Hector Berlioz
From Wikipedia, the free encyclopedia
Louis Hector Berlioz (n. , Côte-André ou Côte-Eau-Bonne, Isère, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un compozitor, scriitor și critic francez.
Hector Berlioz | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Louis-Hector Berlioz |
Născut | [1][2][3][4] Côte-André ou Côte-Eau-Bonne, Isère, Franța[5] |
Decedat | (65 de ani)[1][2][4][6] Paris, Franța[7][5] |
Înmormântat | cimitirul Montmartre[*][8] |
Părinți | Louis Berlioz[*][[Louis Berlioz (medic francez)|]] |
Căsătorit cu | Harriet Smithson[*][[Harriet Smithson (Anglo-Irish actress (1800-1854))|]] |
Copii | Louis Berlioz[*][9] |
Cetățenie | Franța |
Religie | ateism |
Ocupație | jurnalist dirijor scriitor autobiograf[*] critic muzical[*] libretist[*] virtuoz bibliotecar compozitor |
Limbi vorbite | limba franceză[10][11][12] |
Studii | Conservatorul din Paris |
Gen muzical | operă simfonie muzică clasică Romantism muzical |
Instrument(e) | chitară Flajeolet flaut saxofon |
Premii | Prix de Rome Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()[13] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] () |
Discografie | |
Înregistrări notabile | Requiem[*][[Requiem (requiem by Hector Berlioz)|]] Roméo et Juliette[*][[Roméo et Juliette (musical work; choral symphony in three parts composed by Hector Berlioz)|]] Simfonia fantastică La Damnation de Faust[*][[La Damnation de Faust (opera by Hector Berlioz)|]] Les Troyens[*][[Les Troyens (opera by Hector Berlioz)|]] Le carnaval romain[*][[Le carnaval romain (1844 concert overture by Hector Berlioz)|]] Les Nuits d'Été[*][[Les Nuits d'Été (musical composition by Hector Berlioz)|]] |
Semnătură | |
Prezență online | |
Modifică date / text |
A avut o contribuție importantă în conturarea romantismului francez. Contribuția lui constă în promovarea unei noi estetici muzicale, care presupune existența unor mijloace expresive. Dezvoltarea orchestrei simfonice vine în întâmpinarea gustului pentru grandios al lui Berlioz, relevat prin 4 tipuri procedurale: forța sonoră, exploatarea efectelor timbrale, divizarea partidei instrumentale și mărirea numărului de instrumente (împreună cu preocuparea pentru stereofonie).
Hector Berlioz a fost și autorul „Tratatului de instrumentație”, care prezintă preocuparea romanticilor pentru timbrul instrumentelor, ca mijloc de exprimare nuanțată a sensibilităților. Berlioz inaugurează seria dirijorilor cu baghetă din secolul XIX.
Din punct de vedere compozițional, el creează lucrări instrumentale cu un program declarat și explicat, sau numai direcționat de titluri, cu genuri noi, care evoluează dinspre simfonie către operă.