Andrew Wakefield
From Wikipedia, the free encyclopedia
Andrew Jeremy Wakefield (n. , Eton, Anglia, Regatul Unit) este un fost gastroenterolog și cercetător britanic, cunoscut pentru cercetarea frauduloasă (acum discreditată) din 1998 care susținea că există o legătură între administrarea vaccinului împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR) și apariția autismului și boala intestinului.[4][5][6][7][8]
Andrew Wakefield | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Andrew Jeremy Wakefield ![]() |
Născut | (67 de ani)[1] ![]() Eton, Anglia, Regatul Unit ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | medic activist anti-vaccinare[*] producător de film regizor de film scenarist ![]() |
Limbi vorbite | limba engleză[2] ![]() |
Activitate | |
Domiciliu | Bath, Somerset ![]() |
Alma mater | St Mary's Hospital Medical School[*][[St Mary's Hospital Medical School (constituent school of Imperial College London)|]] King Edward's School[*][[King Edward's School (school in Bath and North East Somerset, UK)|]] ![]() |
Organizație | Universitatea din Toronto Royal Free Hospital[*][[Royal Free Hospital (UK public sector teaching hospital in London, England)|]] Johnson Center for Child Health and Development[*][[Johnson Center for Child Health and Development |]] ![]() |
Partener(ă) | Elle Macpherson ![]() |
Premii | Rusty Razor Award[*][[Rusty Razor Award (award issued by The Skeptic magazine to the most prominent promoter of unscientific ideas in the previous 12 months)|]] ()[3] ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
După publicarea lucrării, alți cercetători au fost în imposibilitatea de a reproduce constatările lui Wakefield sau de a confirma ipoteza lui de asociere între vaccinul ROR și autism,[9] sau autism și boli gastro-intestinale.[10] O anchetă efectuată în 2004 de către reporterul Brian Deer de la Sunday Times a identificat conflicte de interes (financiare) din partea lui Wakefield,[11] și cei mai mulți dintre co-autori și-au retras sprijinul pentru studiu.[12] British General Medical Council (GMC) (organizația din Anglia echivalentă Colegiului Medicilor din România) a efectuat o anchetă cu privire la acuzațiile de abateri de la procedurile științifice împotriva Wakefield și doi foști colegi.[13] Ancheta a fost bazată pe constatările reporterului Deer, inclusiv pe copii cu autism care fuseseră supuși unor proceduri medicale invazive inutile, cum ar fi colonoscopii și puncții lombare[14] și că Wakefield a acționat fără a solicita aprobările etice necesare de la comisia din GMC (echivalentul "Comisiei de etică și deontologie profesională" din Colegiul Medicilor din România).
Pe 28 ianuarie 2010, un tribunal statutar al GMC compus din 5 membri a găsit dovezi pentru 36 de acuzații, inclusiv patru acuzații de abuz de încredere și 12 capete de acuzare care implică abuzul asupra copiilor cu probleme de dezvoltare.[15] Tribunalul a decis că Wakefield a "eșuat în îndatoririle sale de consultant responsabil", a acționat atât împotriva intereselor pacienților săi cât și "necinstit și iresponsabil" în cercetarea publicată.[16][17][18] The Lancet a retras complet cercetarea în 1998 pe baza constatărilor GMC, remarcând faptul că unele elemente ale manuscrisului au fost falsificate.[19] Redactorul-șef al publicației The Lancet Richard Horton, a declarat că documentul a fost "complet fals" și că jurnalul a fost "înșelat".[20] La trei luni de la retractarea din The Lancet, Wakefield a fost șters din registrul medical din UK, cu o notă despre falsul studiu publicat în The Lancet [21] și nu mai are drept de a practica medicina în UK.[22]
În ianuarie 2011, un editorial care însoțește un articol de Brian Deer în BMJ a identificat lucrarea lui Wakefield drept o "fraudă elaborată".[4][23][24] În articolul următor,[25] Deer a spus că Wakefield a planificat lansarea unei afaceri pe seama temerilor de vaccin provocate de lucrare.[26] În noiembrie 2011, în alt raport din BMJ[27] în care a fost dezvăluit cu date brute faptul că în pofida spuselor lui Wakefield din The Lancet copii din cercetările sale nu au avut boli inflamatorii intestinale.[28][29]