Mendeleviu

Mendeleviu (denumire alternativă în română 'mendeleeviu') este elementul chimic cu număr atomic 101 și simbol Md.

Mendeleviu
Fermiu ← Mendeleviu → Nobeliu Tm     (258) 101 Md                                                                                                                                                                                                                                           Md Upt Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Mendeleviu, Md, 101
Serie chimică	Actinide
Grupă, Perioadă, Bloc	3, 7, f
Densitate	kg/m³
Culoare	albă - cenușie
Număr CAS	7440-11-1
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	258 u
Rază atomică	pm
Rază de covalență	pm
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică	Rn 5f13 7s2
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 18, 32, 31, 8, 2
Număr de oxidare	2, 3
Oxid
Structură cristalină
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid (estimat)
Punct de topire	827º C 1100º K
Punct de fierbere	K
Energie de fuziune	kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	1,3
Capacitate termică masică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	S/m
Conductivitate termică	W/(m·K)
Prima energie de ionizare	635 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

Mendeleviu

Configurația electronică a atomului de mendeleviu

A fost sintetizat pentru prima dată, la începutul anului 1955, de Albert Ghiorso, din echipa savanților Glenn T. Seaborg, Bernard Harvey și Greg Choppin. Echipa a produs Md-256 cu timp de înjumătățire de 76 minute, prin bombardarea unei ținte de einsteiniu-253 cu particule alfa (nuclee de heliu), în ciclotronul de 60 de inch al Laboratorului Național de Radiații Berkeley. S-a reușit numai sintetizarea unui singur atom de Md-256.

Elementul 101 a fost cel de-al 9-lea element transuranian sintetizat; i s-a dat numele de mendeleviu în semn de apreciere pentru munca de pionierat a lui Dimitri Mendeleev.

Izotopi

Au fost identificați 15 izotopi de mendeleviu. Cei mai stabili sunt Md-258 cu un timp de înjumătățire de 51,5 zile, Md-260 cu un timp de înjumătățire de 31,8 zile și Md-257 cu un timp de înjumătățire de 5,52 ore. Ceilalți izotopi radioactivi au timpul de înjumătățire mai mic de 97 minute, majoritatea chiar sub 5 minute. Elementul se regăsește și în metastarea 258m-Md (timp de înjumătățire 57 minute). Masa atomică a izotopilor de mendeleviu variază între 245,091 g/mol (Md-245) și 260,104 g/mol (Md-260).

Caracteristici

Nume: Mendeleviu^[1][2] (Mendeleeviu^[3][4])
Simbol: Md
Număr atomic: 101
Masă atomică: (258) g/mol
Punctul de topire: 827 °C (1100 °K, 1521 °F)
Punctul de fierbere: Nu sunt date
Numărul de protoni/electroni: 101
Numărul de neutroni: 157
Clasificare: Actinide
Structura cristalină: Nu sunt date
Densitate: Nu sunt date
Culoare: Alb argintiu sau gri metalic (se presupune)

Note

1. IUPAC: The Red Book, tabelul de la p. 248 și altele.
2. În rusă Менделевий .
3. „Mendeleeviu” la DEX online
4. Studii și cercetǎri lingvistice, volumul 23, Academia RSR, 1972, pag. 518, books.google.ro

Vezi și

• Tabelul periodic al elementelor
• Radioactivitate
• Actinide

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mendeleviu

• ro Dicționar enciclopedic român, volumul 3, Editura Politicǎ, pag. 322, books.google.ro
• ro Florín Marcu, Constantin Mâneca, Dicționar de neologisme, Ed. Acad. RSR, 1986, pag. 669, books.google.ro