Zsuzsanna Lorántffy
From Wikipedia, the free encyclopedia
Zsuzsanna Lorántffy, uneori: Suzanna Lorántffy (în maghiară: Lorántffy Zsuzsanna, n. 1601, Ónod, acum în Ungaria - d. 18 aprilie 1660, în Sárospatak, acum în Ungaria) a fost principesă-consoartă a Transilvaniei, prin căsătorie cu Gheorghe Rákóczi I, principe al Transilvaniei. Calvinistă devotată, ea și-a asistat soțul în lupta de succes a acestuia de a introduce reforme protestante în Transilvania.[2] [3]
Zsuzsanna Lorántffy | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 1602[1] Ónod, Districtul Miskolc, Borsod-Abaúj-Zemplén, Ungaria |
Decedată | 1660 (58 de ani)[1] Sárospatak, Borsod-Abaúj-Zemplén, Ungaria |
Căsătorită cu | Gheorghe Rákóczi I |
Copii | Gheorghe Rákóczi al II-lea Rákóczi Zsigmond[*][[Rákóczi Zsigmond (youngest son of George I Rákóczi, Prince of Transylvania)|]] |
Religie | calvinism[*] |
Ocupație | latifundiar aristocrat |
Modifică date / text |
Sub influența ei, Jan Amos Comenius, filosof, gramatician și pedagog ceh, calvinist proeminent, și-a stabilit reședința la Sárospatak.[4]
Fiul ei mai mare, Gheorghe Rákóczi al II-lea, a devenit principe al Transilvaniei.
A fondat și finanțat mai multe unități de învățământ, în special Colegiul Reformat de la Sárospatak. [2] Zsuzsanna Lorántffy, stăpână a Cetății Făgărașului, a înființat prima școală românească (de nivel mediu) la Făgăraș (în 1657), care a funcționat sub patronajul principesei.[5]
Convingerile ei religioase protestante au obligat-o să evite viața răsfățată de aristocrat și, în schimb, să-și exprime religia prin acțiuni, în special prin dezvoltarea educației fetelor. În timp ce trăia în Oradea Mare, s-a asigurat că fetele sunt învățate nu numai abilitățile necesare să conducă o casă și să educe copiii din familie, ci și să știe să citească, să scrie și să aibă cunoștințe de aritmetică. Trebuiau să cunoască Biblia.[6]
A finanțat Biblia de la Oradea, o traducere, în limba maghiară, complet nouă.
Zsuzsanna Lorántffy, stăpână a Cetății Făgărașului, a emis 21 de diplome nobiliare unor locuitori din Țara Făgărașului[7] în unele cazuri confirmând „vechile lor drepturi boieronale”.[7] Au primit astfel de diplome locuitori din Bucium, Ucea de Sus, Veneția de Jos, Drăguș, Șinca, Hârseni.[7]
Este considerată cea mai populară dintre soțiile voievozilor și principilor Transilvaniei.