![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/80/Panoram%25C4%2583_%25C3%258Entreprinderea_de_Electrocentrale_Borze%25C8%2599ti.jpg/640px-Panoram%25C4%2583_%25C3%258Entreprinderea_de_Electrocentrale_Borze%25C8%2599ti.jpg&w=640&q=50)
Termocentrala Borzești
From Wikipedia, the free encyclopedia
Termocentrala Borzești a fost una dintre cele mai mari uzine de producere a curentului electric din România și prima mare centrală de termoficare din țară, ce putea alimenta consumatorii cu abur și energie electrică,[2] fiind situată în cartierul Borzești al municipiului Onești.
Termocentrala Borzești | |
![]() | |
Soartă | –Capacitate totală instalată de 210 MW din grupul 2x210 MW
–Fără personalitate juridică (sucursală) |
---|---|
Fondată | 1952 |
Țara | ![]() |
Sediu | Str. Fântânele, nr. 16, Onești, Județul Bacău |
Industrie | Energetică |
Proprietar | Termoelectrica S.A. |
Angajați | 150 (schimbul I)[1] |
Prezență online | |
Termelectrica.ro/Sucursala Electrocentrale Borzești (WebArchive) | |
Modifică date / text ![]() |
Amplasarea între localitățile Onești și Borzești a unui mare complex industrial petrochimic, aprobată prin H.C.M. nr. 1638/1952, parte integrantă a măsurilor luate pentru dezvoltarea Moldovei, s-a dovedit a fi optimă pe criterii tehnice, economice și sociale, avându-se în vedere și bogățille economice apreciabile din bazinul Trotuș. În aceeași hotărâre se stipula necesitatea construirii unei centrale electrice de termoficare la Borzești, care urma să alimenteze cu energie electrică și termică Platforma Petrochimică Borzești. Datele existente în anul 1951 arătau că necesarul de energie electrică în Moldova se ridica pentru anul 1955 la 1350 mil. KWh, adică de 5,6 ori mai mult decât întreaga producție a anului 1951.[3]
Termocentrala a fost construită pentru a asigura energia electrică și termică Platformei Petrochimice Borzești, debitând totodată energie electrică și în Sistemul Energetic Național. Prin asigurarea prin termoficare, a căldurii necesare încălzirii orașului, municipiul Onești a devenit primul oraș din țară complet termoficat.[2]
Construcția ei a început în anul 1953,[4] fiind prima unitate industrială a cărei construcție a început pe Platforma Petrochimică Borzești, ca urmare a politicii de industrializare. În anul 1956 a intrat în funcțiune primul grup de 25 MW.[2] Centrala a fost proiectată inițial pentru o putere finală de 225 MW.[2] Ulterior a urmat o ascensiune a acestei unități în perioada 1960-1965, când puterea instalată a ajuns la 235 MW.[5] În anul 1968 a intrat în funcțiune primul grup de 200 MW și în 1969 a celui de-al doilea grup de 200 MW, ajungând în anul 1970 la o putere de 625 MW.[6]
Pentru satisfacerea consumului termic s-au mai pus în funcțiune începând cu anul 1974 și până în 1980 5 cazane a 50 tone abur/oră și 3 cazane a 100 tone abur/oră. În etapa 1979-1980 au intrat în funcțiune încă 3 cazane a 100 tone abur/oră. În anul 1980 unitatea avea o putere termică instalată de 2198 G.cal/oră.[7]
Datorită necesităților noilor dezvoltări de pe platforma industrială[5] s-a hotărât extinderea centralei Borzești cu o centrală termoelectrică de compensație,[8] în anul 1978 înființându-se Termocentrala II Borzești[8] cu puterea inițială de 100 MW pe hidrocarburi, ca ulterior să poată ajungă la puterea maximă de 300 MW pe cărbune în perioada următoare.[5]
Termocentrala a ajuns la o putere finală de 655 MW (3x25+2x50+1x60+2x210 MW), pe gaz natural și păcură.[9]
Din anul 1990 Întreprinderea Electrocentrale Borzești a devenit Filiala Electrocentrale Borzești[10] și aparținea de RENEL, ulterior din 1998 de CONEL iar din anul 2000 de Termoelectrica S.A.[11]
Capacitatea totală instalată actual este de 210 MW și constă într-un bloc de condensație pe hidrocarburi pus în funcțiune în anul 1969.[12] Termoelectrica are în vedere oprirea unității de 210 MW în anul 2019, în schimb până în 2020 este în plan intrarea în funcțiune o unei noi unități modernizate de produce a curentului electric.[13]
În aproprierea termocentralei se află stația de transformare 400/220/110 kV Gutinaș, care este cea mai mare din Moldova și N-E României, reprezentând un nod al Sistemul Energetic Național (SEN) prin care se asigură alimentarea cu energie electrică a întregii zone de N-E a țării, precum și racordarea grupurilor din centrala termoelectrică Borzești și evacuarea puterii în SEN.[14]
La data de 31 decembrie 1955 a fost inaugurată prima linie de 110 kV din Moldova cu scopul de a evacua surplusul de energie electrică de la termocentrala Borzești spre SEN.[15] În anul 1957 a intrat în funcțiune linia electrică de înaltă tensiune Borzești–Bacău–Roman–Bicaz („Stejarul”).[2]