turtea

Romanian

Etymology

From turtă +‎ -ea.

Noun

turtea f (plural turtele)

1. diminutive of turtă

Declension

Declension of turtea

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	turtea	turteaua		turtele	turtelele
genitive-dative	turtele	turtelei		turtele	turtelelor
vocative	turtea			turtelelor

References

• turtea in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN