Mihail Aslan

Mihail Aslan (pe numele complet Mihail Ceaur-Aslan, n. 10 august 1857, Onești – d. 1936, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

Mihail Aslan
Date personale
Născut	10 august 1857 Onești, Bacău, Moldova
Decedat	1936 (79 de ani)[1]:p. 89 București, România
Părinți	Alecu și Felicia Ceaur-Aslan (născută Moser)
Căsătorit cu	Eliza Olănescu
Cetățenie	România
Ocupație	militar
Limbi vorbite	limba română
Comandant al Armatei 3
În funcție
14/27 august 1916 - 25 august/7 septembrie 1916
Monarh	Ferdinand I
Prim-ministru	Ion I. C. Brătianu
Succesor	General de divizie Alexandru Averescu
Studii	Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1875 - 1877)
Activitate
Gradul	Sublocotenent (1877) Locotenent (1880) Căpitan (1882) Maior (1890) Locotenent-colonel (1896) Colonel (1901) General de brigadă (1908) General de divizie (1914)[2]
A comandat	1913 - comandant al Diviziei 3 Infanterie 1916 - comandant al Armatei 3
Bătălii / Războaie	Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916)
Decorații și distincții
Decorații	Medalia Apărătorii Independenței Ordinul Coroana României (1910) Medalia Comemorativă Rusă a Războiului din 1877-1878 Crucea Trecerea Dunării Ordinul național „Steaua României” (1895) Ordinul național „Steaua României” (1907)
Modifică date / text

A îndeplinit funcția de comandant al Armatei 3 între 14/27 august - 25 august/7 septembrie 1916, când îi este ridicată comanda în urma modului defectuos în care a condus acțiunile militare care s-au soldat cu căderea Turtucaiei.^{[3]:pp 364-398}

Date biografice

Mihail Aslan s-a născut la Onești, în familia hatmanului Alecu Ceaur-Aslan, fiind fiul cel de-al unsprezecelea din cei doisprezece ai hatmanului și al șaselea din cea de-a doua căsătorie a acestuia cu Felicia Moser.

A fost căsătorit cu Eliza Olănescu.^[4]

Cariera militară

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Mihail Aslan a fost repartizat la Batalionul 2 Vânători, unitate în cadrul căreia a participat la acțiunile militare din războiul de independență din 1877-1878. În 1880 a fost mutat la Regimentul 27 Dorobanți Bacău, iar după avansarea la gradul de căpitan, în 1882, este mutat la Școala Fiilor de Militari din Craiova. A mai ocupat diferite funcții în Regimentele 10 (1883-1885), 3 (1886-1889) și 26 Dorobanți (1890-1893). Între 1893-1896 a fost comandant al Batalionului 2 Vânători, de unde a fost mutat ca director de studii și profesor la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie (1897-1901)

A fost comandant al: Regimentului 22 Dâmbovița (1901-1903), Regimentului 27 Bacău (1903-1907) și Brigăzii 15 Infanterie (1907-1910).

Ulterior a lucrat în administrația centrală a Ministerului de Război ca director superior al Personalului (1910-1912), director superior al Infanteriei (1912-1913) și inspector tehnic al aceleași arme (1914).

În timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic a comandat Divizia 3 Infanterie, iar în octombrie 1913 a fost numit comandant al Corpului 3 Armată.

Pe timpul Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 3, iar după demiterea de la comanda acesteia a mai comandat, de la 1 ianuarie 1917, Corpul 2 teritorial. La 30 aprilie 1918 a demisionat și a fost trecut în rezervă.^{[5]:p. 647}

Lucrări

• Regulamentul exercițiilor infanteriei, București, 1906 (traducere, 1909)
• Memoriu asupra căderii capului de pod Turtucaia, Iași (1918)
• Turtucaia. Studiu strategic, București, 1921^[6]

Decorații

• Ordinul „Steaua României”, în grad de cavaler (1895)
• Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer (1907)
• Ordinul „Coroana României”, în grad de comandor (1910)
• Ordinul „Frantz Iosef, clasa a II-a (1896)
• Ordinul „Tezaurul Sfânt”, în grad de mare ofițer (Japonia, 1912)
• Crucea Trecerea Dunării
• Medalia Apărătorilor Independenței
• Medalia Comemorativă Rusă
• Medalia jubiliară „Carol I” (1906)
• Semnul onorific de aur pentru serviciu militar de 25 de ani (1901)^{[5]:pp 647-649}

Note

1. Gheorghe Bezviconi, Necropola capitalei, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București, 1968
2. Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
3. Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. 1, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989,
4. Famille Aslan - Famille Ghika, accesat la 6 iunie 2015
5. Arhivele Militare Române, Fond 3042, Registru foi matricole ofițeri infanterie, vol.l, f.71 apud. Ioan Gurgu, Sergiu Balanaovici, Vasilica Manea, O istorie a structurii de personal a Armatei Române, 1862-1947, Editura Centrului Tehnico-Editorial al Armatei, București, 2006
6. Gheorghe I. Georgescu, Contribuțiuni la bibliografia războiului pentru întregirea neamului, Tipografia „Cuvântul Românesc”, București, 1940

Bibliografie

• Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
• Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
• Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
• ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
• ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
• ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
• ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
• ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi și

• Participarea României la Primul Război Mondial
• Ordinea de bătaie a Armatei României (1916)
• Ordinea de bătaie a Armatei României (1917)
• Comandanți de mari unități ale Armatei României

Portal România în Primul Război Mondial

Portal Primul Război Mondial

Portal Istorie