Handbal la Jocurile Olimpice de vară din 1976
From Wikipedia, the free encyclopedia
Competiția de handbal de la Jocurile Olimpice de vară din 1976 a fost a treia apariție a acestei discipline sportive la Jocurile Olimpice. Meciurile competiției s-au desfășurat în patru săli din trei orașe canadiene, între 18-28 iulie la băieți și 20-28 iulie 1976 la fete, fiind prima dată în istoria Jocurilor Olimpice când o întrecere de handbal a fost organizată atât la masculin cât și la feminin.[1][2] Uniunea Sovietică a câștigat ambele competiții.[1]
Handbal la Jocurile Olimpice din 1976 | ||||
![]() ![]() | ||||
Loc: | ![]() | |||
Prezențe la Olimpiadă: | a treia ediție (masc.) prima ediție (fem.) | |||
Număr de probe: | 2 (masc.+ fem.) | |||
Participanți: | 159 handbaliști 82 handbaliste (din 13 federații) | |||
Handbal după olimpiadă | ||||
1936 • 1972 • 1976 • 1980 • 1984 • 1988 • 1992 • 1996 • 2000 • 2004 • 2008 • 2012 • 2016 • 2020 • 2024 | ||||
Recapitulare |
Handbal la Jocurile Olimpice de vară din 1976 | |
Sport | handbal ![]() |
Țară/regiune | ![]() |
Organizator | Federația Internațională de Handbal |
Stadioane | 4 arene în 3 orașe |
---|---|
Data începerii | 18 iulie 1976 |
Data sfârșitului | 28 iulie 1976 |
Participanți | 11+1 (masculin) 6 (feminin) |
Câștigătorul trofeului | ![]() ![]() |
Locul doi | ![]() ![]() |
Locul trei | ![]() ![]() |
Meciuri | 30 (masculin) 15 (feminin) |
Goluri | 1019 (33,97 pe meci) - masculin 446 (29,73 pe meci) - feminin |
Golgheter | Masculin:![]() ![]() Feminin: ![]() |
actualizat pe 29 aprilie 2015 | |
Modifică date / text ![]() |
La turneul masculin s-au calificat 12 echipe, iar la cel feminin 6 echipe. Competiția a fost umbrită de boicotul țărilor africane, care au protestat astfel față de participarea la Olimpiadă a Noii Zeelande, țară a cărei echipă de rugby efectuase cu puțin timp înainte un turneu în Africa de Sud aflată în plin regim de Apartheid.[3] Tunisia, calificată la turneul de handbal masculin, a disputat două partide, pe 18 și 20 iulie, dar apoi și-a retras echipa pentru a se alătura boicotului,[4] astfel că întrecerea s-a desfășurat cu doar 11 selecționate naționale.[1] Rezultatele obținute de naționala tunisiană în cele două meciuri au fost anulate.