![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/88/Michurin_1936.jpg/640px-Michurin_1936.jpg&w=640&q=50)
Ivan Vladimirovici Miciurin
botanist rus / From Wikipedia, the free encyclopedia
Ivan Vladimirovici Miciurin (în rusă: Иван Владимирович Мичурин, n. , Michurovka(d), Pronsk County(d), gubernia Reazan(d), Imperiul Rus – d. , Miciurinsk, RSFS Rusă, URSS) a fost un botanist rus, practician al selecției plantelor, membru de onoare al Academiei Sovietice de Științe. În România a rămas cunoscut sub denumirea de „Grădinarul Miciurin”.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Ivan Vladimirovici Miciurin | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] ![]() Michurovka(d), Pronsk County(d), gubernia Reazan(d), Imperiul Rus ![]() |
Decedat | (79 de ani)[2][3][4][5] ![]() Miciurinsk, RSFS Rusă, URSS ![]() |
Înmormântat | Miciurinsk ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() ![]() |
Ocupație | botanist[*] genetician[*] pomologist[*][[pomologist (person studying pomology)|]] ![]() |
Activitate | |
Domeniu | biologie botanică ![]() |
Organizații | Academia de Științe a URSS[*] ![]() |
Doctoranzi | Gorșkov, Iosif Stepanovici[*][[Gorșkov, Iosif Stepanovici |]] Sergey Ivanovitsj Isaev[*] Iakovlev, Pavel Nikanorovici[*][[Iakovlev, Pavel Nikanorovici |]] ![]() |
Premii | Ordinul Lenin Ordinul Steagul Roșu al Muncii orden Sveatoi Annî 3-i stepeni[*][[orden Sveatoi Annî 3-i stepeni (Order of chivalry of Imperial Russia)|]] zaslujennîi deiatel nauki i tehniki RSFSR[*][[zaslujennîi deiatel nauki i tehniki RSFSR (honorary title in the USSR and Russia)|]] ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
În 1875 își începe activitatea care îl va face celebru, selecția pomilor fructiferi.
În 1918 Miciurin a dat în primire statului pepiniera sa experimentală rămânând conducător al ei.
În 1920 Lenin ordonă o analiză a rezultatelor activității lui Miciurin. În 1923 Consiliul Comisarilor Poporului acordă „livezii lui Miciurin” statutul de instituție de importanță națională. În 1928 statul sovietic înființează o stațiune de selecție genetică bazată pe grădina lui Miciurin, care în 1934 va deveni „Laboratorul central genetic Miciurin”.
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/cf/Michurin_Barry_Kent.jpg/320px-Michurin_Barry_Kent.jpg)
Metodele lui de încrucișare între plante care cresc în zone geografice îndepărtate au fost folosite apoi și de alți selecționiști. Sovieticii încep cultura hibrizilor lui de măr, păr, cireș. El a fost cel care a început creșterea hibrizilor de struguri, caise, cireș dulce în zonele nordice.
În timpul campaniei lîsenkoiste(en)[traduceți] Miciurin a fost promovat ca lider sovietic în teoria evoluției, propaganda subliniind superioritatea și productivitatea biologiei sovietice miciuriniste (мичуринская биология) față de biologia neproductivă weismannist(en)[traduceți]-morganist-mendelistă capitalistă. De fapt teoria lui Miciurin despre influența mediului asupra eredității era o variantă a lamarckismului(fr)[traduceți]. Poziția lui era că sarcina unui selecționist era de a asista și îmbunătăți selecția naturală. În URSS a fost larg popularizată declarația lui că „Nu ne putem aștepta la favoruri din partea naturii. Să i le luăm - asta e sarcina noastră”.
De-a lungul vieții Miciurin a creat peste 300 noi soiuri de plante. A fost decorat cu Ordinul Lenin și Ordinul Steagul Roșu al Muncii pentru realizările sale.
În onoarea lui au fost denumite o serie de localități și străzi din Rusia, Belarus, Ucraina și Kazahstan; satul Miciurin din raionul Drochia (Republica Moldova), dar și specia Aronia mitschurinii (A.K.Skvortsov & Maitul., 1982).