Sezonul de Formula 1 din 1972

Sezonul de Formula 1 din 1972 a fost cel de-al 26-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 23-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților și a 15-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.^[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a douăsprezece curse, începând cu Marele Premiu al Argentinei pe 23 ianuarie și terminându-se cu Marele Premiu al Statelor Unite pe 8 octombrie. În 1972 s-au desfășurat și șase curse care nu au făcut parte din campionat ce erau deschise atât mașinilor de Formula 1, cât și celor de Formula 5000.

Sezonul de Formula 1 din 1972
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	23 ianuarie - 8 octombrie
Nr. curse	12
Nr. piloți	44
Nr. echipe	18
Campionul la Piloți
Emerson Fittipaldi (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Lotus-Ford (Al 5-lea titlu)

Pentru 1972, Team Lotus s-a concentrat din nou pe șasiul de tip 72. Imperial Tobacco și-a continuat sponsorizarea echipei sub noul său brand John Player Special. Mașinile, denumite acum adesea „JPS”, au fost prezentate într-un nou model negru și auriu. Lotus a luat prin surprindere campionatul în 1972 cu pilotul brazilian de 25 de ani, Emerson Fittipaldi, care a devenit cel mai tânăr campion mondial la acel moment. Stewart a terminat pe locul al doilea în campionat.

Acesta a fost primul an în care toate cursele s-au desfășurat pe circuite cu elemente de siguranță și s-au făcut progrese considerabile din 1968, ultimul an în care toate cursele s-au desfășurat pe circuite fără elemente de siguranță. Marele Premiu al Țărilor de Jos a fost anulat în acest sezon din cauza măsurilor de siguranță care nu au fost finalizate pentru cursă. Trebuia să se desfășoare între Marele Premiu al Belgiei și cel al Franței la locația obișnuită, Zandvoort. De asemenea, a fost anulată o a doua cursă americană numită Marele Premiu al Vestului Statelor Unite (United States Grand Prix West), care inițial trebuia să aibă loc în aprilie pe Ontario Motor Speedway de lângă Los Angeles. Marele Premiu al Mexicului a fost programat să fie ultima cursă a sezonului, dar a fost anulat după ce interesul local s-a disipat după moartea lui Pedro Rodríguez.^[2]

Echipa British Racing Motors (BRM) a obținut ultima sa victorie când Jean-Pierre Beltoise a câștigat Marele Premiu al Principatului Monaco, afectat de ploaie, la volanul unui BRM P160.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1972 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1972.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Numele pilotului	Etape
	Motor Racing Developments	Brabham	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	BT33 BT34 BT37	G	Graham Hill	Toate
						Carlos Reutemann	1–2, 5–12
						Wilson Fittipaldi	3–12
	Marlboro BRM	BRM	BRM P142 3,0 V12	P160B P153 P180 P160C	F	Howden Ganley	1–6, 8–12
						Reine Wisell	1, 3–4, 6, 8, 10
						Peter Gethin	1–7, 9–12
						Alex Soler-Roig	1, 3
						Helmut Marko	1–2, 4–6
						Jean-Pierre Beltoise	2–12
						Vern Schuppan	5
						Jackie Oliver	7
						Bill Brack	11
						Brian Redman	12
	Darnval Connew Racing Team	Connew	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	PC1	F	François Migault	7, 9
	Team Eifelland Caravans	Eifelland	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	21	G	Rolf Stommelen	2–9
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 001/1 3,0 F12	312B2	F	Jacky Ickx	Toate
						Clay Regazzoni	1–5, 8–12
						Mario Andretti	1–3, 10, 12
						Nanni Galli	6
						Arturo Merzario	7–8
	John Player Team Lotus World Wide Racing	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	72D	F	Emerson Fittipaldi	Toate
						David Walker	1–9, 12
						Reine Wisell	11–12
	STP March Racing Team	March	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	721 721X 721G	G	Ronnie Peterson	Toate
						Niki Lauda	Toate
	Equipe Matra Sports	Matra	Matra MS72 3,0 V12	MS120C MS120D	G	Chris Amon	Toate
	Yardley Team McLaren	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	M19A M19C	G	Denny Hulme	Toate
						Peter Revson	1–3, 5, 7, 9–12
						Brian Redman	4, 6, 8
						Jody Scheckter	12
	Team Williams Motul	Politoys	Ford Cosworth DFV 3.0 V8	FX3	G	Henri Pescarolo	7
	Team Surtees Brooke Bond Oxo Team Surtees Ceramica Pagnossin Team Surtees Flame Out Team Surtees	Surtees	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	TS9B TS14	F	Tim Schenken	Toate
						Andrea de Adamich	Toate
						Mike Hailwood	2–10, 12
						John Surtees	10, 12
	Martini Racing	Tecno	Tecno Series-P 3,0 F12	PA123/3	F	Nanni Galli	5, 7, 9–10
						Derek Bell	6, 8, 10–12
	Elf Team Tyrrell	Tyrrell	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	003 002 004 005 006	G	Jackie Stewart	1–4, 6–12
						François Cevert	Toate
						Patrick Depailler	6, 12

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.

Concurent	Constructor afiliat	Șasiu	Pneu	Piloți
				Numele pilotului	Etape
Team Gunston	Brabham	BT33	F	William Ferguson	2
Surtees	TS9	F	John Love	2
	Champcarr Inc.	TS9B	F	Sam Posey	12
Scribante Lucky Strike Racing	Lotus	72D	F	Dave Charlton	2, 6–8
Team Williams Motul	March	711 721	G	Henri Pescarolo	1-6, 8-12
				Carlos Pace	2–12
Clarke-Mordaunt-Guthrie Racing		721G	F	Mike Beuttler	3–12
Gene Mason Racing		711	F	Skip Barber	11–12

Calendar

Următoarele douăsprezece Mari Premii au avut loc în 1972.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Argentinei 23 ianuarie	Marele Premiu al Africii de Sud 4 martie	Marele Premiu al Spaniei 1 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 14 mai
Oscar Alfredo Gálvez (P)	Kyalami (P)	Jarama (P)	Monaco (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Belgiei 4 iunie	Marele Premiu al Franței 2 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 15 iulie	Marele Premiu al Germaniei 30 iulie
Nivelles-Baulers (P)	Charade (S)	Brands Hatch (P)	Nürburgring (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Austriei 14 iulie	Marele Premiu al Italiei 29 iulie	Marele Premiu al Canadei 5 august	Marele Premiu al Statelor Unite 19 august
Österreichring (P)	Monza (P)	Mosport Park (P)	Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Lider
						Pilot	Dif.
1	MP al Argentinei	Carlos Reutemann	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford	STE	3
2	MP al Africii de Sud	Jackie Stewart	Mike Hailwood	Denny Hulme	McLaren-Ford	HUL	6
3	MP al Spaniei	Jacky Ickx	Jacky Ickx	Emerson Fittipaldi	Lotus-Ford	HUL FIT	0
4	MP al Principatului Monaco	Emerson Fittipaldi	Jean-Pierre Beltoise	Jean-Pierre Beltoise	BRM	FIT	3
5	MP al Belgiei	Emerson Fittipaldi	Chris Amon	Emerson Fittipaldi	Lotus-Ford		9
6	MP al Franței	Chris Amon	Chris Amon	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford		13
7	MP al Marii Britanii	Jacky Ickx	Jackie Stewart	Emerson Fittipaldi	Lotus-Ford		16
8	MP al Germaniei	Jacky Ickx	Jacky Ickx	Jacky Ickx	Ferrari		16
9	MP al Austriei	Emerson Fittipaldi	Denny Hulme	Emerson Fittipaldi	Lotus-Ford		25
10	MP al Italiei	Jacky Ickx	Jacky Ickx	Emerson Fittipaldi	Lotus-Ford		30
11	MP al Canadei	Peter Revson	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford		25
12	MP al Statelor Unite	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford		16

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Pentru informații suplimentare, vezi Lista sistemelor de punctaj ale Campionatului Mondial de Formula 1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune cinci rezultate din restul de șase curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz.	Pilot	ARG	ZAF	ESP	MCO	BEL	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte
1	Emerson Fittipaldi	Ab	2	1	3P	1P	2	1	Ab	1P	1[lower-alpha 1]	11	Ab	61
2	Jackie Stewart	1R	AbP	Ab	4		1	2R	11	7	Ab	1R	1P R	45
3	Denny Hulme	2	1	Ab	15	3	7	5	Ab	2R	3	3	3	39
4	Jacky Ickx	3	8	2P R	2	Ab	11	AbP	1P R	Ab	AbP R	12	5	27
5	Peter Revson	Ab	3	5		7		3		3	4	2P	18	23
6	François Cevert	Ab	9	Ab	NC	2	4	Ab	10	9	Ab	Ab	2	15
7	Clay Regazzoni	4	12	3	Ab	Ab			2	Ab	Ab	5	8	15
8	Mike Hailwood		AbR	Ab	Ab	4	6	Ab	Ab	4	2		17	13
9	Ronnie Peterson	6	5	Ab	11	9	5	7	3	12	9	DSC	4	12
10	Chris Amon	NS	15	Ab	6	6R	1P R	4	15	5	Ab	6	15	12
11	Jean-Pierre Beltoise		Ab	Ab	1R	Ab	15	11	9	8	8	Ab	Ab	9
12	Mario Andretti	Ab	4	Ab							7		6	4
13	Howden Ganley	9	NC	Ab	Ab	8	NS		4	6	11	10	Ab	4
14	Brian Redman				5		9		5				Ab	4
15	Graham Hill	Ab	6	10	12	Ab	10	Ab	6	Ab	5	8	11	4
16	Carlos Reutemann	7P	Ab			13	12	8	Ab	Ab	Ab	4	Ab	3
17	Andrea de Adamich	Ab	NC	4	7	Ab	14	Ab	13	14	Ab	Ab	Ab	3
18	Carlos Pace		17	6	17	5	Ab	Ab	NC	NC	Ab	9	Ab	3
19	Tim Schenken	5	Ab	8	Ab	Ab	17	Ab	14	11	Ab	7	Ab	2
20	Arturo Merzario							6	12					1
21	Peter Gethin	Ab	NC	Ab	Ab	Ab	NS	Ab		13	6	Ab	Ab	1
—	Wilson Fittipaldi			7	9	Ab	8	12	7	Ab	Ab	Ab	Ab	0
—	Niki Lauda	11	7	Ab	16	12	Ab	9	Ab	10	13	DSC	NC	0
—	Patrick Depailler						NC						7	0
—	Helmut Marko	10	14		8	10	Ab							0
—	Mike Beuttler			NSC	13	Ab	19	13	8	Ab	10	NC	13	0
—	Henri Pescarolo	8	11	11	Ab	NC	NS	Ab	Ab	NS	NSC	13	14	0
—	David Walker	DSC	10	9	14	14	18	Ab	Ab	Ab			Ab	0
—	Jody Scheckter												9	0
—	Rolf Stommelen		13	Ab	10	11	16	10	Ab	15				0
—	Reine Wisell	Ab		Ab	Ab		Ab		Ab		12	Ab	10	0
—	Sam Posey												12	0
—	Nanni Galli					Ab	13	Ab		NC	Ab			0
—	Skip Barber											NC	16	0
—	John Love		16											0
—	Dave Charlton		Ab				NSC	Ab	Ab					0
—	Derek Bell						NS		Ab		NSC	NS	Ab	0
—	Alex Soler-Roig	Ab		Ab										0
—	Jackie Oliver							Ab						0
—	François Migault							NS		Ab				0
—	John Surtees										Ab		NS	0
—	Bill Brack											Ab		0
—	William Ferguson		NS											0
—	Vern Schuppan					NS								0
Poz.	Pilot	ARG	ZAF	ESP	MCO	BEL	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune cinci rezultate din restul de șase curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz.	Constructor	ARG	ZAF	ESP	MCO	BEL	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte
1	Lotus-Ford	Ab	2	1	3	1	2	1	Ab	1	1[lower-alpha 2]	11	10	61
2	Tyrrell-Ford	1	9	Ab	4	2	1	2	10	7	Ab	1	1	51
3	McLaren-Ford	2	1	5	5	3	7	3	(5)	2	3	2	3	47 (49)
4	Ferrari	3	4	2	2	Ab	11	6	1	Ab	7	5	5	33
5	Surtees-Ford	5	16	4	7	4	6	Ab	13	4	2	7	12	18
6	March-Ford	6	5	6	11	5	5	7	3	10	9	9	4	15
7	BRM	9	14	Ab	1	8	15	11	4	6	6	10	Ab	14
8	Matra	NS	15	Ab	6	6	3	4	15	5	Ab	6	15	12
9	Brabham-Ford	7	6	7	9	13	8	8	6	Ab	5	4	11	7
—	Eifelland-Ford		13	Ab	10	11	16	10	Ab	15				0
—	Tecno					Ab	NS	Ab	Ab	NC	Ab	NS	Ab	0
—	Politoys-Ford							Ab						0
—	Connew-Ford							NS		Ab				0
Poz.	Constructor	ARG	ZAF	ESP	MCO	BEL	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte

Curse non-campionat

În sezonul din 1972, au fost organizate și șase curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial.

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Cursa Camponilor VII	Brands Hatch	19 martie	Emerson Fittipaldi	Lotus-Cosworth
Marele Premiu al Braziliei I	Interlagos	30 martie	Carlos Reutemann	Brabham-Cosworth
Trofeul Internațional BRDC XXIV	Silverstone	23 aprilie	Emerson Fittipaldi	Lotus-Cosworth
International Gold Cup XIX	Oulton Park	29 mai	Denny Hulme	McLaren-Cosworth
Italian Republic Grand Prix I	Vallelunga	18 iunie	Emerson Fittipaldi	Lotus-Cosworth
World Championship Victory Race II	Brands Hatch	22 octombrie	Jean-Pierre Beltoise	BRM

Note

1. Emerson Fittipaldi și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.
2. Lotus-Ford și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.

Referințe

1. FIA Yearbook, 1974, pages 119 & 121
2. „Grand Prix Cancelled”. Autosport. Accesat în 23 ianuarie 2016.