Gheorghe Rákóczi I
principe al Transilvaniei / From Wikipedia, the free encyclopedia
Gheorghe Rákóczi I de Felsővadász (în maghiară I. Rákóczi György, în germană Georg I. Rákóczi, cunoscut și ca Gheorghe Rákóczi cel Bătrân (n. , Szerencs, Borsod-Abaúj-Zemplén, Ungaria – d. , Alba Iulia, Principatul Transilvaniei) a fost principe al Transilvaniei între anii 1630-1648.
Gheorghe Rákóczi I | |
Principe al Transilvaniei | |
Gheorghe Rákóczi I (1593-1648) (gravură de Rembrandt și Jan Gillisz van Vliet) | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Gheorghe Rákóczi I de Felsővadász |
Născut | 8 iunie 1593 Szerencs, Comitatul Zemplén, Ungaria Regală |
Decedat | 11 octombrie 1648, (55 de ani) Alba Iulia, Comitatul Alba, Principatul Transilvaniei |
Înmormântat | Catedrala arhiepiscopală din Alba Iulia |
Părinți | Sigismund Rákóczi Anna Gerendi |
Frați și surori | Rákóczi Erzsébet[*][[Rákóczi Erzsébet (only daughter of Sigismund Rákóczi, Prince of Transylvania and his first wife, Judit Békény de Alagh)|]] Rákóczi Pál[*][[Rákóczi Pál (third son of Sigismund Rákóczi, Prince of Transylvania)|]] Rákóczi Zsigmond[*][[Rákóczi Zsigmond ((1595–1620) second son of Sigismund Rákóczi, Prince of Transylvania)|]] |
Căsătorit cu | Katalin Bethlen (?) Zsuzsanna Lorántffy (1616) |
Copii |
|
Ocupație | scriitor |
Limbi vorbite | limba maghiară |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Baron |
Familie nobiliară | Rákóczi[*][[Rákóczi (Hungarian noble family)|]] |
Principe al Transilvaniei | |
Domnie | 1 decembrie 1630 – 11 octombrie 1648 |
Predecesor | Ștefan Bethlen |
Succesor | Gheorghe Rákóczi al II-lea |
Modifică date / text |
În timpul domniei sale, la fel ca în timpul domniei principilor Gabriel Bethlen sau Gheorghe Rákóczi al II-lea, Principatul Transilvaniei aflat sub suzeranitate otomană a cunoscut o epocă de înflorire economică, de afirmare politică și culturală, întărindu-se puterea centrală. A promovat o politica absolutistă care a fost dublată de tendința de răspândire a Calvinismului. Conform ideilor Calvinismului, Rákóczi a sprijinit folosirea limbii materne în liturghie și în învățământ, nu numai în cazul comunității maghiare, dar și în cazul românilor și sașilor. La îndemnul lui și pe cheltuielile Principatului s-a tipărit în tipografia domnească de la Alba Iulia prima traducere completă a Noului Testament în limba română, Noul Testament de la Bălgrad, cunoscut și sub denumirea de Biblia Rakocziana. De numele lui se leagă înființarea în 1669 a sistemului educațional elementar în limba română, bazat pe școli primare („népiskola”), după ce soția lui, Zsuzsanna Lorántffy a înființat prima școală românească (de nivel mediu) la Făgăraș (în 1657).[1]