Sezonul de Formula 1 din 1984

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1984 a fost cel de-al 38-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 35-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 27-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor.^[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Brazilia pe 25 martie și terminându-se în Portugalia pe 21 octombrie.

Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 1984
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	25 martie - 21 octombrie
Nr. curse	16
Nr. piloți	35
Nr. echipe	15
Campionul la Piloți
Niki Lauda (Al 3-lea titlu)
Campionul la Constructori
McLaren-TAG (Al 2-lea titlu)

În Campionatul la Piloți, sezonul a devenit un duel între piloții echipei McLaren, Alain Prost și Niki Lauda. Prost a câștigat șapte curse față de cele cinci ale lui Lauda, inclusiv ultimele două curse ale sezonului, dar Lauda a ieșit în cele din urmă Campionul Mondial cu jumătate de punct avans – cea mai mică marjă din istoria Formulei 1. A fost al treilea titlu al lui Lauda și primul său din 1977 încoace. McLaren a câștigat confortabil Campionatul Constructorilor, primul lor din 1974.^[1]

A fost a doua oară (după ce Denny Hulme realizase același lucru în 1967) și, până în prezent, ultima dată în istoria Campionatului Mondial când eventualul campion nu a marcat niciun pole position pe tot parcursul sezonului.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1984 al campionatului:

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Nr.	Numele pilotului	Etape
	Olivetti Brabham BMW Organization	Brabham	BMW M12/13 1,5 L4t	BT53	M	1	Nelson Piquet	Toate
						2	Teo Fabi	1–5, 8, 10–15
						Corrado Fabi	6–7, 9
						Manfred Winkelhock	16
	Tyrrell Racing Organisation	Tyrrell	Ford Cosworth DFY 3,0 V8	012	G	3	Martin Brundle	1–9
						Stefan Johansson	10–13
						4	Stefan Bellof	1–10, 12–13
						Mike Thackwell	11
	Williams Grand Prix Engineering	Williams	Honda RA163E 1,5 V6t Honda RA164E 1,5 V6t	FW09 FW09B	G	5	Jacques Laffite	Toate
						6	Keke Rosberg	Toate
	Marlboro McLaren International	McLaren	TAG TTE PO1 1,5 V6t[lower-alpha 1]	MP4/2	M	7	Alain Prost	Toate
						8	Niki Lauda	Toate
	Skoal Bandit Formula 1 Team	RAM	Hart 415T 1,5 L4t	01 02	P	9	Philippe Alliot	Toate
						10	Jonathan Palmer	1–6, 8–16
						Mike Thackwell	7
	John Player Team Lotus	Lotus	Renault EF4B 1,5 V6t	95T	G	11	Elio de Angelis	Toate
						12	Nigel Mansell	Toate
	Team ATS	ATS	BMW M12/13 1,5 L4t	D7	P	14	Manfred Winkelhock	1–14
						Gerhard Berger	16
							31	12, 14–15
	Equipe Renault Elf	Renault	Renault EF4 1,5 V6t	RE50	M	15	Patrick Tambay	Toate
						16	Derek Warwick	Toate
						33	Philippe Streiff	16
	Barclay Nordica Arrows BMW	Arrows[lower-alpha 2]	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	A6 A7	G	17	Marc Surer	Toate
			BMW M12/13 1.5 L4t			18	Thierry Boutsen	Toate
	Toleman Group Motorsport	Toleman	Hart 415T 1,5 L4t	TG183B TG184	P M	19	Ayrton Senna	1–13, 15–16
						Stefan Johansson	14
						20	Johnny Cecotto	1–10
						Pierluigi Martini	14
						Stefan Johansson	15–16
	Spirit Racing	Spirit[lower-alpha 3]	Hart 415T 1,5 L4t	101 101C	P	21	Mauro Baldi	1–6, 15–16
			Ford Cosworth DFV 3,0 V8			Huub Rothengatter	7–14
	Benetton Team Alfa Romeo	Alfa Romeo	Alfa Romeo 890T 1,5 V8t	184T	G	22	Riccardo Patrese	Toate
						23	Eddie Cheever	Toate
	Osella Squadra Corse	Osella	Alfa Romeo 890T 1,5 V8t Alfa Romeo 1260 3,0 V12	FA1E FA1F	P	24	Piercarlo Ghinzani	Toate
						30	Jo Gartner	4, 10–16
	Ligier Loto	Ligier	Renault EF4 1,5 V6t	JS23 JS23B	M	25	François Hesnault	Toate
						26	Andrea de Cesaris	Toate
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 031 1,5 V6t	126C4	G	27	Michele Alboreto	Toate
						28	René Arnoux	Toate

Calendar

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1984.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Braziliei 23-25 martie	Marele Premiu al Africii de Sud 5-7 aprilie	Marele Premiu al Belgiei 27-29 aprilie	Marele Premiu al statului San Marino 4-6 mai
Jacarepaguá (P)	Kyalami (P)	Zolder (P)	Imola (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Franței 18-20 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 31 mai, 2-3 iun	Marele Premiu al Canadei 15-17 iunie	Marele Premiu de la Detroit 22-24 iunie
Dijon-Prenois (P)	Monaco (S)	Gilles Villeneuve (S)	Detroit (S)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu de la Dallas 6-8 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 20-22 iulie	Marele Premiu al Germaniei 3-5 august	Marele Premiu al Austriei 17-19 august
Dallas (S)	Brands Hatch (P)	Hockenheimring (P)	Österreichring (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Țărilor de Jos 24-26 august	Marele Premiu al Italiei 7-9 septembrie	Marele Premiu al Europei 5-7 octombrie	Marele Premiu al Portugaliei 19-21 octombrie
Zandvoort (P)	Monza (P)	Nürburgring (P)	Estoril (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport	Lider
							Pilot	Dif.
1	MP al Braziliei	Elio de Angelis	Alain Prost	Alain Prost	McLaren-TAG	Raport	PRO	3
2	MP al Africii de Sud	Nelson Piquet	Patrick Tambay	Niki Lauda	McLaren-TAG	Raport		6
3	MP al Belgiei	Michele Alboreto	René Arnoux	Michele Alboreto	Ferrari	Raport		5
4	MP al statului San Marino	Nelson Piquet	Nelson Piquet	Alain Prost	McLaren-TAG	Raport		11
5	MP al Franței	Patrick Tambay	Alain Prost	Niki Lauda	McLaren-TAG	Raport		6
6	MP al Principatului Monaco	Alain Prost	Ayrton Senna	Alain Prost	McLaren-TAG	Raport		10,5
7	MP al Canadei	Nelson Piquet	Nelson Piquet	Nelson Piquet	Brabham-BMW	Raport		8,5
8	MP de la Detroit	Nelson Piquet	Derek Warwick	Nelson Piquet	Brabham-BMW	Raport		10,5
9	MP de la Dallas	Nigel Mansell	Niki Lauda	Keke Rosberg	Williams-Honda	Raport		11,5
10	MP al Marii Britanii	Nelson Piquet	Niki Lauda	Niki Lauda	McLaren-TAG	Raport		1,5
11	MP al Germaniei	Alain Prost	Alain Prost	Alain Prost	McLaren-TAG	Raport		4,5
12	MP al Austriei	Nelson Piquet	Niki Lauda	Niki Lauda	McLaren-TAG	Raport	LAU	4,5
13	MP al Țărilor de Jos	Alain Prost	René Arnoux	Alain Prost	McLaren-TAG	Raport		1,5
14	MP al Italiei	Nelson Piquet	Niki Lauda	Niki Lauda	McLaren-TAG	Raport		10,5
15	MP al Europei	Nelson Piquet	Nelson Piquet Michele Alboreto	Alain Prost	McLaren-TAG	Raport		3,5
16	MP al Portugaliei	Nelson Piquet	Niki Lauda	Alain Prost	McLaren-TAG	Raport		0,5

Sistemul de punctaj

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc	1	2	3	4	5	6
Puncte	9	6	4	3	2	1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată. Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final. Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note

• ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
• ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Poz.	Pilot	BRA	RSA	BEL	SMR	FRA	MON‡	CAN	DET	DAL	GBR	GER	AUT	NED	ITA	EUR	POR	Puncte[lower-alpha 4]
1	Niki Lauda	Ab	1	Ab	Ab	1	Ab	2	Ab	AbR	1R	2	1R	2	1R	4	2R[lower-alpha 5]	72
2	Alain Prost	1R	2	Ab	1	7R	1P	3	4	Ab	Ab	1P R	Ab	1P	Ab	1	1	71,5
3	Elio de Angelis	3P	7	5	3	5	5	4	2	3	4	Ab	Ab	4	Ab	Ab	5	34
4	Michele Alboreto	Ab	11	1P	Ab	Ab	6	Ab	Ab	Ab	5	Ab	3	Ab	2	2R	4	30,5
5	Nelson Piquet	Ab	AbP	9	AbP R	Ab	Ab	1P R	1P	Ab	7P	Ab	2P	Ab	AbP	3P R	6P	29
6	René Arnoux	Ab	Ab	3R	2	4	3	5	Ab	2	6	6	7	11R	Ab	5	9	27
7	Derek Warwick	Ab	3	2	4	Ab	Ab	Ab	AbR	Ab	2	3	Ab	Ab	Ab	11	Ab	23
8	Keke Rosberg	2	Ab	4	Ab	6	4	Ab	Ab	1	Ab	Ab	Ab	8	Ab	Ab	Ab	20,5
9[1]	Ayrton Senna	Ab	6	6	NSC	Ab	2R	7	Ab	Ab	3	Ab	Ab	Ab		Ab	3	13
=[1]	Nigel Mansell	Ab	Ab	Ab	Ab	3	Ab	6	Ab	6P	Ab	4	Ab	3	Ab	Ab	Ab	13
11	Patrick Tambay	5	AbR	7	Ab	2P	Ab	Ret	Ab	Ab	8	5	Ab	6	Ab	Ab	7	11
12	Teo Fabi	Ab	Ab	Ab	Ab	9			3		Ab	Ab	4	5	Ab	Ab		9
13	Riccardo Patrese	Ab	4	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	12	Ab	10	Ab	3	6	8	8
14	Jacques Laffite	Ab	Ab	Ab	Ab	8	8	Ab	5	4	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	14	5
15	Thierry Boutsen	6	12	Ab	5	11	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	5	Ab	10	9	Ab	5
16[1]	Stefan Johansson										DSC	DSC	NSC	DSC	4	Ab	11	3
=[1]	Eddie Cheever	4	Ab	Ab	7	Ab	NSC	11	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	13	9	Ab	17	3
18	Andrea de Cesaris	Ab	5	Ab	6	10	Ab	Ab	Ab	Ab	10	7	Ab	Ab	Ab	7	12	3
19	Piercarlo Ghinzani	Ab	NS	Ab	NSC	12	7	Ab	Ab	5	9	Ab	Ab	Ab	7	Ab	Ab	2
20	Marc Surer	7	9	8	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	11	Ab	6	Ab	Ab	Ab	Ab	1
—	Jo Gartner				Ab						Ab	Ab	Ab	12	5[lower-alpha 6]	Ab	16	0
—	Gerhard Berger												12		6[lower-alpha 6]	Ab	13	0
—	François Hesnault	Ab	10	Ab	Ab	NS	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	8	8	7	Ab	10	Ab	0
—	Corrado Fabi						Ab	Ab		7								0
—	Mauro Baldi	Ab	8	Ab	8	Ab	NSC									8	15	0
—	Manfred Winkelhock	EX	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	8	Ab	8	Ab	Ab	NS	Ab	NS		10	0
—	Jonathan Palmer	8	Ab	10	9	13	NSC		Ab	Ab	Ab	Ab	9	9	Ab	Ab	Ab	0
—	Huub Rothengatter							NC	NSC	Ab	NC	9	NC	Ab	8			0
—	Johnny Cecotto	Ab	Ab	Ab	NC	Ab	Ab	9	Ab	Ab	NSC							0
—	Philippe Alliot	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	NSC	10	Ab	NS	Ab	Ab	11	10	Ab	Ab	Ab	0
—	Stefan Bellof	DSC	DSC	DSC	DSC	DSC	DSC	DSC	DSC	DSC	DSC		EX	DSC				0
—	Martin Brundle	DSC	DSC	DSC	DSC	DSC	NSC	DSC	DSC	NSC								0
—	Mike Thackwell							Ab				NSC						0
—	Philippe Streiff																Ab	0
—	Pierluigi Martini														NSC			0
Poz.	Pilot	BRA	RSA	BEL	SMR	FRA	MON‡	CAN	DET	DAL	GBR	GER	AUT	NED	ITA	EUR	POR	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Note:

•  – Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Principatului Monaco deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată din cauza vremii.

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor

Poz.	Constructor	BRA	RSA	BEL	SMR	FRA	MON‡	CAN	DET	DAL	GBR	GER	AUT	NED	ITA	EUR	POR	Puncte
1	McLaren-TAG	1R	1	Ab	1	1	1P	2	4	AbR	1R	1P R	1R	1P[lower-alpha 7]	1R	1	1	143,5
		Ab	2	Ab	Ab	7R	Ab	3	Ab	Ab	Ab	2	Ab	2	Ab	4	2R
2	Ferrari	Ab	11	1P	2	4	3	5	Ab	2	5	6	3	11R	2	2R	4	57,5
		Ab	Ab	3R	Ab	Ab	6	Ab	Ab	Ab	6	Ab	7	Ab	Ab	5	9
3	Lotus-Renault	3P	7	5	3	3	5	4	2	3	4	4	Ab	3	Ab	Ab	5	47
		Ab	Ab	Ab	Ab	5	Ab	6	Ab	6P	Ab	Ab	Ab	4	Ab	Ab	Ab
4	Brabham-BMW	Ab	AbP	9	AbP R	9	Ab	1P R	1P	7	7P	Ab	2P	5	AbP	3P R	6P	38
		Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	3	Ab	Ab	Ab	4	Ab	Ab	Ab	10
5	Renault	5	3	2	4	2P	Ab	Ab	Ab	Ab	2	3	Ab	6	Ab	11	7	34
		Ab	AbR	7	Ab	Ab	Ab	Ret	AbR	Ab	8	5	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab
																	Ab
6	Williams-Honda	2	Ab	4	Ab	6	4	Ab	5	1	Ab	Ab	Ab	8	Ab	Ab	14	25,5
		Ab	Ab	Ab	Ab	8	8	Ab	Ab	4	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab
7	Toleman-Hart	Ab	6	6	NC	Ab	2R	7	Ab	Ab	3	Ab	Ab	Ab	4	Ab	3	16
		Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	9	Ab	Ab	NSC				NSC	Ab	11
8	Alfa Romeo	4	4	Ab	7	Ab	Ab	11	Ab	Ab	12	Ab	10	13	3	6	8	11
		Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	9	Ab	17
9	Ligier-Renault	Ab	5	Ab	6	10	Ab	Ab	Ab	Ab	10	7	8	7	Ab	7	12	3
		Ab	10	Ab	Ab	NS	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	8	Ab	Ab	Ab	10	Ab
10	Arrows-Ford	6	9	8	5	Ab	NSC	Ab	Ab									3
		7	12
11	Arrows-BMW			Ab	Ab	11	NSC	Ab	Ab	Ab	11	Ab	5	Ab	10	9	Ab	3
										Ab	Ab	Ab	6	Ab	Ab	Ab	Ab
12	Osella-Alfa Romeo	Ab	NS	Ab	Ab	12	7	Ab	Ab	5	9	Ab	Ab	12	5	Ab	16	2
					NSC						Ab	Ab	Ab	Ab	7	Ab	Ab
—	ATS-BMW	EX	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	8	Ab	8	Ab	Ab	12	Ab	6	Ab	13	0
													NS		NS
—	Spirit-Hart	Ab	8	Ab	8	Ab	NSC	NC		Ab	NC	9	NC	Ab	8	8	15	0
—	RAM-Hart	8	Ab	10	9	13	NSC	10	Ab	Ab	Ab	Ab	9	9	Ab	Ab	Ab	0
		Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	NS	Ab	Ab	11	10	Ab	Ab	Ab
—	Spirit-Ford								NSC									0
EX	Tyrrell-Ford	DSC	DSC	DSC	DSC	DSC	NSC	DSC	DSC	NSC	DSC	NSC	NSC	DSC	EX	EX	EX	DSC (0)[lower-alpha 8]
		DSC	DSC	DSC	EX
Poz.	Constructor	BRA	RSA	BEL	SMR	FRA	MON‡	CAN	DET	DAL	GBR	GER	AUT	NED	ITA	EUR	POR	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Note:

• Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.
•  – Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Principatului Monaco deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată din cauza vremii.

Note

1. McLaren a folosit motoare Porsche. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „TAG”.
2. Arrows a intrat în primele două Mari Premii cu motorul Ford, în etapele 3-8 cu ambele motoare Ford și BMW, iar începând cu etapa a noua, echipa a concurat doar cu motorul BMW.
3. Spirit a intrat în etapele 1-7 și 9-16 cu motorul Hart, iar în etapa a opta echipa a concurat cu motorul Ford.
4. Doar cele mai bune unsprezece rezultate au fost luate în considerare pentru campionatul piloților.^[2] Numerele fără paranteze sunt puncte de campionat; numerele dintre paranteze sunt puncte totale acumulate.
5. Niki Lauda și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Portugaliei.
6. Nici Gartner, nici Berger nu erau eligibili pentru puncte, deoarece conduceau „mașina a doua” a echipelor Osella și ATS, iar ele intraseră oficial cu o singură mașină pentru întregul campionat.
7. McLaren-TAG și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Țărilor de Jos.
8. Tyrrell a fost exclusă din Campionatul Mondial din 1984 și descalificată retroactiv din toate cursele din cauza faptului că-și ajustau mașina pentru a fi subgreutate în toate cursele în care a participat.^[3] Practic, Tyrrell își rula mașinile subgreutate în timpul cursei apoi, în fazele de închiere, umplea rezervoarele de alimentare cu injecție de apă cu încă 7,5 litri de apă amestecate cu 63,5 kg de plumb pentru a se asigura se află în limita de greutate.

Referințe

1. 1984 Formula 1 World Championship for Drivers / 1984 Formula 1 World Championship for Manufacturers, FIA '85 yearbook of automobile sport, red section, pages 84–85
2. Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 126
3. Marshall, Ewan (25 august 2011). „1984: Tyrrell's Annus horribilis”. GP Focus. Arhivat din original la 27 iunie 2013. Accesat în 8 februarie 2014.