Monazit

Monazitul este un mineral de tip fosfat anhidru ce conține pământuri rare lantanice (LREE: La-Gd), thoriu și uneori uraniu. Denumirea a fost utilizată pentru prima dată^[1] în 1836 și provine din grecescul μονάζειν (monázein – cuvânt compus din μόνος [mónos] „singur“ și ζήω [zēō] „a trăi“: a fi singur/a trăi solitar) prin intermediul limbii germane (Monazit) – făcând referire la proprietatea de a cristaliza independent.^[2]

Nu confundați cu monzonit.

Monazit
Specimen de monazit-(Ce) într-o matrice de cuarț provenit din mina Siglo Veinte, Llallagua, Bolivia
Date generale
Formula chimică	diferă în funcție de tipul mineralului
Clasa mineralului	8.AD.50
Sistem de cristalizare	monoclinic
Clasa cristalului	prismatic (2/m)
Culoare	galben pal, galben-brună, brun-roșcată, roz, cenușie, verde
Urma	albă
Duritate	5-5,5
Masa specifică	4,6–5,7; 4,98–5,43 pentru monazit-(Ce)
Luciu	rășinos, vitros
Transparență	translucid până la opac
Clivaj	distinct după {100} și slab după {010}
Habitus	tabular după (100) sau prismatic după [010]
Cristale gemene	comune după (100), uneori cruciforme sau lamelare
Punct de topire	1900-2100 oC
Propriețăți optice
Indice de refrație	nα = 1,770–1,793 nβ = 1,778–1,800 nγ = 1,823–1,860
Deviația optică	Biaxial (+)
Alte caracteristici
Reactivitatea chimică	redusă
Minerale asemănătoare	huttonit cheralit gasparit rooseveltit
Radioactivitate	da (bogat în Th, uneori conține U)
Magnetism	paramagnetic
Observații	metamictic
Modifică text

În natură există trei tipuri de monazit, denumite după constituentul cationic major:^[3]

• Monazit-(La) – (La,Ce,Nd)(PO₄), idealizat LaPO₄
• Monazit-(Ce) – (Ce,La,Nd,Th)(PO₄), idealizat CePO₄
• Monazit-(Nd) – (Nd,Ce,Sm)(PO₄), idealizat NdPO₄

Acestora li se adaugă - în funcție de clasificare - un al patrulea:

• Monazit-(Sm) – (Sm,Gd,Ce,Th)(PO₄), idealizat SmPO₄

Datorită diferențelor compoziționale relativ minore dintre cele trei (sau patru) tipuri de monazit, acestea sunt numite – în mod generic – monazit.^[3]

Răspândire

Nisip monazitic

Carte poștală ce ilustrează mina de monazit din Shelby, Carolina de Nord

Distribuția nisipului monazitic în zonele de coasta ale Indiei

Monazitul apare ca accesoriu în granite, gnaise și pegmatite, uneori asociat zirconului și în depozite sedimentare rezultate din alterarea acestor roci. Este un mineral rar^[4] în comparație cu alte minerale de tip fosfat; cu toate acestea, prezența sa a fost semnalată aproape oriunde pe glob. Prezența sa pe Lună^[3] vine în sprijinul ipotezei impactului gigantic, care ar fi condus la formarea Lunii.

Monazitul este cunoscut mai curând pentru locurile în care se acumulează, relativ la cele în care se formează. Rezistența sa chimică și masa specifică ridicată conduce la concentrarea sa în nisipuri constituite din minerale grele, alături de magnetit, ilmenit, rutil și zircon.^[4]

Depozite în nisipuri aluvionare sau marine pot fi întâlnite în Australia, India, Brazilia, Sri Lanka, Malaezia, Nigeria, SUA (Florida; Carolina de Nord). Surse pegmatitice pot fi întâlnite în SUA (Wyoming; New Mexico; Virginia; Colorado; Maine; Carolina de Nord), Bolivia, Madagascar, Norvegia, Elveția, Brazilia și Finlanda.^[3]

În România au fost descoperite rezerve de monazit în cadrul formațiunilor filoniene de tip Jolotca (Ditrău), cu un conținut variabil de thoriu (2-7%) și nespecificat în uraniu.^[5][6][7] Alte locuri în care a fost identificat sunt în județele Alba (Pianul de Sus), Bihor (Șoimuș), Brașov (Racoș), Harghita (Odorheiu Secuiesc) și Maramureș (Răzoare).^[3] De asemenea, prezența nisipului monazitic a fost confirmată în zona Chituc, județul Constanța.^[8]

Minerit și prelucrare

Prelucrarea monazitului prin tratament acid (cu acid sulfuric)

Prelucrarea monazitului prin leșiere (tratament bazic cu hidroxid de sodiu)

Nisipul monazitic transportat din Brazilia pe diverse vase ca balast în jurul anului 1880 a fost analizat de către Carl Auer von Welsbach,^[9] care a evidențiat prezența thoriului (la acea dată, acesta dezvolta tehnologia sitelor incandescente). Nisipul monazitic brazilian a devenit astfel rapid sursă de thoriu, stând ulterior la baza industriei miniere a pământurilor rare. Ulterior, monazitul a început a fi exploatat în SUA, dar a pierdut prioritatea în fața depozitelor imense din sudul Indiei. Monazitele din India și Brazilia au dominat piața înaintea celui de-al doilea Război Mondial, ulterior activitățile majore desfășurându-se în Africa de Sud.^[3]

Prelucrarea (extracția pământurilor rare lantanice și a thoriului) se poate realiza prin una din următoarele metode:^[10][11][12]

• tratament acid cu acid sulfuric la 120-150 °C; thoriul este precipitat cu acid fosforic, în timp ce lantanidele rămân în soluție. La rândul lor, acestea sunt precipitate ulterior ca sulfați dubli de sodiu și lantanide^[12]
• leșierea este un proces superior, prin care minereul monazitic este tratat cu soluție de hidroxid de sodiu (73%) la 140 °C. Acest proces permite recuperarea fosfaților din minereu ca fosfat trisodic. Amestecul de hidroxizi de lantanide și thoriu este tratat cu acid clorhidric; astfel, lantanidele trec în soluție, iar thoriul rămâne precipitat sub formă de hidroxid.^[10]

Structură

Structura monazitului. Poliedre (LREE)O₉ și tetraedre PO₄ conectate prin intermediul atomilor de oxigen într-o rețea tridimensională

Toți compușii monazitici (naturali sau sintetici) adoptă aceeași structură cristalină (sistemul monoclinic, grup spațial P2₁/n), forma simplificată fiind în toate cazurile M^IIIPO₄. Ionul metalic M^III se află situat în centrul unui poliedru, fiind înconjurat de nouă atomi de oxigen, distanța interatomică M–O fiind de circa 2.6 Å (de obicei, cea de-a noua legătură este mai lungă). Fosforul este coordinat tetraedric în anionul fosfat.^[13] O structură similară este întâlnită în cazul unor arsenați, cromați, vanadați etc.^[14][15] În cazul soluțiilor solide obținute prin substituție cationică, toți cationii încorporați sunt distribuiți statistic în interiorul poliedrelor cu număr de coordinație 9 (indiferent de sarcina acestora).^[15]

În general, structura monazitică este stabilă în condiții extreme (temperatură, presiune, iradiere internă sau externă etc.).

Compoziția chimică

Conținutul de pământuri rare poate atinge valori de 50-70% (în funcție de tipul de monazit 45-50% ceriu, circa 25% lantan, circa 15% neodim, circa 5% praseodim, circa 5% samariu și cantități subfracționare de europiu, gadoliniu și ytriu),^[12] ceea ce face acest mineral deosebit de interesant din punct de vedere al exploatării sale.^[16] De asemenea, substituția izomorfică în sistemele:^[17]

• 2 LREE³⁺ ↔ M²⁺ + M⁴⁺ (substituție cationică în sistemul monazit-cheralit, cunoscută și sub denumirea de substituție cheralitică)
• PO₄^3- + LREE³⁺ ↔ SiO₄^4- + M⁴⁺ (substituție aniono-cationică în sistemul monazit-huttonit, cunoscută și sub denumirea de substituție huttonitică)

favorizează prezența zirconiului, uraniului și thoriului în compoziția mineralului monazit. Conținutul ridicat de thoriu (până la 20-30%) și de uraniu (de ordinul procentelor) fac ca monazitul să fie un mineral radioactiv și o sursă exploatabilă pentru aceste două elemente (pentru thoriu este sursa primară).^[18]

Relația structurală monazit-cheralit-huttonit

Variația volumului celulei elementare a fosfaților sintetici cu structură de tip monazit în funcție de raza cationului constituent (număr de coordinare = 9)

Pastilă de fosfat de plutoniu(III), PuPO₄

Variația volumului celulei elementare a unor soluții solide a fosfaților sintetici cu structură de tip monazit în funcție de gradul de substituție

Soluții solide în sistemul LnPO₄-PuPO₄-CaTh(PO₄)₂ (Ln=La,Ce)

Conținutul de silicat crește direct proporțional cu cel de thoriu și de calciu (în baza substituției huttonitice). De asemenea, monazitul conține cantități semnificative de heliu, format prin dezintegrarea alfa a thoriului/ uraniului. Acesta poate fi eliminat prin simplu tratament termic asupra mineralului, cu recuperarea cristalinității; absența sau conținutul redus de heliu indică evenimente termice suferite de către mineral în istoria recentă.^[3]

Clasa (supergrupul) de minerale monazit

Într-o abordare mai largă (în baza structurii cristaline și nu numai), monazitul este privit ca o clasă (supergrup) de minerale cu formula generală AXO₄:^[19][3]

Clasa	Demumire	Tip	Formulă chimică	Formulă chimică idealizată
8.AA.05	Berlinit	Berlinit		AlPO4	Trig. 3 2: P31 2 1
8.AA.05	Alarsit	Berlinit		AlAsO4	Trig. 3 2: P31 2 1
8.AA.05	Rodolicoit	Berlinit		FePO4	Trig. 3 2: P31 2 1
8.AD.50	Monazit-(Ce)	Monazit	(Ce,La,Nd,Th)PO4	CePO4	Mon. 2/m: P21/b
8.AD.50	Monazit-(La)	Monazit	(La,Ce,Nd)PO4	LaPO4
8.AD.50	Monazit-(Nd)	Monazit	(Nd,La,Ce)PO4	NdPO4	Mon.
8.AD.50	Monazit-(Sm)	Monazit	(Sm,Gd,Ce,Th)PO4	SmPO4	Mon. 2/m: P21/m
8.AD.50	Cheralit („brabantit”)[17]	Monazit	(Ce,Ca,Th)(PO4)2	CaTh(PO4)2	Mon.
8.AD.50	Gasparit-(Ce)	Monazit	(Ce,La,Nd)AsO4	CeAsO4
8.AA.20	Litiofosfat	Litiofosfat		Li3PO4	Orth. mm2: Pmn21
8.AA.30	Olimpit	Litiofosfat		LiNa5(PO4)2	Orth.
8.AA.25	Nalipoit	Litiofosfat		NaLi2PO4	Orth.
8.AD.35	Xenotim-(Y)	Xenotim		YPO4	Tet. 4/mmm (4/m 2/m 2/m): I41/amd
8.AD.35	Xenotim-(Yb)	Xenotim		YbPO4	Tet.
8.AD.35	Cernovit-(Y)	Xenotim		YAsO4	Tet. 4/mmm (4/m 2/m 2/m): I41/amd
8.AD.35	Wakefieldit-(Y)	Xenotim	(La,Ce,Nd,Y)VO4	YVO4	Tet. 4/mmm (4/m 2/m 2/m): I41/amd
8.AD.35	Wakefieldit-(Ce)	Xenotim	(Ce3+,Pb2+,Pb4+)VO4	CeVO4	Tet. 4/mmm (4/m 2/m 2/m): I41/amd
8.AD.35	Wakefieldit-(La)	Xenotim		LaVO4	Tet. 4/mmm (4/m 2/m 2/m): I41/amd
8.AD.35	Wakefieldit-(Nd)	Xenotim		NdVO4	Tet. 4/mmm (4/m 2/m 2/m): I41/amd
8.AD.35	Pretulit	Xenotim		ScPO4	Tet.
8.AB.10	Heterosit		(Fe,Mn)PO4	FePO4	Orth. mmm (2/m 2/m 2/m): Pmna
8.AB.10	Purpurit		(Mn,Fe)PO4	MnPO4	Orth. mmm (2/m 2/m2/m) : Pmna
8.AD.50	Rooseveltit			BiAsO4	Mon. 2/m
8.AD.55	Teraroosveltit			BiAsO4	Tet.
8.AD.40	Pucherit			BiVO4	Orth. mmm (2/m 2/m2/m)
8.AD.65	Clinobisvanit			BiVO4	Mon. 2/m
8.AD.35	Dreyerit			BiVO4	Tet. 4/mmm (4/m 2/m 2/m): I41/amd
8.AD.45	Ximengit			BiPO4	Trig.
8.AC.60	Kosnarit			KZr2(PO4)3	Trig.
8.FA.25	Petewilliamsit		(Ni,Co,Cu)30(As2O7)15		Mon.
Tet.- tetragonal; Trig. - trigonal; Orth. - ortorombic; Mon. - monoclinic

Compuși sintetici cu structură de tip monazit

Compuși ceramici de tip LnPO₄ (Ln= La-Gd) pot fi ușor sintetizați prin diverse metode chimice.^[13] Astfel, reacția în stare solidă dintre Ln₂O₃ și o sursă de ion fosfat (de exemplu, fosfat mono- sau diacid de amoniu) conduce la monazitul respectiv prin tratament la temperaturi de peste 1000 °C.^[20] Similar, o soluție de ion Ln³⁺ precipită ca LnPO₄ˑ0.67H₂O (cu structură rabdofan)^[21] în prezența PO₄³⁺ la pH neutru sau bazic. Acești fosfați hidratați se transformă în monazitul corespunzător prin tratament la temperaturi de circa 600-800 °C. Metafosfații se transformă în monazite prin conversie termică.^[22]

Recent, s-a demonstrat că și unele pământuri rare ytrice (terbiul, disprosiul)^[23] precum și bismutul^[24] pot forma în anumite condiții fosfați cu structură monazitică. De asemenea, sunt cunoscuți fosfați monazitici ai elementelor actinide plutoniu, americiu și curiu.^{[25][26][27][28]} Metodele de sinteză sunt similare celor menționate în cazul elementelor lantanide. În plus, difosfatul de Pu^IV (PuP₂O₇) se transformă în monazit la temperaturi de peste 600 °C indiferent de atmosfera de reacție, cu reducerea Pu^IV la Pu^III.^[26][28]

Soluții solide monazit-monazit

Practic, este posibil să se obțină soluții solide complete cu structură monazitică între două sau mai multe pământuri rare lantanice.^[15][29][30] De asemenea, s-a demonstrat că pot fi obținute soluții solide bogate în lantan în sistemul (La,Pu)PO₄.^[31]

Soluții solide monazit-cheralit

În natură, produsul substituției cationice izomorfice complete în sistemul 2 LREE³⁺ ↔ M²⁺ + M⁴⁺ este cheralitul (anterior cunoscut precum brabantit), CaTh(PO₄)₂.^[32][17] Similar, compuși analogi ai uraniului și neptuniului au fost obținuți pe cale sintetică.^[33][34] Plutoniul tetravalent poate fi acomodat parțial^[25] într-o astfel de structură. Este evident astfel faptul că diverse actinide tetravalente (uneori alături de actinide trivalente) pot fi înglobate în soluții solide de tip monazit-cheralit printr-un mecanism de substituție cationică.^[25]

Ln	PO4	Ln = La–Gd
AnIII	PO4	AnIII = Pu, Am, Cm
CaAnIV	(PO4)2	AnIV = Th, Np, (U, Pu)
CaxAnIVxLn2-2x	(PO4)2	Ln = La–Gd; AnIV = Th, Np, (Pu)
CaxAnIVxAnIIIxLnx-3x	(PO4)2	Ln = La–Gd; AnIII = Pu, Am, Cm; AnIV = Th, Np

Utilizări

CT a unui șoarece de laborator la o oră după injectare cu 80 µCi {La_0.5Gd_0.5}(²²⁵Ac)PO₄@GdPO₄@Au-mAb-201b)

Vârsta unei granule de monazit. Culoarea mai deschisă corespunde părții mai vechi

Monazitele naturale au aplicații practice imediate, reprezentând surse primare de pământuri rare și de thoriu.^[3]

Temperatura înaltă de topire și rezistența chimică ridicată la temperaturi înalte recomandă fac ca monazitul să fie utilizat precum material anticoroziv. sau barieră de difuzie pentru materiale compozite cu aplicații la temperaturi ridicate.^[35]

Este cunoscut faptul că elementele lantanide prezintă proprietăți optice remarcabile. Datorită mecanismului de substituție cationică în sistem monazit-monazit sau monazit-cheralit, diverși cationi pot fi incorporați în rețeaua cristalină a LaPO₄, cu obținerea de luminofori, laseri, emițători de lumină etc.^[36]

Unii fosfați și vanadați cu structură monazitică și-au găsit aplicații în domeniul conductorilor ionici sau electronici.^[37]

Datorită naturii sale radioactive, monazitul poate fi utilizat în geocronologie^[38] pentru a studia evenimente geologice precum cristalizarea, încălzirea sau deformarea unor roci ce conțin monazit. Pentru monazite ce conțin simultan samariu și neodim, se poate aplica metoda datării Sm-Nd.^[39]

Nanoparticule de (La,Gd)PO₄ dopate cu ²²⁵Ac au fost testate în tratamentul împotriva cancerului prin α-imunoterapie.^[40]

În managementul deșeurilor radioactive, monazitele sintetice sunt considerate drept matrice de stocaj de tip ceramic^[41][42] pentru condiționarea plutoniului și a actinidelor minore, în baza versatilității structurale.

Americiul^[43] este considerat în prezent de către Agenția Spațială Europeană ca sursă de energie (în baza efectului Seebeck) pentru sonde spațiale trimise în misiuni în spațiul cosmic; AmPO₄ poate reprezintă o alternativă stabilă relativ la oxizii americiului.

Toxicitate

Seria de dezinegrare ²³²Th

După cum deja s-a menționat, monazitul este un mineral radioactiv, putând ridica probleme de radiotoxicitate pentru o expunere îndelungată și/sau la cantități mari (direct proporțional cu doza de radiații).^[44] Radioactivitatea nisipurilor aluvionare diferă în funcție de produșii constituenți, cel mai radioactiv fiind monazitul și reziduurile de procesare.^[44][45] Practic, nisipul monazitic reprezintă un exemplu clasic de NORM (Naturally Occurring Radioactive Material) iar concentratele monazitice și reziduurile de procesare sunt TENORM (Technologically Enriched NORM).^[44]

	Thoriu		Uraniu
	ppm	Bq/kg	ppm	Bq/kg
Nisip obișnuit	5-70	40-600	3-10	70-250
Concentrate minerale grele	80-800	600-6600	<10-70	<250-1700
Ilmenit	50-500	400-4100	<10-30	<250-750
Rutil	<50-350	<400-2900	<10-20	<250-500
Xenotim	15000	120	4000	100
Zircon	150-300	1200-2500	150-300	3700-7400
Monazit	50000-70000	41000-575000	500-2500	12000-60000
Concentrate monazitice	10000-55000	80000-450000	500-2500	12000-60000
Reziduuri de procesare (inclusiv minazit)	200-6000	1500-50000	10-1000	250-25000

În cazul mineritului de adâncime, lucrătorii sunt supuși atât la iradiere externă gamma (ca rezultat al expunerii la produșii de dezintegrare solizi de viață scurtă ai thoriului și/sau uraniului) cât și la inhalarea thoronului/radonului (expunere internă). Produșii de dezintegrare radioactivi ionizează materialul genetic, provocând mutații care uneori pot deveni canceroase.^[44]

Referitor la locuitorii din zone cu nisip monazitic (de exemplu, în Kerala/India), s-au efectuat diverse studii^{[46][47][48][49]} referitoare la relația dintre expunerea externă și incindența cancerelor sau a altor boli radioinduse, concluziile acestora fiind contradictorii.^[49]

Cristale de monazit în muzee sau colecții particulare

• 
  Monazit-(Ce) provenit din Saint-Christophe-en-Oisans, Franța
• 
  Monazit-(Ce) provenit din Siglo Veinte, Bolivia
• 
  Monazit-(Ce) provenit din Ljoslandsåsen (Hålandsgruva), Norvegia
• 
  Monazit-(Ce) provenit din Leis, Valé, Elveția
• 
  Monazit-(Ce) provenit din mina João Torres, Muqui, Brazilia
• 
  Monazit-(Ce) provenit din Madagascar
• 
  Monazit provenit din Mozambic

Bibliografie

• J. C. Bailar et al., Comprehensive Inorganic Chemistry, Pergamon Press, 1973.
• R. J. Callow, The Industrial Chemistry of the Lanthanons, Yttrium, Thorium and Uranium, Pergamon Press 1967.
• Gupta, C. K. and N. Krishnamurthy, Extractive Metallurgy of Rare Earths, CRC Press, 2005, ISBN: 0-415-33340-7.
• Gupta, C. K., and T. K. Mukherjee. Hydrometallurgy in Extraction Processes, Boca Raton, Florida: CRC Press, 1990. Print.
• Price List, Lindsay Chemical Division, American Potash and Chemical Corporation, 1960.
• R. C. Vickery, Chemistry of the Lanthanons, Butterworths and Academic Press, 1953.

Legături externe

• Materiale media legate de Monazit la Wikimedia Commons
• en Assesing the need for radiation protection measures in work involving mineral and raw materials
• en IAEA - Publications on Exposure to Radiation from Natural Sources
• en Fluvial monazite deposits in the southeastern United States (1968)
• en Monazite
• en Monazite-(Ce) from the Siglo XX mine, Llallagua, Bolivia Arhivat în 8 noiembrie 2018, la Wayback Machine.
• en Monazite geochronology
• en Monazite, thorium, and mesothorium (1915)
• en Radiation (in) paradise - the secret of the sand pe YouTube.
• en Radiation professionals - resolving radiation risks Arhivat în 8 noiembrie 2018, la Wayback Machine.

Note

1. „Dictionary by Merriam Webster”. Accesat în 5 noiembrie 2018.
2. „Oxford English Dictionary”. Arhivat din original la 5 noiembrie 2018. Accesat în 5 noiembrie 2018.
3. „Mindat.org - the world's largest open database of minerals, rocks, meteorites and the localities they come from”. Accesat în 7 noiembrie 2018.
4. Barbara Soare. „Mineralogie- note de curs, p. 135” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 22 decembrie 2018. Accesat în 5 noiembrie 2018.
5. P. Hîrtopanu, R.J. Fairhurst, G. Jakab, S.S. Udubașa. „Monazite-(Ce) and its associations from the Ditrau alkaline intrusive massif, East Carpathians, Romania. Romanian Journal of Mineral Deposits 90 (2017) 27-40” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 8 noiembrie 2018. Accesat în 8 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
6. K.M. Goodenough, J. Schilling, E. Jonsson, P. Kalvig, N. Charles, J. Tuduri, E.A. Deady, M. Sadeghi, H. Schiellerup, A. Müllerh, G. Bertrand, N. Arvanitidis, D.G. Eliopoulos, R.A. Shaw, K. Thrane, N. Keulen. „Europe's rare earth element resource potential: An overview of REE metallogenetic provinces and their geodynamic setting, Ore Geology Reviews 72 (2016) 838-856”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
7. V.C. Honour, K.M. Goodenough, R.A. Shaw, I. Gabudianu, P. Hirtopanu. „REE mineralisation within the Ditrău Alkaline Complex, Romania: Interplay of magmatic and hydrothermal processes, Lithos 314–315 (2018) 360-381”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
8. R.M. Margineanu, A.-M. Blebea-Apostu, A. Celarel, C.-M. Gomoiu, C. Costea, D. Dumitras, A. Ion. O.G. Duliu. „Radiometric, SEM and XRD investigation of the Chituc black sands, southern Danube Delta, Romania, Journal of Environmental Radioactivity 138 (2014) 72-79”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
9. „Pressglas-Korrespondenz” (PDF). Accesat în 30 iunie 2019.
10. F. Sadri, A.M. Nazari, A. Ghahreman. „A review on the cracking, baking and leaching processes of rare earth element concentrates, Journal of Rare Earths 35 (2017) 739-752”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
11. Dezhi Qi. „Hydrometallurgy of Rare Earths. Separation and Extraction, 797 pp”. Accesat în 5 noiembrie 2018.
12. Aurelian Gulea, Alexandru Cecal (2000). Chimia lantanoidelor și actinoidelor. CE USM.Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)
13. Y. Ni, J.M. Hughes, A.N. Mariano. „Crystal chemistry of the monazite and xenotime structures, American Mineralogist 80 (1995) 21-26” (PDF). Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
14. S. Quareni, R. de Pieri. „A three-dimensional refinement of the structure of crocoite, PbCrO4, Acta Cryst. 19 (1965) 287-289”. Accesat în 5 noiembrie 2018.
15. N. Clavier, R. Podor, N. Dacheux. „Crystal chemistry of the monazite structure, Journal of the European Ceramic Society 31 (2011) 941-976”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
16. C.K. Gupta, N. Krishnamurthy (2005). Extractive Metallurgy of Rare Earths (PDF). CRC Press.Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)
17. Kees Linthout. „Tripartite division of the system 2REEPO4-CaTh (PO4)2-2ThSiO4, discreditation of brabantite, and recognition of cheralite as the name for members dominated by CaTh(PO4)2, Canadian Mineralogist 45 (2007) 503-508” (PDF). Accesat în 5 noiembrie 2018.
18. G.R. Limpkin. „Ceramic waste forms for actinides, Elements 2 (2006) 365-372”.
19. Hobart M. King. „Monazite: A rare phosphate mineral mined from placer deposits for its rare earth and thorium content”. Accesat în 5 noiembrie 2018.
20. D. Bregiroux, F. Audubert, T. Charpentier, D. Sakellariou, D. Bernache-Assollant. „Solid state synthesis of monazite type compounds LnPO4 (Ln = La to Gd), Solid State Sciences 9 (2007) 432-439”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
21. A. Mesbah, N. Clavier, E. Elkaim, C. Gausse, I. Ben Kacem, S. Szenknect, N. Dacheux. „Monoclinic Form of the Rhabdophane Compounds: REEPO4·0.667H2O, Cryst. Growth Des. 14 (2014) 5090–5098”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
22. B. Glorieux, J.M. Montel, M. Matecki. „Synthesis and sintering of a monazite–brabantite solid solution ceramics using metaphosphate, Journal of the European Ceramic Society 29 (2009) 1679-1686”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
23. S. Ushakov, A. Navrotsky, l. Boatner. „Thermochemical Study of the Relations of the Monazite and Zircon Structures in the Rare-earth Orthophosphates” (PDF). Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
24. S.N. Achary, D. Errandonea, A. Muñoz, P. Rodríguez-Hernández, F. J. Manjón, P.S.R. Krishna, S.J. Patwe, V. Grover, A.K. Tyagi. „Experimental and theoretical investigations on the polymorphism and metastability of BiPO4, Dalton Trans. 42 (2013) 14999-15015”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
25. D. Bregiroux, R. Belin, P. Valenza, F. Audubert, D. Bernache-Assollant. „Plutonium and americium monazite materials: Solid state synthesis and X-ray diffraction study, Journal of Nuclear Materials 366 (2007) 52-57”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
26. R. Jardin, C.C. Pavel, P.E. Raison, D. Bouëxière, H. Santa-Cruz, R.J.M.Konings, K. Popa. „The high-temperature behaviour of PuPO4 monazite and some other related compounds, Journal of Nuclear Materials 378 (2008) 167-171”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
27. O. Beneš, K. Popa, V. Reuscher, A. Zappia, D. Staicu, R.J.M. Konings. „High temperature heat capacity of PuPO4 monazite-analogue, Journal of Nuclear Materials 418 (2011) 182-185”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
28. K. Popa, P.E. Raison, L. Martel, P.M. Martin, D. Prieur, P.L. Solari, D. Bouëxière, R.J.M. Konings, J. Somers. „Structural investigations of PuIII phosphate by X-ray diffraction, MAS-NMR and XANES spectroscopy, Journal of Solid State Chemistry 230 (2015) 169-174”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
29. T. Geisler, K. Popa, R.J.M. Konings. „Evidence for Lattice Strain and Non-ideal Behavior in the (La1−xEux)PO4 Solid Solution from X-ray Diffraction and Vibrational Spectroscopy, Front. Earth Sci. 4 (2016), art. no. 64”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
30. K. Popa, D. Sedmidubský, O. Beneš, C. Thiriet, R.J.M. Konings. „The high-temperature heat capacity of LnPO4 (Ln = La, Ce, Gd) by drop calorimetry, The Journal of Chemical Thermodynamics 38 (2006) 825-829”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
31. Y. Arinicheva, K. Popa, A.C. Scheinost, A. Rossberg, O. Dieste-Blanco, P. Raison, A. Cambriani, J. Somers, D. Bosbach, S. Neumeier. „Structural investigations of (La,Pu)PO4 monazite solid solutions: XRD and XAFS study, Journal of Nuclear Materials 493 (2017) 404-411”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
32. J.W. Anthony, R.A. Bideaux, K.W. Bladh, M.C. Nichols. „Handbook of Mineralogy - Brabantite, a new mineral of the monazite group” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 1 aprilie 2016. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
33. P.E. Raison, R. Jardin, D. Bouëxière, R.J.M. Konings, T. Geisler, C.C. Pavel, J. Rebizant, K. Popa. „Structural investigation of the synthetic CaAn(PO4)2 (An = Th and Np) cheralite-like phosphates, Physics and Chemistry of Minerals 35 (2008) 603-609”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
34. D. Bregiroux, K. Popa, G. Wallez. „Crystal chemistry of MIIM′IV(PO4)2 double monophosphates, Journal of Solid State Chemistry 230 (2015) 26-33”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
35. O.H. Sudre, D.B. Marshall, P.E.D. Morgan. „Monazite-based thermal barrier coatings, US Patent US6863999B1”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
36. Alexis Grand’Homme, PhD thesis, 2006. „Hydrothermal monazite : the unavoidable accessory,” (PDF). Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
37. E. Kazakevičius. „Electrical properties of monazite-type superionic ceramics in the 106-1.2 109Hz frequency range, Lithuanian Journal of Physics 47 (2007) 315-319”. Accesat în 5 noiembrie 2018.
38. Elizabeth J. Catlos. „Versatile Monazite: resolving geological records and solving challenges in materials science: Generalizations about monazite: Implications for geochronologic studies, American Mineralogist 98 (2013) 819-832”. Accesat în 5 noiembrie 2018.
39. M.D. Vergara, K. Kawashita, J.R Torquato. „Nuclear geochronology. Chapter IX: Samarium-Neodymium method, Revista de Geologia 11 (1998) 55-85”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
40. M.F. McLaughlin, J. Woodward, R.A. Boll, J.S. Wall, A.J. Rondinone, S.J. Kennel, S. Mirzadeh, J. David Robertson. „Gold Coated Lanthanide Phosphate Nanoparticles for Targeted Alpha Generator Radiotherapy, PLoS ONE 8 (2013): e54531”. Accesat în 7 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
41. N. Dacheux, N. Clavier, R. Podor. „Versatile Monazite: Resolving geological records and solving challenges in materials science. Monazite as a promising long-term radioactive waste matrix: Benefits of high-structural flexibility and chemical durability, American Mineralogist 98 (2003) 833–847”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
42. S. Neumeier, Y. Arinicheva, Y. Ji, J.M. Heuser, P.M. Kowalski, P. Kegler, H. Schlenz, D. Bosbach, G. Deissmann. „New insights into phosphate based materials for the immobilisation of actinides, Radiochimica Acta 105 (2017) 961–984”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
43. D. Freis, J.F. Vigier, K. Popa, T. Wiss, J.-C. Griveau, E. D'Agata, J. Somers. „Exploratory Research on Radioisotope Thermoelectric Generators for Deep Space Missions, E3S Web of Conferences 16 (2017) atr. no. 05001” (PDF). Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
44. „International Atomic Energy Agency, 2003, Extent of Environmental Contamination by Naturally Occurring Radioactive Material (NORM) and Technological Options for Mitigation, Technical Reports Series No. 419, STI/DOC/010/419 (ISBN: 9201125038)” (PDF). Accesat în 6 noiembrie 2018.
45. J. Lischinsky, M.A. Vigliani, D.J. Allard. „Radioactivity in zirconium oxide powders used in industrial applications, Health Phys. 60 (1991) 859-62”.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
46. L. Forster, P. Forster, S. Lutz-Bonengel, H. Willkomm, B. Brinkmann. „Natural radioactivity and human mitochondrial DNA mutations, Proc Natl Acad Sci USA 99 (2002) 13950 -13954” (PDF). Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
47. Birajalaxmi Das. „Genetic studies on human population residing in High Level Natural Radiation Areas of Kerala coast, BARC Newsletter 313 (2010) 28-37” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 29 martie 2017. Accesat în 5 noiembrie 2018.
48. R.R. Nair, B. Rajan, S. Akiba, P. Jayalekshmi, M.K. Nair, P. Gangadharan, T. Koga, H. Morishima, S. Nakamura, T. Sugahara, Health Phys. 96 (2009) 55-66. „Background radiation and cancer incidence in Kerala, India-Karanagappally cohort study,”. Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
49. K. Menon Sen, R. Padhi, N. Biswas, B. Mahapatra. „Monazite: The enemy is within. A Citizens' Enquiry Report into the Epidemic of Chronic Kidney Disease around IREL Monazite Plant in Ganjam District, Odisha” (PDF). Accesat în 5 noiembrie 2018.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)

Vezi și

• Actinide
• Cheralit
• Chimia actinidelor
• Fosfat
• Geocronologie
• Huttonit
• Lantanide
• Mineral
• NORM
• Sistem cristalin
• Thoriu
• Wakefieldit