Abur
From Wikipedia, the free encyclopedia
În tehnică, prin abur se înțelege apă în stare de vapori.
În exprimarea curentă, expresiile abur și vapori de apă se folosesc alternativ.
Se spune abur:
- în cazul obținerii sale printr-un proces de fierbere,
- în cazul vaporizării unei părți din apa supraîncălzită (gheizere, scăpări prin neetanșeități),
- la plural, în cazul condensării, fiind vizibili („se văd aburi ridicându-se deasupra mlaștinii”).
Se spune vapori de apă:
- în cazul obținerii lor printr-un proces de evaporare, ei nefiind vizibili,
- la vaporii de apă din atmosferă aflați în stare gazoasă,
- în fizică, chimie (tabele cu proprietăți fizice ale vaporilor de apă).
Aburul este un agent termic larg utilizat în tehnică la producerea lucrului mecanic (ex. în turbine cu abur și în motoarele cu abur), în scopuri tehnologice (ex. în industria chimică, alimentară etc.), pentru încălzit, producerea hidrogenului etc., fiind ușor de produs și putând acumula cantități mari de căldură.[1] Spre deosebire de vaporii de apă din atmosferă, care sunt amestecați cu aer, aburul tehnic nu este amestecat cu alte substanțe, eventualele urme de săruri sau ulei conținute fiind considerate impurități.