Frații Livonieni ai Sabiei
From Wikipedia, the free encyclopedia
Frații Livonieni ai Sabiei (în latină Fratres militiæ Christi Livoniae, în germană Schwertbrüderorden) a fost un ordin militar catolic înființat în 1202 în timpul cruciadei din Livonia de către Albert, al treilea episcop de Riga[1][2] (sau eventual de Theoderich von Treydend(d)). Papa Inocențiu al III-lea a sancționat înființarea ordinului în 1204 pentru a doua oară. Membrii ordinului cruciat erau călugări războinici, în mare parte din nordul Germaniei, care s-au luptat cu „păgânii” baltici și finici în zona Estoniei, Letoniei și Lituaniei moderne. Numele alternative ale Ordinului sunt Cavalerii lui Hristos, Frații Sabiei, Frații Livonieni de Sabie, Frații Cavalerii lui Hristos, Ordinul Fraților Sabiei[2] și Miliția lui Hristos din Livonia. Pe sigiliul frăției este scris: +MAGISTRI ETFRM (et fratrum) MILICIE CRI (Christi) DE LIVONIA.
Frații Livonieni ai Sabiei | |
![]() | |
Fondată | ![]() |
---|---|
Țară | ![]() |
Modifică date / text ![]() |
După înfrângerea lor de către samogiți și semigalieni în bătălia de la Schaulen (Saule) în 1236, frații supraviețuitori au fuzionat cu Ordinul Teutonic ca ramură autonomă și au devenit cunoscuți ca Ordinul livonian.