Deportarea coreenilor în Uniunea Sovietică
From Wikipedia, the free encyclopedia
Deportarea coreenilor în Uniunea Sovietică (rusă Депортация корейцев в СССР, coreeană 고려인의 강제 이주) a fost deportarea a aproape 172.000 coreeni sovietici din Orientul Îndepărtat Rus către zone nepopulate din RSS Kazahă și RSS Uzbekă în 1937 executat de NKVD la ordinele Secretarului CC al PCUS I. V. Stalin și Președintele Sovietului Comisarilor Poporului al URSS Viaceslav Molotov. Au fost folosite 124 de trenuri pentru mutarea forțată a coreenilor în zone din Asia Centrală aflate la 4.000 km depărtare de locurile de baștină. Motivul oficial al deportării a fost oprirea „infiltrării spionajului japonez în Ținutul Orientului Îndepătat”, dat fiind că, în acea perioadă, coreenii erau supușii Imperiului Japonez, care era rivalul Uniunii Sovietice. Pe de altă parte, istoricii consideră că această operațiune a fost parte a politicii lui Stalin de „curățare a frontierei”. Estimări bazate pe statistici ale populației sugerează că între 16.500 și 50.000 de coreeni deportați au murit de foame, extenuare sau din cauza incapacității de adaptare la noul mediu din exil.
Deportarea coreenilor | |
Harta deportări coreenilor din Orientul Îndepărtat Sovietic în Asia Centrală RSS Kazahă, RSS Uzbekă (destinațiile deportaților) | |
Loc | Ținutul Primorie |
---|---|
Obiectiv | Eliminarea comunității coreenilor sovietici din Orientul Îndepărtat Rus și colonizarea forțată în Asia Centrală |
Data | septembrie–octombrie 1937 |
Tip atac | Transfer de populație, purificare etnică |
Morți | Diferite estimări 1) 16,500[1] 2) 28.200[2] 3) 40.000[3] 4) 5,000[4] (rata mortalității 10%–25%) |
Motiv | „curățarea frontierei”,[5] rusificare[6] |
Parte a | Transferurilor de populație și represiunilor politice în Uniunea Sovietică |
Modifică date / text |
După ce Nikita Sergheevici Hrușciov a devenit premier în 1953 și a declanșat procesul de destalinizare, el a condamnat deportările etnice staliniste, dar nu i-a menționat pe coreenii sovietici printre naționalitățile exilate. Coreenii deportați au rămas să locuiască în Asia Centrală, s-au integrat în societățile kazahe și uzbece, iar tinerii născuți în exil și-a pierdut treptat cultura și limba.
Deportarea coreenilor a fost prima deportare sovietică a unei întregi naționalități,[7] experiența căpătată acum de autoritățile sovietice fiind folosită pentru executarea transferurilor de populație în Uniunea Sovietică din timpul și după încheierea celui de-al doilea Război Mondial, când milioane de oameni aparținând altor grupuri etnice au fost colonizați forțat. Istoricii și cercetătorii contemporani consideră această deportare drept un exemplu de politici rasiste[8] și de purificare etnică în Uniunea Sovietică,[9] și în același timp o crimă împotriva umanității.