Elio de Angelis

Elio de Angelis (n. 26 martie 1958, Roma, Italia – d. 15 mai 1986, Marsilia, Franța) a fost un pilot italian de Formula 1 care a activat în perioada 1979 - 1986 pentru echipele Shadows, Lotus și Brabham. Lui Elio De Angelis îi plăcea să cânte la pian. Metoda lui de a cânta la pian a fost modelată nu numai de profesionalism, dar și de virtuozitate.

Elio de Angelis
Date personale
Născut	26 martie 1958[1] Roma, Italia[1]
Decedat	15 mai 1986 (28 de ani)[1] Marsilia, Franța[1]
Înmormântat	cimitero del Verano[*][[cimitero del Verano (cemetery in Rome, Italy)|​]]
Cauza decesului	smoke inhalation injury[*][[smoke inhalation injury (primary cause of death for victims of fires)|​]]
Cetățenie	Italia
Ocupație	motociclist[*]​ pilot de curse automobilistice[*]​ pilot de Formula 1 pianist
Limbi vorbite	limba italiană
Cariera în Campionatul Mondial de Formula 1
Ani activi	1979 - 1986
Echipe	Shadow Lotus Brabham
Titluri	0
Curse	110 (108 starturi)
Victorii	2 (1,82%)
Pole-uri	3 (2,73%)
Tururi rapide	0 (0%)
Podiumuri	9 (8,18%)
Puncte	122
Prima cursă	Argentina 1979
Prima victorie	Austria 1982
Ultima victorie	San Marino 1985
Ultima cursă	Monaco 1986
Modifică date / text

Carieră

Elio de Angelis s-a născut la Roma. Tatăl său, Giulio de Angelis, a fost un notabil pilot de curse pe apă. După o perioadă scurtă în care a practicat cartingul, a continuat în formula 3 câștigând în 1977 Campionatul Italian de Formula Trei. În 1978, el a concurat în British Formula Series. În 1979 a debutat în formula 1 la echipa Shadow. A încheiat cursa din Argentina pe locul 7, iar campionatul pe locul 15 cu doar 3 puncte. În 1980 a semnat un contract cu echipa Lotus, iar la vârsta de 21 a fost aproape de a devenit cel mai tânăr câștigător de Grand Prix din toate timpurile, când a terminat pe al doilea loc Marele Premiu al Braziliei de la Interlagos. Prima lui victorie a fost în 1982 la Marele Premiu al Australiei, cu 0,05 secunde mai rapid decât Keke Rosberg. Victoria a fost și ultima pe care managerul echipei Lotus, Colin Chapman, a reușit să o săbătorească. Chapman a murit în decembrie anul respectiv, iar Peter Warr a devenit noul director al echipei Lotus. În 1983 Lotus a schimbat motoarele Cosworth cu cele Renault, dar s-a dovedit a fi un an dezamăgitor pentru echipa britanică. Cel mai bun rezultat a lui Elio de Angelis a fost un loc 5 la Marele Premiu al Italiei din 1983. În 1984 De Angelis a avut un sezon mai reușit, acumulând un total de 34 de puncte. În 1985, De Angelis a părăsit echipa Lotus la sfârșitul sezonului după ce și-a dat seama că toate eforturile echipei se concentrau asupra colegului de echipă Ayrton Senna. De Angelis a concurat pentru echipa Brabham ca și înlocuitor al dublului campion mondial Nelson Piquet.

Moartea

Pe 14 mai 1986, în timpul testelor de la circuitul Paul Ricard din Franța, Elio de Angelis a parcurs 17 tururi de pistă când aripa spate s-a desprins la viteza a șasea. Nu au existat martori oculari în timpul accidentului. Rămășițele aripii spate au zburat peste bariera de protecție. De Angelis a fost scos, inconștient și cu leziuni la cap, din cabina de pilotaj de către mecanicii lui și nu de către echipa de salvare. În ziua urmatoare a decedat la spitalul La Timone din Marseilles în care a fost internat.

Legături externe

• Elio De Angelis

1. Munzinger Sport[*][[Munzinger Sport (international sports archive published by Munzinger-Archiv)|​]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor); |access-date= necesită |url= (ajutor)