Axinte Frunză

Axinte Frunză (în rusă Авксентий Фрунзе; n. 25 februarie 1859, raionul Telenești, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 1933, București, România) a fost un revoluționar, profesor și scriitor basarabean.

Axinte Frunză
Date personale
Născut	25 februarie 1859 raionul Telenești, gubernia Basarabia, Imperiul Rus
Decedat	1933 (73 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	revoluționar
Activitate
Studii	Seminarul Teologic din Chișinău
Modifică date / text

Biografie

S-a născut în satul Scorțeni (acum în raionul Telenești, Republica Moldova) din ținutul Orhei, gubernia Basarabia (Imperiul Rus), în familia lui Dmitrie Frunză și a soției sale Irina.^[1] A studiat la Seminarul Teologic din Chișinău. A mai studiat la Harkov, Odesa și la Kiev.^[2]

În 1878, la Chișinău, a participat la întâlnirile cercului revoluționar al tineretului basarabean de la apartamentul lui Constantin Ursu. După evadarea lui Ursu din gubernie în ianuarie 1879, Axinte a devenit liderul cercului, atrăgând noi membri din rândul seminariștilor.

În mai 1879, pentru absența neautorizată de la seminar, a fost demis din ordinul rectorului.

În iunie 1879, din ordinul guvernatorului general din Odesa, a fost supus unei supravegheri publice stricte a poliției pentru intenția de a fugi în străinătate. În ciuda supravegherii poliției, a trecut clandestin Prutul în România, unde a locuit la Tulcea, fiind aproape de emigranții ruși.

În ianuarie 1880, s-a reîntors ilegal în Rusia, unde a locuit la Odesa pe pașaportul unui țăran. În martie al aceluiași an a mers la Chișinău, însă la 30 martie a fost arestat cu pașaportul fals pe numele unui nobilul. A fost anchetat la 1 aprilie 1880 la administrația jandarmilor basarabeni.^[3]

În 1916 a publicat lucrarea „România Mare”.^[2]