Călugăr
profesie religioasă / From Wikipedia, the free encyclopedia
Călugărul (din greacă καλλόγερον, transliterat: kallogeron, „bătrân frumos”) este persoana care se dedică în mod special spiritualității unei anumite religii. Există călugări budiști, creștini, hinduși etc.
Pentru alte sensuri, vedeți Călugăr (dezambiguizare).
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/18/Kumbh018.jpg/640px-Kumbh018.jpg)
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/80/Monnik_in_Panagidia_Galaktotrofousa_klooster.jpg/640px-Monnik_in_Panagidia_Galaktotrofousa_klooster.jpg)
Călugării care trăiesc singuri se numesc monahi (din gr μόνος, "singur"), iar cei care trăiesc în comun cu alți călugări se numesc cenobiți.
- monahii; - Monah (greacă monos = singur) "pustnic", "singuratic" un membru al unei religii, sau ordin religios care slujește o viață întreagă credința lui (vezi Categorie:Religie) ca de exemplu în budism din anul 500 î.e.n. este denumit Bhikkhu, în jainism, Digambara, în creștinismul timpuriu în secolul IV un întemeietor al Ordinului Anahoreților Antonius cel Mare.
- altfel de călugări (celibatari) sunt cei ce aparțin diferitelor Ordine din Biserica Catolică ca de exemplu călugării benedictini, iezuiți, dominicani, franciscani etc.
- femeile care au jurat să slujească credința lor o viață întreagă și să rămână necăsătorite (celibatare) sunt numite maici sau monahii.
- alte forme și ordine nemonastice: