Comitetul Regional Ucrainean din Bucovina (1918)
filială din Bucovina a Consiliului Național Ucrainean al Republicii Populare a Ucrainei Occidentale / From Wikipedia, the free encyclopedia
Comitetul Regional Ucrainean din Bucovina[1] (sau Comitetul Ținutal Ucrainean din Bucovina, [2] în ucraineană Український Крайовий Комітет Буковини) a fost un comitet înființat pe 25 octombrie 1918 la Cernăuți, sub conducerea lui Omelian Popowicz, menit să reprezinte în Ducatul Bucovinei Consiliul Național Ucrainean(d) al Republicii Populare a Ucrainei Occidentale, declarată la Liov la 19 octombrie 1918.
Comitetul Regional Ucrainean din Bucovina (1918) | |
Înființare | |
---|---|
Tip | Consiliu național |
Scop/Misiune | Divizarea Ducatului Bucovinei pe criterii etnice și alipirea teritoriului locuit de ucraineni la Republica Populară a Ucrainei Occidentale |
Sediu | Cernăuți |
Locație | Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria |
Zona deservită | Bucovina de Nord |
Președinte | Omelian Popowicz |
Organizația mamă | Consiliul Național Ucrainean(d) |
Modifică date / text |
Constituit din reprezentanți ai partidelor politice și ai organizațiilor obștești, Comitetul s-a angajat la punerea în aplicare a unui proiect de partajare a Bucovinei pe criterii etnice, între ucraineni și români. În contextul situaței confuze asociată cu destrămarea Austro-Ungariei, între Comitet – angajat în activitatea de divizare a provinciei și de alipire a teritoriului locuit de etnici ucraineni la statul național ucrainean și Consiliul Național Român al Bucovinei – care dorea menținerea integrității provinciei și unirea acesteia cu România, a apărut un conflict politic. Pozițiile diferite referitoare la ce urma să se întâmple cu Bucovina au devenit evidente, cu precădere succesiv adoptării unor hotărâri cu caracter național, de către Constituanta românească din 27 octombrie 1918 și de către Adunarea ucraineană din 3 noiembrie 1918, ambele desfășurate la Cernăuți.
Deși au avut loc negocieri între cele două părți, acestea au eșuat. Drept consecință, la 6 noiembrie 1918 Comitetul a preluat în mod efemer puterea în partea ucraineană a Bucovinei, inclusiv la Cernăuți printr-o lovitură de stat, sprijinită de militarii ucraineni, în acord cu autoproclamatul reprezentant la românilor Aurel Onciul, adept al unei atitudini moderate de partajare pe criterii etnice, cu referire la Bucovina. La rândul său, adept al unei atitudini intransigente privind menținerea integrității teritoriale, Consiliul Național Român a solicitat guvernului Regatului României să trimită trupe cu scopul de a ocupa provincia. Intervenția Diviziei 8 Infanterie române a debutat, în aceeași zi cu puciul ucrainean de la Cernăuți.
Retragerea trupelor ucrainene din Cernăuți, la 8 noiembrie 1918, a determinat încetarea de facto a autorității Comitetului asupra părții din Bucovina clamate de acesta și a fost urmată de instaurarea la 9 noiembrie 1918, a autorității Consiliului Național Român asupra provinciei.
Problema vest-ucrainenilor, inclusiv a ucrainenilor din Bucovina nu s-a bucurat de atenția cuvenită în timpul Conferinței de Pace de la Paris și a rămas nerezolvată.