George Coșbuc
poet și traducător român din Ardeal / From Wikipedia, the free encyclopedia
George Coșbuc (n. , Hordou, Imperiul Austriac – d. , București, România) a fost un poet, critic literar, scriitor, publicist și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
George Coșbuc | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | [1][2] Hordou, Imperiul Austriac | ||
Decedat | (51 de ani)[1][2][3] București, România | ||
Înmormântat | Cimitirul Bellu Cimitirul Central din Chișinău | ||
Părinți | Sebastian Coșbuc, preot greco-catolic Maria Coșbuc, fiica parohului greco-catolic Avacum din Telciu | ||
Frați și surori | 14 | ||
Căsătorit cu | Elena, născută Sfetea | ||
Copii | Alexandru (n. 1895 – d. 1915) | ||
Cetățenie | Imperiul Austriac Regatul României | ||
Religie | Biserica Română Unită cu Roma | ||
Ocupație | lingvist poet traducător profesor jurnalist scriitor critic literar[*] jurist inginer | ||
Limbi vorbite | limba română | ||
Pseudonim | C. Boșcu | ||
Studii | Universitatea Franz Joseph din Cluj Universitatea Babeș-Bolyai[4] | ||
Activitatea literară | |||
Activ ca scriitor | 1884 - 1918 | ||
Mișcare/curent literar | semănătorism | ||
Subiecte | muncile câmpenești, datinile atașate marilor momente ale existenței, erotica țărănească, revolta țăranului, experiența tragică a războiului, momente din istoria poporului român | ||
Specie literară | poezie, baladă, idilă, poem[*] | ||
Operă de debut | Filosofii și plugarii (1884), sub pseudonimul C. Boșcu | ||
Opere semnificative | 1889 - Nunta Zamfirei, 1893 - Moartea lui Fulger, 1896 - volumul Fire de tort, 1907 - Noi vrem pământ 1911 - traduce Divina comedie | ||
Influențe | |||
Note | |||
Premii | Premiul Năsturel-Herescu | ||
| |||
Semnătură | |||
Modifică date / text |
Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
Curente în literatura română | ||
Umanism -
Clasicism | ||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
v • d • m |
Poezia sa aparține patrimoniului cultural național, creația sa recomandându-l drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvârșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare (culturalizare) a țăranilor, fiind un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvârșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a operei lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc Eneida și Odiseea (Iliada a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.