![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/de/AncientGreekDialects_%2528Woodard%2529_en.svg/langro-640px-AncientGreekDialects_%2528Woodard%2529_en.svg.png&w=640&q=50)
Limba greacă eolică
From Wikipedia, the free encyclopedia
Greaca eolică este un termen lingvistic folosit pentru a descrie o mulțime de sub-dialecte arhaice grecești, vorbite, în special, în Beoția (o regiune din Grecia Centrală), în insula Lesbos (aproape de Asia Minor) și în alte colonii grecești.
- Pentru stilul arhitectural, vezi Ordinul eolic.
Istoria limbii grecești (vezi și: Alfabetul grecesc) |
Limba protogreacă (cca. 2000 î.Hr.)
|
Limba miceniană (cca. 1600–1100 î.Hr.)
|
Greaca veche (cca. 800–300 î.Hr.) Dialecte: |
Limba greacă comună (Koine) (din aprox. 300 î.Hr.) |
Limba greacă medievală (cca. 330–1453 d.Hr.) |
Limba greacă modernă (din 1453 d.Hr.) Dialecte: |
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/de/AncientGreekDialects_%28Woodard%29_en.svg/640px-AncientGreekDialects_%28Woodard%29_en.svg.png)
Probabil că vorbitorii de greacă eolică reprezintă al doilea val de migrații (cel aheean) ale grecilor (elini) de pe câmpiile Europei Centrale (sau, conform altor opinii, din Ucraina de astăzi) pe teritoriul lor curent. Dialectul eolic conține multe arhaisme, în comparație cu alte dialecte grecești (i.e. ionic-atic, doric, nord-vestic și arcado-cipriot), precum și multe inovații.