politician român From Wikipedia, the free encyclopedia
Miron Constantinescu (n. , Chișinău, Republica Democratică Moldovenească – d. , București, România) a fost un sociolog marxist, istoric, om politic comunist român, membru titular al Academiei Române (1974).
Miron Constantinescu | |||
Comunistul Miron Constantinescu | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | [1] Chișinău, Republica Democratică Moldovenească[2][3] | ||
Decedat | (56 de ani)[1] București, România | ||
Părinți | Gheorghe Munteanu-Murgoci | ||
Căsătorit cu | Sulamita Constantinescu | ||
Copii | Horia, Horia, Radu, Ileana... | ||
Cetățenie | România | ||
Religie | Ortodox | ||
Ocupație | istoric sociolog[*] cadru didactic universitar[*] politician redactor-șef | ||
Limbi vorbite | limba română | ||
Membru în Biroul Politic al PCR | |||
În funcție 1948 – 1960 | |||
Membru în CC al PCR | |||
În funcție 1945 - 1955 1968 – 1974 | |||
Ministru al Învățământului | |||
În funcție 1969 – 1970 | |||
Rector al Academiei „Ștefan Gheorghiu” | |||
În funcție 1970 – 1972 | |||
Vicepreședinte al Consiliului de Stat | |||
În funcție 1972 – 1974 | |||
Președinte al Marii Adunări Naționale | |||
Partid politic | Partidul Comunist din România | ||
Alma mater | Facultatea de Filozofie din București | ||
Cunoscut pentru | Primul boss roșu[4] al ziarului Scânteia | ||
Profesie | politician, sociolog, marxist, istoric, comunist | ||
| |||
Modifică date / text |
S-a născut la Chișinău.[5] După unirea Basarabiei cu România, familia sa se mută la Arad, unde Miron Constantinescu își continuă studiile liceale. După ce le finalizează, se retrage pentru o scurtă perioadă la o mănăstire. Apoi urmează Facultatea de Filozofie din București.
La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, obține doctoratul în științe sociale cu un studiu intitulat: Unitățile sociale și marxismul.
S-a căsătorit cu Sulamita Constantinescu, de origine evreiască. Au avut 7 copii,[6] printre care doi fii numiți Horia, o fată, Ileana (1950?-2000) și un alt fiu, Radu. Primul Horia a murit de apendicită, iar al doilea Horia a murit tânăr într-un accident într-o vacanță montană. Fiica a suferit de schizofrenie, omorându-și mama în timpul unei crize. A fost internată într-un sanatoriu psihiatric din cartierul Voila din Câmpina.[6]
A fost "primul boss roșu al Scânteii legale (de după 23 august 1944)".[4]
Din punct de vedere politic, a fost activ încă din 1935, în rândurile UTC. În anul următor este membru al PCR.
Este arestat de către Siguranța Statului pentru activitate comunistă și condamnat la 10 ani de muncă forțată.
După căderea guvernării Ion Antonescu este eliberat, alături de ceilalți comuniști și în august 1944 este numit redactor-șef al „Scânteii”. A fost apoi membru în Biroul Politic (1948-1960), membru în CC al PCR (1945-1955, 1968-1974) și secretar al acestuia (1952-1954), președinte al Comisiei de Stat a Planificării (1949-1955) etc.[7]
Ca șef al Comisiei de Stat a Planificării, Constantinescu a aplicat măsuri dure în cazul neîmplinirii planului de producție, punând-o pe seama unor ipotetici sabotori. Astfel, Alexandru Bârlădeanu relata:
"Când conducea Miron (Constantinescu, n.n.) economia, se căutau “sabotori” și “dușmani de clasă” pentru economia care nu mergea, din cauză că se baza pe lucruri incerte. De pildă, producția se planifica pe materiile de import, dar nu se prevedea în plan, cu ce exporturi compensăm sau pe ce bază plătim."
Raportul secret prezentat de Nikita Sergheevici Hrușciov la Congresul al XX-lea al PCUS, în februarie 1956, prin care era condamnat – printre altele – și „cultul personalității”, l-a făcut pe Miron Constantinescu să creadă că ar fi momentul propice de a-l înlătura de la putere pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, asociindu-se în această acțiune cu Iosif Chișinevschi. Dintre membrii Biroului Politic, cei doi au reușit să câștige doar sprijinul lui Constantin Pârvulescu, dar nu și pe al lui Alexandru Moghioroș. Ședința Biroului Politic al CC din 3-12 aprilie 1956 a fost un veritabil semnal de alarmă pentru ei, demonstrându-le că Gheorghiu-Dej se bucura de o poziție solidă și de numeroși susținători. Alături de Iosif Chișinevschi, Constantinescu a fost exclus din conducerea partidului în 1957.
Este readus în viața politică de Nicolae Ceaușescu, devenind ministru al învățământului (1969-1970), vicepreședinte al Consiliului de Stat (1972-1974), rector al Academiei „Ștefan Gheorghiu” (1970-1972), președinte al Marii Adunări Naționale.[8] Miron Constantinescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioadele 1948 - 1961 și 1970 - 1974.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.