Alegeri pentru Parlamentul European, 2024

Alegerile pentru Parlamentul European din 2024 sunt programate să aibă loc între 6 și 9 iunie 2024.^[2] Acestea vor fi cea de-a zecea ediție a alegerilor parlamentare de la primele alegeri directe din 1979, și primele alegeri europarlamentare de după Brexit.^[3][4]

Alegeri pentru Parlamentul European, 2024

2019 ← membri 6-9 iunie 2024 → 2029

Toate cele 720 de locuri din Parlamentul European 361 mandate necesare pentru majoritate Prezență la urne (51.08%[1] ▲0.42 pp)   Primul partid Al doilea partid Al treilea partid   Lider Ursula von der Leyen Nicolas Schmit Marie-Agnes Strack-Zimmermann[lower-alpha 1] Partid PPE PSE ALDE Alianțe Grupul PPE S&D Renew Mandatul liderului Fără Fără Germania Ultimele alegeri 187 de locuri, 21.0% 148 de locuri, 18.5% 97 de locuri, 13.0% Mandate câștigate 190 136 80 Mandate schimbate ▲ 3 ▼ 12 ▼ 17 Procente 21.2% 19.2% 10.5% Schimbare ▲ 4.0% ▲ 0.7% ▼ 2.5%   Al patrulea partid Al cincilea partid Al șaselea partid   Lider Ryszard Legutko Nicola Procaccini Anders Vistisen Terry Reintke Bas Eickhout Partid CRE ID PVE Alianță CRE ID V/ALE Locul liderului Fără Italia Danemarca Germania Olanda Ultimele alegeri 62 de locuri, 8.2% 76 de locuri, 10.8% 67 de locuri, 11.7% Mandate câștigate 76 58 52 Mandate schimbate ▲ 14 ▼ 18 ▼ 15 Procente 12.2% 9.0% 8.8% Schimbare ▲ 4.0% ▼ 1.8% ▼ 2.9%   Al șaptelea partid   Lider Walter Baier Partid PEL Alianță Stânga Locul liderului Fără Ultimele alegeri 40 de locuri, 6.5% Mandate câștigate 39 Mandate schimbate ▼ 1 Procentaj 6.7% Schimbare ▲ 0.2%

Comisia Europeană în funcție Comisia von der Leyen (PPE) Grupul PPE–S&D–Renew Comisia Europeană ales –

Context

Alegerile din acest mandat sunt de așteptat să fie una dintre cele mai controversate alegeri din istoria Parlamentului European, având în vedere ascensiunea partidelor de extremă dreapta în sondaje.^[5][6] PPE a stârnit criticile unor comentatori, având în vedere eforturile sale de a coopta partidele din CRE pentru a crea un bloc conservator^[7] larg care ar putea perturba echilibrul de lungă durată care a văzut PPE împărțind puterea cu S&D de centru-stânga și cu grupul Renew Europe de centru.^[8] Cu toate acestea, PPE în deceniul precedent a preluat și unele poziții foarte centriste, chiar progresiste, iar această schimbare semnifică o revenire la rădăcinile conservatoare moderate.^[9]

Sistem electoral

Încercări de reformă electorală

În iunie 2018, Consiliul a convenit să schimbe legea electorală europeană și să reformeze vechile legi din Legea Electorală din 1976 amendată în 2002.^[10] Noile perevederi ar include un prag electoral obligatoriu de 2% pentru țările cu mai mult de 35 de locuri și reguli care să prevină ca alegătorii să voteze în mai multe țări.^[11] După ce legea a fost adoptată de Consiliu, în urma aprobării date de Parlamentul European în iulie 2018, nu toate statele membre au ratificat legea înainte de alegerile din 2019, care s-au desfășurat sub vechile legi. Până în 2023, reforma încă trebuie adoptată de Cipru și Spania;^[12] Germania a ratificat abia în vara lui 2023.^[13]

Pe 3 mai 2022, Parlamentul European a votat propunerea unei noi legi electorale, care ar conține prevederi pentru alegerea a 28 de eurodeputați pe listele transnaționale. Până în 2023, această reformă nu a fost încă aprobată de Consiliu, care trebuie să treacă prin unanimitate.^[14]

Repartizare

Ca urmare a Brexitului, 27 de locuri de la delegația britanică au fost distribuite către alte țări în ianuarie 2020 (aceștia au fost aleși în 2019, dar nu au luat locurile imediat).^[15] Alte 46 de locuri au fost desființate iar numărul total de eurodeputați a scăzut de la 751 la 705.^[16]

Un raport în Parlamentul European propus în februarie 2023 și adoptat în iunie 2023 pentru a modifica repartizarea în Parlamentul European și a crește din nou numărul de deputați europeni, pentru a se adapta la dezvoltarea populației și a păstra proporționalitatea degresivă.^[17][18] Consiliul European va lua, în unanimitate, decizia finală cu privire la mărimea Parlamentului European și a fiecărei cote naționale de locuri. Pe 26 iulie 2023, Consiliul a ajuns la un acord preliminar, care ar crește dimensiunea Parlamentului European la 720 de locuri.^[19] Pe 13 septembrie 2023, Parlamentul European a aprobat această decizie,^[20] care a fost adoptată de Consiliul European pe 22 septembrie 2023.^[21]

Candidați lideri

Sistemul spitzenkandidat

În perioada premergătoare alegerilor pentru Parlamentul European din 2014, a fost dezvăluit un nou sistem informal de selecție a președintelui Comisiei Europene, care prevede că, oricare dintre grupurile de partid care obțin cele mai multe locuri, va avea candidatul principal să devină președinte al Comisiei.^[22] În 2014, candidatul celui mai mare grup, Jean-Claude Juncker, a fost în cele din urmă desemnat și ales președinte al Comisiei.^[23] Liderii partidelor europene și-au propus să reintroducă sistemul în 2019, ei selectând candidații fruntași și organizând o dezbatere televizată între acești candidați.^[24] După alegeri, ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, a fost ales președinte al Comisiei, deși nu fusese candidat înainte de alegeri, în timp ce Manfred Weber, candidatul principal pentru PPE, care câștigase cele mai multe locuri, nu a fost nominalizat.^[25] În urma neaplicarii sistemului în 2019, unii au cerut ca sistemul să fie repus pe agendă, la viitoarele alegeri.^[26][27][28]

PPE,^[29] PES,^[30] PVE,^[31] și PSE^[32] și-au anunțat intențiile de-a nominaliza un principal candidat pentru 2024, în timp ce CRE și ID au respins să o facă.^[33]

Partidul Socialiștilor Europeni

Partidul Socialiștilor Europeni de centru-stânga va ține un congres la Roma pentru alegerea unui candidat pe 2 martie. Candidații au avut nevoie de sprijinul a nouă partide sau organizații membre cu drepturi depline ale PES, nominalizările fiind încheiate pe 17 ianuarie.^[34]

Pe 18 ianuarie, PSE a anunțat că comisarul european luxemburghez pentru locuri de muncă și drepturi sociale, Nicolas Schmit, a fost singurul candidat care îndeplinește cerințele de nominalizare. Numirea sa va fi, așadar, ratificată la Congresul Electoral din 2 martie, făcându-l candidatul oficial al PES la Președinția Comisiei Europene.

Alianța Liberalilor și Democraților

În cadrul congresului extraordinar din 20-21 martie 2024 de la Bruxelles, partidul ALDE își va alege candidatul la președinție și își va adopta programul electoral.^[35]

Partidul Verde European

În timpul congresului din 2-4 februarie 2024 de la Lyon, Partidul Verde European își va alege cei doi candidați la președinție.^[36][37]

• Candidați: Bas Eickhout, Elīna Pinto, Terry Reintke, Benedetta Scuderi

Alianța Liberă Europeană

În octombrie 2023, congresul Alianței Libere Europene i-a ales pe Maylis Roßberg și Raül Romeva drept candidați la președinție și și-a adoptat programul electoral.^[38][39]

Volt Europa

Pe 27 noiembrie, Volt Europa și-a adoptat programul electoral european în cadrul Adunării Generale de la Paris. Încă nu este clar când partidul își va alege candidații de top.^[40]

Sistemul electoral pe țară

Stat membru	Locuri	Dată	Vârstă de vot	Vot obligatoriu	Vot de abținere	Vârsta pentru candidatură	Circumscripții	Prag electoral[lower-alpha 2]	Sistem electoral[41]	Selecția candidatului[41]
Austria	20(+1)	9 iunie[42]	16	Nu	Prin corespondență	18	01	4%	D'Hondt	Listă semi-deschisă
Belgia	22(+1)	9 iunie[43]	16[44]	Da	Prin corespondență sau indirect	21	03	5%	D'Hondt	Listă semi-deschisă
Bulgaria	17	Va fi anunțat	18	Nu	—	21	01	~5.9%[lower-alpha 3][45]	Metoda restului major	Listă semi-deschisă
Croația	12	9 iunie[46]	18	Nu	—	18	01	5%	D'Hondt	Listă semi-deschisă
Cipru	06	9 iunie[47]	18	Da	—	21	01	1.8%[48]	Metoda restului major	Listă deschisă
Republica Cehă	21	7–8 iunie[49]	18	Nu	—	21	01	5%	D'Hondt	Listă semi-deschisă
Danemarca	15(+1)	9 iunie[50]	18	Nu	Prin corespondență	18	01	—	D'Hondt[lower-alpha 4]	Listă deschisă
Estonia	07	9 iunie[51]	18	Nu	Prin corespondență sau online	21	01	—	D'Hondt	Listă deschisă
Finlanda	15(+1)	9 iunie[52]	18	Nu	Prin corespondență	18	01	—	D'Hondt	Listă deschisă
Franța	81(+2)	9 iunie[53]	18	Nu	Prin corespondență	18	01	5%	D'Hondt	Listă închisă
Germania	96	9 iunie[54]	16	Nu	Prin corespondență	18	1[lower-alpha 5]	—	Sainte-Laguë	Listă închisă
Grecia	21	9 iunie[55]	17	Da	—	25	01	3%	Metoda restului major	Listă deschisă
Ungaria	21	9 iunie[56]	18	Nu	Prin corespondență	18	01	5%	D'Hondt	Listă închisă
Irlanda	14(+1)	Va fi anunțat	18	Nu	—	21	03	N/A	Vot unic transferabil
Italia	76	9 iunie[57]	18	Nu	—	25	05[lower-alpha 6]	4%	Metoda restului major	Listă deschisă
Letonia	09(+1)	8 iunie[58]	18	Nu	Prin corespondență	21	01	5%	Sainte-Laguë	Listă deschisă
Lituania	11	9 iunie[59]	18	Nu	Prin corespondență	21	01	5%	Metoda restului major	Listă deschisă
Polonia	53(+1)	9 iunie	18	Nu	—	21	13[lower-alpha 6]	5%	D'Hondt	Listă deschisă
Luxemburg	06	9 iunie[60]	18	Da	Prin corespondență	18	01	—	D'Hondt	Panachage
Malta	06	8 iunie[61]	16	Nu	—	18	01	N/A	Vot unic transferabil
Portugalia	21	Va fi anunțat	18	Nu	—	18	01	—	D'Hondt	Listă închisă
România	33	9 iunie[62]	18	Nu	—	23	01	5%	D'Hondt	Listă închisă
Slovacia	15(+1)	8 iunie[63]	18	Nu	—	21	01	5%	Metoda restului major	Listă semi-deschisă
Slovenia	09(+1)	9 iunie[64]	18	Nu	Prin corespondență	18	01	—	D'Hondt	Listă semi-deschisă
Spania	61(+2)	9 iunie	18	Nu	Prin corespondență	18	01	—	D'Hondt	Listă închisă
Țările de Jos	31(+2)	6 iunie[65]	18	Nu	Prin corespondență sau indirect	18	01	~3.2%[lower-alpha 3][66]	D'Hondt	Listă semi-deschisă
Suedia	21	9 iunie[67]	18	Nu	Prin corespondență	18	01	4%	Modified Sainte-Laguë	Listă semi-deschisă

Campanie

Viitorul Ursulei von der Leyen

Alegerile viitoare înseamnă că viitorul Comisiei Von der Leyen este incert. Dacă sistemul spitzenkandidat va fi folosit în 2024, Ursula von der Leyen, actualul președinte al Comisiei Europene, s-ar putea confrunta cu o luptă dificilă pentru a ajunge la un al doilea mandat. Deși cancelarul Germaniei Olaf Scholz a sugerat că o va susține pe von der Leyen dacă ea ar alege să candideze din nou pentru această funcție,^[68] guvernul său de coaliție a fost de acord să susțină sistemul spitzenkandidat.^[69] Acest lucru reprezintă o provocare pentru candidatura lui von der Leyen, deoarece aceasta dă loc lui Manfred Weber, liderul Partidului Popular European în Parlamentul European, și membru al partidului german CDU/CSU, să propună candidați alternativi, cum ar fi președintele Parlamentului European, Roberta Metsola. O altă opțiune a fost ca von der Leyen să candideze la alegerile pentru Parlament pentru a-și asigura sprijinul partidului său.^[70][71] Dar acest lucru a fost exclus în septembrie 2023.^[72] Ea a fost susținută pentru un al doilea mandat de liderul Uniunii Creștin Democrate Friedrich Merz.^[73] Din ianuarie 2024, von der Leyen încă nu a anunțat dacă își propune pentru un al doilea mandat ca președinte al Comisiei.^[74] S-a raportat că ea va lua o decizie finală până pe 19 februarie.^[75]

Viitorul lui Charles Michel

În ianuarie 2024, Charles Michel a anunțat că va demisiona din funcția de președinte al Consiliului European pentru a candida la Parlamentul European.^[76] Aceasta înseamnă că liderii Uniunii Europene ar putea discuta despre succesorul său în vară.^[77] Dacă ar fi fost ales în Parlamentul European, ar fi trebuit oricum să demisioneze din cauza mandatului dublu.^[78] Mandatul său urma să expire în noiembrie 2024.^[79] Pentru această decizie neprevăzută, Michel a fost criticat de oficialii și diplomații UE.^[80] El a fost chiar criticat de aliatul său politic Sophie in 't Veld, care i-a pus la îndoială „credibilitatea”.^[81] Momentul său ar fi fost stabilit pentru a-l împiedica pe premierul ungar Viktor Orban, a cărui țară ar fi programată să preia președinția rotativă a Consiliului European pe 1 iulie.^[82]

Controverse

Conflictul cu ziua națională a Portugaliei

Datele alese pentru alegeri sunt în conflict cu un weekend prelungit în Portugalia, unde Ziua Portugaliei, o sărbătoare națională, este sărbătorită pe 10 iunie, ceea ce se așteaptă să reducă prezența la vot.^[83] În ciuda încercării liderilor portughezi de a găsi un compromis, nu a fost făcută nicio modificare a datei implicite de 6-9 iunie,^[84] care a necesitat modificarea unanimității.

Qatargate

Scandalul de corupție în curs de desfășurare din Qatargate, care a început în decembrie 2022, a destabilizat Parlamentul European în urma arestării mai multor europarlamentari, inclusiv Marc Tarabella; Andrea Cozzolino și Eva Kaili, care a fost deposedată de vicepreședinția ei. Alți suspecți în caz includ Francesco Giorgi, asistentul parlamentar al europarlamentarului Andrea Cozzolino, Pier Antonio Panzeri, fondatorul ONG-ului Fight Impunity; Niccolo Figa-Talamanca, șeful ONG-ului Fără pace fără justiție; și Luca Visentini, șeful Confederației Sindicale Internaționale.^[85][86]

Ungaria

Majoritatea deputaților din Parlamentul European au votat pentru o rezoluție neobligatorie, care cere ca Comisia Europeană să considere că Ungaria să fie lipsită de drepturile sale de vot în UE.^[87] Parlamentul European vede Ungaria ca un „regim hibrid de autocrație electorală” din 2022 și consideră Ungaria, conform articolului 7.1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în riscul clar de încălcare gravă a Tratatului privind Uniunea Europeană.^[88][89]

Rezultate

Pe țară

Cel mai mare grup și distribuție de locuri în fiecare țară.

Rezultatele sunt publicate în tabelul de mai jos atât la nivel de stat, cât și numărul total de locuri al grupurilor europene.^[90]

Stat	Grupuri politice																Eurodeputați
	PPE		S&D		Renew		ECR		ID		V/ALE		Stânga		NI și alții
Austria	5 (ÖVP)	-2	5 (SPÖ)	±0	2 (NEOS)	+1			6 (FPÖ)	+3	2 (Verzii)	−1					20
Belgia	2 (CD&V) 1 (LE) 1 (CSP)	±0 ±0 ±0	2 (SP.A) 2 (PS)	+1 ±0	3 (MR) 1 (Open VLD)	+1 −1	3 (N-VA)	±0	3 (VB)	±0	1 (Groen) 1 (ECOLO)	±0 -1	2 (PTB)	+1			22
Bulgaria	4 (GERB–SDS: GERB) 1 (GERB–SDS: SDS) 1 (PP-DB: DSB)	-1 ±0 ±0	2 (BSP)	-3	3 (DPS) 2 (PP-DB: PP)	±0 +2									3 (Revival) 1 (ITN)	+3 +1	17
Croația	6 (HDZ)	+2	4 (SDP)	±0			1 (DP)	+1			1 (Možemo!)	+1					12
Cipru	2 (DISY)	±0	1 (DIKO)	±0			1 (ELAM)	+1					1 (AKEL)	-1	1 (Fidias)	+1	6
Cehia	2 (SPOLU: TOP 09) 1 (SPOLU: KDU–ČSL) 2 (STAN)	±0 -1 +1			7 (ANO)	+1	3 (SPOLU: ODS)	-1	1 (SPD)	-1	1 (Piráti)	-2	1 (Stačilo!: KSČM)	±0	2 (Přísaha) 1 (Stačilo!: SD-SN)	+2 +1	21
Danemarca	1 (C) 1 (I)	±0 +1	3 (A)	±0	2 (V) 1 (B) 1 (M)	-2 -1 +1			1 (O)	±0	3 (F)	+1	1 (Ø)	±0	1 (Æ)	+1	15
Estonia	2 (Isamaa)	+1	2 (SDE)	±0	1 (RE) 1 (KE)	-1 ±0			1 (EKRE)	±0							7
Finlanda	4 (Kok.)	+1	2 (SDP)	±0	2 (Kesk.) 1 (SFP)	±0 ±0	1 (PS)	-1			2 (VIHR)	-1	3 (Vas.)	+2			15
Franța	6 (LR)	−2	13 (PS-PP)	+7	13 (Ensemble)	-10	5 (R!)	+5	30 (RN)	+7	5 (LE)	-8	9 (FI)	+3			81
Germania	23 (CDU) 6 (CSU) 1 (FAMILIE)	±0 ±0 ±0	14 (SPD)	−2	5 (FDP) 3 (FW)	±0 +1					12 (B90/Grüne) 3 (Volt) 1 (ÖDP)	-9 +2 ±0	3 (Linke) 1 (Tierschutz)	−2 ±0	15 (AfD) 6 (BSW) 2 (PARTEI) 1 (PdF)	+4 +6 ±0 +1	96
Grecia	7 (ND)	-1	3 (PASOK-KINAL)	+1			2 (EL)	+1					4 (Syriza)	-2	2 (KKE) 1 (NIKI) 1 (PE) 1 (FL)	±0 +1 +1 +1	21
Ungaria	7 (TISZA) 1 (Fidesz–KDNP: KDNP)	+7 ±0	2 (DK-MSZP-P: DK)	−3											10 (Fidesz–KDNP: Fidesz) 1 (MHM)	−2 +1	21
Irlanda	4 (FG)	-1	1 (Lab)	+1	4 (FF)	+2							2 (SF) 1 (Flanagan)	+1 ±0	1 (McNamara) 1 (II)	+1 +1	14
Italia	8 (FI) 1 (SVP)	−7 ±0	21 (PD)	+2			24 (FdI)	+18	8 (Lega)	-21	3 (AVS: EV)	+3	2 (AVS: SI)	+2	8 (M5S) 1 (AVS: SI)	−6 +1	76
Letonia	2 (JV)	±0	1 (Saskaņa)	-1	1 (LA)	±0	2 (NA) 1 (AS)	±0 +1			1 (P)	+1			1 (LPV)	+1	9
Lituania	3 (TS–LKD)	±0 +1	2 (LSDP)	±0	1 (LP) 1 (LS)	+1 ±0	1 (LVŽS)[91] 1 (LLRA)	-1 ±0			1 (DSVL)	+1			1 (LCP)	+1	11
Luxemburg	2 (CSV)	±0	1 (LSAP)	±0	1 (DP)	-1	1 (ADR)	+1			1 (Gréng)	±0					6
Malta	3 (PN)	+1	3 (PL)	-1													6
Țările de Jos	3 (CDA) 2 (BBB) 1 (NSC)	−1 +2 +1	4 (GL–PvdA: PvdA)	-2	4 (VVD) 3 (D66)	±0 +1	1 (SGP)	0	6 (PVV)	+6	4 (GL–PvdA: GL) 2 (Volt)	+1 +2	1 (PvdD)	±0			31
Polonia	21 (KO) 2 (TD: PSL)	+7 -1	3 (L: NL)	-5	1 (TD: PL2050)	+1	20 (PiS-SP)	-7							6 (Confederation)	+6	53
Portugalia	6 (AD: PSD) 1 (AD: CDS–PP)	±0 ±0	8 (PS)	-1	2 (IL)	+2			2 (CH)	+2			1 (BE) 1 (CDU: PCP)	−1 -1			21
România	8 (CNR: PNL) 2 (UDMR) 1 (ADU: PMP)	−2 ±0 ±0	11 (CNR: PSD)	+2	2 (ADU: USR)	-6	1 (AUR–PNCR: PNCR)	+1			1 (Ștefănuță)	+1			5 (AUR–PNCR: AUR) 2 (SOS)	+5 +2	33
Slovacia	1 (KDH)	−1			6 (PS)	+4									5 (Smer) 2 (Republica) 1 (Hlas)	+2 +2 +1	15
Slovenia	4 (SDS) 1 (NSi)	+2 ±0	1 (SD)	-1	2 (Svoboda)	±0					1 (Vesna)	+1					9
Spania	22 (PP)	+9	20 (PSOE)	-1	1 (CEUS: EAJ/PNV)	±0	6 (Vox)	+2			1 (AR: ERC) 1 (AR: BNG) 1 (Sumar: Comuns) 1 (Sumar: Compromís)	-1 +1 ±0 +1	2 (Podemos) 1 (AR: EH Bildu) 1 (Sumar: SMR)	−1 ±0 +1	3 (SALF) 1 (Junts)	+3 –2	61
Suedia	4 (M) 1 (KD)	±0 -1	5 (S)	±0	2 (C) 1 (L)	±0 ±0	3 (SD)	±0			3 (MP)	±0	2 (V)	±1			21
Total																	Eurodeputați
	PPE		S&D		Renew		ECR		ID		V/ALE		Stânga		NI
	190 (26.4%)	+3	136 (18.9%)	−13	80(11.1%)	-18	77 (10.7%)	+21	58 (8.1%)	-18	53 (7.4%)	−14	39 (5.4%)	−1	87 (12.1%)	+55	720 (+15)

Note

1. Strack-Zimmermann este candidatul care reprezintă ALDE. În plus, Sandro Gozi este candidatul care reprezintă PDE, și Valérie Hayer este candidatul care reprezintă L'Europe Ensemble
2. This is the legal threshold. The share of the vote needed to win a seat may be higher than this in some countries.
3. 1 împărțit la numărul de locuri.
4. Danemarca permite alianțe electorale între liste separate de partide.
5. Locurile sunt repartizate partidelor la nivel național. Un partid poate alege să rămână doar în unele dintre cele 16 landuri și ca numărul de locuri naționale să fie subalocat acelor landuri. Doar CDU și CSU au făcut asta la alegerile precedente.
6. Locurile sunt repartizate partidelor la nivel național, apoi subalocate circumscripțiilor electorale.

Referințe

1. „Turnout | 2019 European election results | European Parliament”. election-results.eu. Arhivat din original la 23 iulie 2019. Accesat în 11 iunie 2024.
2. „Council confirms 6 to 9 June 2024 as dates for next European Parliament elections”. www.consilium.europa.eu. 22 mai 2023. Accesat în 24 mai 2023.
3. „EUR-Lex - 12007L/TXT - EN - EUR-Lex”. eur-lex.europa.eu (în engleză). Accesat în 15 iulie 2021.
4. „Elections”. European Parliament (în engleză). Arhivat din original la 28 iunie 2018. Accesat în 15 iulie 2021.
5. Rankin, Jennifer (28 decembrie 2018). „How rising populism could shake up European elections”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în 21 august 2023.
6. „Europe's conservatives want a piece of Giorgia Meloni”. POLITICO (în engleză). 24 ianuarie 2023. Accesat în 21 august 2023.
7. „Europe's largest political party veers right ahead of 2024 election | Financial Times”. www.ft.com. Accesat în 21 august 2023.
8. Rosa, Brunello; Poettering, Benediict. „Can a Centre-Right Coalition Emerge After The Next EU Elections?”. London School of Economics and Political Science. Accesat în 21 august 2023.
9. „The European People's Party: Successes and Future Challenges” (PDF). Martins Centre. Accesat în 8 ianuarie 2024.
10. „European Parliament elections: Council reaches agreement on a set of measures to modernise EU electoral law”. 7 iunie 2018.
11. „EUR-Lex - 32018D0994 - EN - EUR-Lex”. eur-lex.europa.eu (în engleză). Accesat în 22 august 2023.
12. „Two years to go: What to expect from the 2024 European Parliament elections”. Jacques Delors Centre (în engleză). Accesat în 22 august 2023.
13. „Europa und die Welt”. Arhivat din original la 5 noiembrie 2023. Accesat în 25 ianuarie 2024.
14. „LEAK: Most countries hesitant about EU electoral law reform”. www.euractiv.com (în engleză). 5 iulie 2023. Accesat în 22 august 2023.
15. „Italian proposal for who gets British MEP seats”. POLITICO (în engleză). 26 aprilie 2017. Accesat în 9 septembrie 2022.
16. „MEPs propose cut in their ranks after Brexit”. POLITICO (în engleză). 7 septembrie 2017. Accesat în 9 septembrie 2022.
17. „Draft report on the composition of the European Parliament (2021/2229(INL) – 2023/0900(NLE))” (PDF). European Parliament (în engleză). 14 februarie 2023. Accesat în 19 aprilie 2023.
18. „European elections 2024: Parliament proposes more seats for nine EU countries | News | European Parliament”. www.europarl.europa.eu (în engleză). 15 iunie 2023. Accesat în 15 iunie 2023.
19. „European Parliament set to grow by 15 MEPs in 2024”. POLITICO (în engleză). 28 iulie 2023. Accesat în 28 iulie 2023.
20. „2024 European elections: 15 additional seats divided between 12 countries | News | European Parliament”. www.europarl.europa.eu (în engleză). 13 septembrie 2023. Accesat în 14 septembrie 2023.
21. „EUR-Lex - 32023D2061 - EN - EUR-Lex”. eur-lex.europa.eu (în engleză). Accesat în 28 septembrie 2023.
22. „What is a spitzenkandidat?”. euronews (în engleză). 24 aprilie 2019. Accesat în 21 august 2023.
23. „The EU's Spitzenkandidat 2.0 is heading for a fall | Financial Times”. www.ft.com. Accesat în 21 august 2023.
24. „First clashes liven up last EU Spitzenkandidat debate ahead of election”. www.euractiv.com (în engleză). 16 mai 2019. Accesat în 21 august 2023.
25. „Who killed the Spitzenkandidat?”. POLITICO (în engleză). 5 iulie 2019. Accesat în 21 august 2023.
26. „Future of spitzenkandidaten could rest on next year's EU elections”. euronews (în engleză). 19 mai 2023. Accesat în 21 august 2023.
27. „Is the Spitzenkandidat system really dead? Not if we act now”. www.euractiv.com (în engleză). 13 noiembrie 2019. Accesat în 21 august 2023.
28. „Why the EU's Spitzenkandidaten procedure should be revived before the next European Parliament elections”. EUROPP. 29 iulie 2021. Accesat în 21 august 2023.
29. „EPP backs spitzenkandidat, as other right parties abandon the process”. www.euractiv.com (în engleză). 5 mai 2023. Accesat în 22 august 2023.
30. „Nicolas who? Socialists close in on challenger to take on Ursula von der Leyen”. www.politico.eu (în engleză). 16 ianuarie 2024. Accesat în 16 ianuarie 2024.
31. „European Greens to field Spitzenkandidaten duo in 2024 EU elections”. European Greens (în engleză). Arhivat din original la 29 septembrie 2023. Accesat în 22 august 2023.
32. „The Left will have a spitzenkandidat for 2024 EU elections”. www.euractiv.com (în engleză). 19 iunie 2023. Accesat în 22 august 2023.
33. „Liberals divided over 2024 EU election campaign strategy”. POLITICO (în engleză). 5 iulie 2023. Accesat în 22 august 2023.
34. „PES Election Congress to take place in Rome”. www.pes.eu (în engleză). 12 ianuarie 2024. Accesat în 16 ianuarie 2024.
35. „ALDE Party Council: two new Italian members, lead candidate process, new Secretary General”. aldeparty.eu (în engleză). 21 octombrie 2023.
36. „Four Greens enter the race to become European Green Party leading candidates”. European Greens. 30 noiembrie 2023.
37. „Two MEPs, two outsiders join race for Greens' EU election lead candidates”. Euractiv. 30 noiembrie 2023.
38. „Party pushing 'self-determination' in EU election stint fields two top candidates”. Euractiv. 17 octombrie 2023.
39. „Maylis Roßberg and Raül Romeva ratified as EFA Spitzenkandidaten tandem”. E-f-a.org. 23 octombrie 2023.
40. „Volt Europa Unveils Bold Vision for Europe and Elects New Leadership”. Volt Europa (în engleză). Arhivat din original la 1 ianuarie 2024. Accesat în 8 ianuarie 2024.
41. Oelbermann, Kai Friederike; Pukelsheim, Friedrich (iulie 2020). „The European Elections of May 2019” (PDF). europarl.europa.eu. p. 14.
42. „Austria - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în 6 ianuarie 2024.
43. „Belgium - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în 6 ianuarie 2024.
44. „16-year-olds in Belgium will be able to vote in European elections from 2024”. www.brusselstimes.com (în engleză). Accesat în 7 ianuarie 2023.
45. „BULGARIA ELECTORAL CODE As of 28 October 2016”. Venice Commission. Annex № 3, Article II & III. Accesat în 5 decembrie 2023.
46. „Croatia - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în 6 ianuarie 2024.
47. „Cyprus - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în 6 ianuarie 2024.
48. „Ο Περί της Εκλογής των Μελών του Ευρωπαϊκού Κοινοβουλίου Νόμος του 2004 (10(I)/2004)” [The 2004 Law on the Election of Members of the European Parliament (10(I)/2004)]. Article 23, Act No. 10 (I) of 2004 (în greacă).
49. „Volby do Evropského parlamentu - základní informace pro voliče - Volby”. www.mvcr.cz (în cehă). Accesat în 28 septembrie 2023.
50. Af /ritzau (5 octombrie 2023). „EU-valg: Her er datoen”. ekstrabladet.dk (în daneză). Accesat în 5 octombrie 2023.
51. „Valimised Eestis”. www.valimised.ee. Accesat în 6 octombrie 2023.
52. Oy, Edita Publishing. „FINLEX ® - Uppdaterad lagstiftning: Vallag 714/1998”. www.finlex.fi (în suedeză). 160 §. Arhivat din original la 16 august 2023. Accesat în 30 iulie 2023.
53. „Quelles sont les dates des prochaines élections ?”. Service-Public.fr (în French). 12 octombrie 2023.Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
54. „Wahltermin Europawahl 2024 - Die Bundeswahlleiterin”. www.bundeswahlleiterin.de. Accesat în 18 august 2023.
55. „Greece - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în 6 ianuarie 2024.
56. „Eldőlt, mikor lesz 2024-ben az EP- és a magyar önkormányzati választás”. www.hvg.hu. 17 mai 2023. Accesat în 17 mai 2023.
57. „Italy - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în 6 ianuarie 2024.
58. „Grozījumi Eiropas Parlamenta vēlēšanu likumā” [Amendments to the European Union Elections Act]. LIKUMI.LV (în letonă). Accesat în 20 iulie 2023.
59. „2024 m. Birželio 9 d. Europos Parlamento rinkimai - VRK.lt”.
60. „Luxembourg - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în 6 ianuarie 2024.
61. „Malta - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în 6 ianuarie 2024.
62. „Romania - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în 6 ianuarie 2024.
63. „Slovakia - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în 6 ianuarie 2024.
64. „Slovenia - How to vote”. European elections 2024: all you need to know (în engleză). Accesat în 6 ianuarie 2024.
65. „Dag van stemming”. Kiesraad.nl (în neerlandeză). 20 mai 2016. Accesat în 29 iulie 2023.
66. „Kieswet”. Overheid.nl. Article Y 2 & Article P 7, subsection 2. Accesat în 27 mai 2023.
67. „Vallag (2005:837)”. www.riksdagen.se (în suedeză). 1 kap., 2 & 3 §. Accesat în 30 iulie 2023.
68. „Ursula von der Leyen discreetly considers second term as European Commission president”. Le Monde.fr (în engleză). 23 aprilie 2023. Accesat în 21 august 2023.
69. „Germany's conservatives back EU's von der Leyen for second term — if she wants it”. POLITICO (în engleză). 17 aprilie 2023. Accesat în 21 august 2023.
70. „Ursula von der Leyen is fighting for Europe's conservative soul”. POLITICO (în engleză). 3 august 2023. Accesat în 21 august 2023.
71. „Von der Leyen's backers push for a rubber stamp on her second term”. Financial Times. Accesat în 24 ianuarie 2024.
72. „Von der Leyen won't stand as MEP candidate in shot at second term”. POLITICO (în engleză). 14 septembrie 2023. Accesat în 24 ianuarie 2024.
73. „Will Ursula von der Leyen run again? Germany hopes so”. POLITICO (în engleză). 19 aprilie 2023. Accesat în 24 ianuarie 2024.
74. „Pressure grows on Ursula von der Leyen to announce run for second term”. POLITICO (în engleză). 16 ianuarie 2024. Accesat în 24 ianuarie 2024.
75. „Von der Leyen expected to announce candidacy for second term on February 19”. POLITICO (în engleză). 19 ianuarie 2024. Accesat în 24 ianuarie 2024.
76. Henley, Jon; correspondent, Jon Henley Europe (7 ianuarie 2024). „Michel sparks scramble to stop Orbán taking control of European Council”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în 7 ianuarie 2024.
77. „EU's Charles Michel to quit Council presidency, run as MEP – DW – 01/07/2024”. dw.com (în engleză). Accesat în 7 ianuarie 2024.
78. Henley, Jon; correspondent, Jon Henley Europe (7 ianuarie 2024). „Michel sparks scramble to stop Orbán taking control of European Council”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în 24 ianuarie 2024.
79. „EU Council President Charles Michel to step down early”. BBC News (în engleză). 7 ianuarie 2024. Accesat în 8 ianuarie 2024.
80. „'Pissed off, and rightly so.' EU fury at Charles Michel stepping down”. POLITICO (în engleză). 12 ianuarie 2024. Accesat în 24 ianuarie 2024.
81. „"L'art de penser à soi avant les autres", "dramatique pour l'image de la Belgique": l'"abandon de poste" de Charles Michel vivement critiqué”. 7sur7. 8 ianuarie 2024.
82. „The bad example set by European Council President Charles Michel”. Le Monde.fr (în engleză). 19 ianuarie 2024. Accesat în 24 ianuarie 2024.
83. „EU riles Portugal by teeing up June dates for 2024 elections”. POLITICO (în engleză). 10 mai 2023. Accesat în 21 august 2023.
84. „Council confirms 6 to 9 June 2024 as dates for next European Parliament elections”. Council of the EU. Council of the EU Press Office. 22 mai 2023.
85. „Corruption, cash and confessions: Who are the key suspects in the Qatargate scandal ?”. France 24 (în engleză). 21 ianuarie 2023. Accesat în 21 august 2023.
86. Clapp, Alexander (15 martie 2023). „Opinion | It's a Spectacular Scandal, and a Warning to Europe”. The New York Times (în engleză). Accesat în 21 august 2023.
87. „EU Parliament calls to strip Hungary of voting rights in rule-of-law clash”. POLITICO. 18 ianuarie 2024.
88. Committee on Civil Liberties, Justice and Home Affairs (25 iulie 2022). INTERIM REPORT on the proposal for a Council decision determining, pursuant to Article 7(1) of the Treaty on European Union, the existence of a clear risk of a serious breach by Hungary of the values on which the Union is founded (Raport). European Parliament.
89. „The Hungarian government threatens EU values, institutions, and funds, MEPs say - News - European Parliament”. www.europarl.europa.eu. 18 ianuarie 2024.
90. „2024 European election results”. europarl.europa.eu (în engleză). Arhivat din original la 9 iunie 2024. Accesat în 12 iunie 2024.
91. „"Valstiečiai" EP siekia prisijungti prie Europos konservatorių ir reformistų frakcijos (nuotraukos) | Naujiena | BNS.lt”. bns.lt (în lituaniană). Arhivat din original la 10 iunie 2024. Accesat în 12 iunie 2024.

Lectură suplimentară

• Manuel Müller, Two years to go: What to expect from the 2024 European Parliament elections, Jacques Delors Centre, 30 May 2022.