dovedi
From Wiktionary, the free dictionary
From Wiktionary, the free dictionary
Borrowed from Old Church Slavonic довѣдѣти (dověděti), from до- (do-, “completely”) + вѣдѣти (věděti, “to know”), from Proto-Slavic *věděti.
a dovedi (third-person singular present dovedește, past participle dovedit) 4th conj.
| infinitive | a dovedi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dovedind | ||||||
| past participle | dovedit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dovedesc | dovedești | dovedește | dovedim | dovediți | dovedesc | |
| imperfect | dovedeam | dovedeai | dovedea | dovedeam | dovedeați | dovedeau | |
| simple perfect | dovedii | dovediși | dovedi | dovedirăm | dovedirăți | dovediră | |
| pluperfect | dovedisem | dovediseși | dovedise | dovediserăm | dovediserăți | dovediseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dovedesc | să dovedești | să dovedească | să dovedim | să dovediți | să dovedească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dovedește | dovediți | |||||
| negative | nu dovedi | nu dovediți | |||||