A fost, între 1934 și 1945, redactor șef al publicației bisericești Telegraful Român căreia i-a imprimat o linie editorială naționalistă și antisemită.[7][8][9]
După reîntoarcerea în țară, Stăniloae a ocupat funcția de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) și titular din 1935 de dogmatică la Academia Teologică „Andreiană" din Sibiu. Funcționează ca profesor până în 1946.
Între 1929-1932 și 1936-1937 a predat apologetică, între 1932-1936 teologie pastorală, iar între 1929 și 1934) limba greacă. A fost numit rector al Academiei Teologice în 1936 și ocupă această poziție până în 1946.[11]
Pe 4 octombrie1930 s-a căsătorit cu Maria (născută Mihu), iar în anul următor i s-au născut primii copii, doi gemeni - Dumitru (d. septembrie 1931) și Mioara (d. 1945). În 1933 s-a născut Lidia, botezată de istoricul Ioan Lupaș. A fost hirotonit diacon în 1931 și preot în 1932, apoi a devenit protopop stavrofor în 1940. A fost ales membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului și consilier arhiepiscopesc.[11]
Începând cu ianuarie 1934 și până în mai 1945 a fost redactor al publicației Telegraful Român. Sub conducerea sa publicația a dobândit un caracter naționalist și visceral antisemit. Deși presa bisericească ortodoxă din acea perioadă nu era lipsită de articole ostile minorităților, Telegraful Român a ieșit în evidență prin virulența împotriva a tot ce era perceput ca neromânesc. Astfel, catolicii erau prezentați ca instrument al iredentismului maghiar, adventiștii, baptiștii și penticostalii denunțați ca secte pe care guvernul ar trebui să le reprime. Printre personalitățile elogiate în paginile Telegrafului s-au numărat Moța și Marin, A.C. Cuza, Ion Antonescu și Hitler. Diferitele legi sau măsuri xenofobe și antisemite, inclusiv deportările romilor și evreilor au fost aplaudate.[7] Unele editoriale (cum ar fi Au să dispară din Europa, publicat în 1942) chiar susțineau soluția finală.
În 1947 a fost transferat prin chemare la Facultatea de Teologie din București, la Catedra de Ascetică și Mistică. În 1948, odată cu transformarea Facultății în Institut Teologic de grad universitar, Dumitru Stăniloae a fost încadrat ca profesor titular de Teologie Dogmatică și Simbolică.[11]
Pe 5 septembrie1958, odată cu noul val de arestări, a fost reținut de Securitate alături de membrii mișcării Rugul Aprins. În 1959 a fost dus la penitenciarul Aiud, unde a fost ținut luni întregi în regim de izolare. A fost eliberat în 1963. Din ianuarie 1963, odată cu eliberarea de la Aiud, a ocupat funcția de funcționar la Sfântul Sinod, reluându-și în octombrie postul la catedră.[11]
În 1959 i s-a născut unicul nepot, Dumitru Horia, fiul Lidiei.
În această perioadă a publicat în Glasul Patriei, organul de propagandă al regimului comunist destinat românilor din străinătate.[12][13][14][15][16][17] Unul dintre articole sale îl denunța ca legionar pe Constantin Virgil Gheorghiu.[12] A scris și o serie de publicații în care reitera și dezvolta critica Bisericii Unite.[6]
În 1990 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar din 1991 a fost membru titular,[10] în același an fiind numit doctor honoris causa al Facultății de Teologie din Atena.
În 1992 a primit titlul de doctor honoris causa al Universității din București.
A murit în 1993, la București, la vârsta de optzeci și nouă de ani.
Lucrări teologice
Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu țările românești, Cernăuți, 1929 169 p. (teză de doctorat);
Catolicismul de după război, Sibiu, 1933, 204 p.;
Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939, 395 p.;
Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și Ortodoxie, Sibiu, 1942, 150 p.
Viața și învățătura Sf. Grigorie Palama, Sibiu, 1938, 250 + CLX p.;
Iisus Hristos sau Restaurarea omului, Sibiu, 1943, 404p.;
Teologia Dogmatică și Simbolică. Manual pentru lnstitutele Teologice, 2 vol., București, 1958, 1008p. (în colaborare cu profesorii Nicolae Chițescu, Isidor Todoran și loan Petreuță);
Teologia Dogmatică ortodoxă pentru Institutele Teologice, 3 vol., București, 1978,504 + 380 + 463 p. (considerată “o sinteză amplă a Teologiei Dogmatice a Bisericii Ortodoxe, cu deschideri ecumenice, culme a gândirii dogmatice românești și punct sigur de plecare pentru noi dezvoltări în gândirea dogmatică");
Teologia Morală ortodoxă pentru Institutele Teologice, vol. Ill. Spiritualitatea ortodoxă, București, 1981, 320p.;
Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă, Craiova, 1986, 440p.;
Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, 392 p.;
Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1990, 705 p.;
Reflectii despre spiritualitatea poporului român, Craiova, 1992, 162 p.
Sfânta Treime sau La început a fost Iubirea, București, 1993, 96 p.;
Comentariu la Evanghelia lui loan, Craiova, 1993;
Iisus Hristos lumina lumii, București, 1993,
Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Antologie, studiu introductiv și note de Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 1993, 240p.
Națiune și creștinism, Ediție, text stabilit, studiu introductiv și note de Constantin Schifirneț, Editura Elion, București, 2004, 289p.
Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși/ Traducere din grecește, introduceri și note, (București: Harisma, 1994)
Lucrări istorice
Din urmările Edictului de toleranță în ținutul Hațegului, în vol. „Fraților Alexandru și Ioan I. Lapedutu”, București, 1936, p.837-842;
O luptă pentru Ortodoxie în Țara Hațegului, în: Anuarul XV al Academiei teologice <<Andreiane>>", Sibiu, 1939, p. 5-76;
Din urmările Edictului de toleranță în ținutul Făgărașului, în vol. “Omagiu lui Ioan Lupaș la împlinirea vârstei de 60 de ani", București, 1943, p.826-833;
Lupta și drama lui Inocențiu Micu Clain, în: BOR, an. LXXXVI, 1968, nr. 9-10, p.1137-1185;
Uniatismul din Transilvania, opera unei întreite silnicii, în: BOR, an. LXXXVII, 1969, nr. 3-4, p.355-390;
Uniatismul din Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român, București, 1973, 207 p.;
Rolul Ortodoxiei în formarea și păstrarea ființei poporului român și a unității naționale, în: “Ortodoxia", an. XXX, 1978, nr. 4, p.584-603;
Vechimea și spiritualitatea termenilor creștini români în solidaritate cu cei ai limbii române în general, în: BOR, an. XCVII, 1979, nr. 3-4, p.563-590;
De ce suntem ortodocși? (românii), în MMB, an. I (LXVII), 1991, p.15-27.
sute de articole și studii teologice
Colecția Opere complete (Editura BASILICA a Patriarhiei Române)
vol. 1 - Cultură și duhovnicie. Articole publicate în Telegraful Român (1930-1936), ediție, studiu introductiv și note de Ion-Dragoș Vlădescu, Ed. Basilica, București, 2012, 912p.;
vol. 2 - Cultură și duhovnicie. Articole publicate în Telegraful Român (1937-1941), ediție îngrijită de Ion-Dragoș Vlădescu, Ed. Basilica, București, 2012, 884p.;
vol. 3 - Cultură și duhovnicie. Articole publicate în Telegraful Român (1942-1993), ediție îngrijită de Ion-Dragoș Vlădescu, Ed. Basilica, București, 2012, 834p.;
vol. 4 - Iisus Hristos sau Restaurarea omului, Ed. Basilica, București, 2013, 528p.;
vol. 5 - Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Ed. Basilica, București, 2013, 776p.
"Doctor Honoris Causa", Universitatea din Tesalonic (1976)
"Doctor Honoris Causa", Institutul Teologic St.Serge din Paris, (1981)
"Doctor Honoris Causa", Facultatea de Teologie din Belgrad, (1982)
"Doctor Honoris Causa", Universitatea din București, (1992)
Premiul Dr. Leopold Lucas, Facultatea de Teologie Evanghelică din Tūbingen
"Crucea Sf. Augustin din Canterbury" din partea Primatului Angliei, (1981)
La 12 iulie 2024, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea a 16 sfinți, printre care și Dumitru Stăniloae.[18] Părintele Dumitru Stăniloae a fost propus pentru canonizare în 2025, anul în care Biserica Ortodoxă Română va sărbători 140 de ani de autocefalie și 100 de ani de la obținerea statutului de patriarhie. Ziua sa de pomenire este stabilită pentru 4 octombrie.[19]
În anul 2000 a apărut la editura Humanitas o biografie scrisă de Lidia Stăniloae, fiica lui Dumitru Stăniloae,"Lumina faptei din lumina cuvântului", în care este evocată personalitatea părinților și momentele dificile prin care a trecut de-a lungul anilor Familia Stăniloae - recenzieArhivat în , la Wayback Machine.
Persoana si comuniune: prinos de cinstire Parintelui Profesor Academician Dumitru Staniloae la implinirea varstei de 90 de ani, Antonie Plămădeală, Dumitru Stăniloae, Mircea Păcurariu, Editura Arhiepiscopiei ortodoxe Sibiu, 1993
Părintele Dumitru Stăniloae, teologul iubirii dumnezeiești, 2022, ISBN: 978-606-29-0537-8, Ștefan Buchiu. Acest volum analizează moștenirea teologică a Părintelui Dumitru Stăniloae, fiind compus din 20 de articole care examinează în profunzime contribuțiile sale. Cartea se concentrează în special pe modul în care Stăniloae a abordat temele legate de Hristos și Sfânta Treime, oferind o perspectivă detaliată asupra gândirii sale.
România 
