Imperiul Austriac a fost creat în contextul crizei seculare în care intrase Sfântul Imperiu Roman, care a fost lichidat în anul 1806 sub loviturile Franțeibonapartiste, și a cunoscut ca atare două perioade:
În 1815 devine principala putere din cadrul nou-createi Confederații Germane, deși poziția sa era puternic concurată de Regatul Prusiei. A cuprins atunci 20 de provincii de statuturi diferite (regate, principate, ducate, marchizate), dar administrativ egale. Această primă perioadă se încheie în 1866, când rivalitatea celor două mari puteri din cadrul Confederației Germane, Austria și Prusia, ajunge la declanșarea Războiului austro-prusac, câștigat de prusaci, ce a avut drept consecință destrămarea Confederației Germane și apariția Confederației Germane de Nord pe de o parte (din 1871 se va numi Imperiul German) și a Austro-Ungariei pe de altă parte; aceasta din urmă pierde în Italia posesiunile sale milaneze și venețiene (Regatul Lombardo-Venețian).
În anul 1910, Imperiul Austriac (redus la Cisleithania, fără Ungaria, creată la 1867), avea 300.000 km² și 28,5 milioane de locuitori (germani - 31,8%; restul: cehi - 22,6%, polonezi, ucraineni, evrei - 4,7%, sloveni, croați, italieni - 2,4%, români - 1%, țigani ș.a.). Capitala Imperiului era orașul Viena (avea 2,03 mil. locuitori în 1910). Imperiul s-a destrămat la 3 noiembrie1918, imediat după capitularea Austro-Ungariei în Primul Război Mondial și retragerea Habsburgilor de la tronul Austro-Ungariei, deoarece naționalitățile din "dubla-monarhie" aspirau de multă vreme să fie, după caz, independente (maghiarii; cehii și slovacii împreună) sau unite cu semenii lor de peste hotarele imperiului (italienii, polonezii, ucrainenii, românii, apoi slovenii, croații și sârbii împreună). Dispariția imperiului a fost oficializată prin tratatele de la Saint-Germain și de la Trianon, cu atât mai ușor cu cât corespundea cu al 10-lea din "Cele paisprezece puncte" ale președintelui american Woodrow Wilson, bazat pe Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele.