2018 Rusia	Luka Modrić	Eden Hazard	Antoine Griezmann
2022 Qatar	Lionel Messi	Kylian Mbappé	Luka Modrić

Gheata de Aur

Premiul Gheata de Aur revine celui mai bun marcator al Cupei Mondiale FIFA. Primesc premiile Gheata de Argint și Gheata de Bronz și jucătorii de pe locul al doilea și, respectiv, al treilea. Prima dată când s-a acordat un premiu a fost în 1982, sub numele de Pantof de Aur, a fost redenumită Gheata de Aur în 2010.

Dacă în topul marcatorilor se află doi sau mai mulți jucători cu același număr de goluri marcate, premiul se îndreaptă către jucătorul cu mai puține goluri marcate din penalty-uri. Dacă și după asta este egalitate între mai mulți jucători, departajarea dintre ei se face după numărul de pase de gol oferite, iar următorul criteriu de departajare este durata de timp jucată, câștigător fiind cel ce a jucat mai puține minute, ceea ce se traduce printr-o medie a golului mai mare.

Cupa Mondială	Gheata de Aur	Goluri	Gheata de Argint	Goluri	Gheata de Bronz	Goluri
2010 Africa de Sud	Thomas Müller	5	David Villa	5	Wesley Sneijder	5
2014 Brazilia	James Rodríguez	6	Thomas Müller	5	Neymar	4
2018 Rusia	Harry Kane	6	Antoine Griezmann	4	Romelu Lukaku	4
2022 Qatar	Kylian Mbappé	8	Lionel Messi	7	Olivier Giroud	4

Mănușa de Aur

Premiul Mănușa de Aur este acordat celui mai bun portar al turneului. Premiul a fost introdus cu numele Lev Iașin Award în 1994, în onoarea regretatului portar sovietic.^[14] Grupul de studiu tehnic FIFA îl recunoaște pe cel mai mare portar al turneului pe baza performanței jucătorului pe toată durata competiției finale. Deși portarii au acest premiu specific pentru poziția lor, ei sunt totuși eligibili pentru Balonul de Aur, la fel ca atunci când Oliver Kahn a fost premiat în 2002. În caz de egalitate, premiul Mănușa de Aur este acordat portarului care a progresat cel mai mult în competiție. Următoarele tiebreakere sunt salvate, apoi minute jucate.

Cupa Mondială	Mănușa de Aur
1994 Statele Unite ale Americii	Michel Preud'homme
1998 Franța	Fabien Barthez
2002 Coreea de Sud și Japonia	Oliver Kahn
2006 Germania	Gianluigi Buffon
2010 Africa de Sud	Iker Casillas
2014 Brazilia	Manuel Neuer
2018 Rusia	Thibaut Courtois
2022 Qatar	Emiliano Martínez

Cel mai bun tânăr jucător

Premiul pentru cel mai bun jucător tânăr a fost acordat pentru prima dată la Cupa Mondială din Germania din 2006 și acordat germanului Lukas Podolski. Premiul este acordat celui mai bun jucător din turneu care are cel mult 21 de ani. Pentru Cupa Mondială din 2018, aceasta a însemnat că jucătorul trebuia să se fi născut la 1 ianuarie 1997 sau după aceea. Alegerile au avut loc pe site-ul oficial al Cupei Mondiale FIFA cu ajutorul Grupului de Studii Tehnice FIFA.^[15]

FIFA a organizat un sondaj pe Internet pentru ca utilizatorii să aleagă „cel mai bun tânăr jucător” al Cupei Mondiale, între 1958 și 2002, numit cel mai bun tânăr jucător din fiecare turneu. Cu 61% din votul general, câștigătorul a fost Pelé, care a terminat în fața peruvianului Teófilo Cubillas, cel mai bun jucător tânăr din Mexic 1970 și a britanicului Michael Owen, care a atins înălțimi similare în Franța 98.^[16]

Cup Mondială	Cel mai bun tânăr jucător [17]	Vârsta	Medalie
Cupa Mondială din 1958	Pelé	17
Cupa Mondială din 1962	Flórián Albert	20	-
Cupa Mondială din 1966	Franz Beckenbauer	20
Cupa Mondială din 1970	Teófilo Cubillas	21	-
Cupa Mondială din 1974	Władysław Żmuda	20
Cupa Mondială din 1978	Antonio Cabrini	20	-
Cupa Mondială din 1982	Manuel Amoros	21	-
Cupa Mondială din 1986	Enzo Scifo	20	-
Cupa Mondială din 1990	Robert Prosinečki	21	-
Cupa Mondială din 1994	Marc Overmars	20	-
Cupa Mondială din 1998	Michael Owen	18
Cupa Mondială din 2002	Landon Donovan	20	-
Cupa Mondială din 2006	Lukas Podolski	21
Cupa Mondială din 2010	Thomas Müller	20
Cupa Mondială din 2014	Paul Pogba	21	-
Cupa Mondială din 2018	Kylian Mbappé	19
Cupa Mondială din 2022	Enzo Fernández	21

Participarea României

Articol principal: România la Campionatul Mondial de Fotbal

Începând cu 1930, naționala României a participat la 7 turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal. Prima participare a fost chiar în ediția inaugurală din 1930. Iar cea mai recentă participare a fost în 1998 în Franța. Cea mai mare performanță din istorie a României la Campionatul Mondial, a avut loc la ediția din 1994 din Statele Unite, unde România a ajuns până în sferturile de finală ale competiției.