Morgeti
From Wikipedia, the free encyclopedia
From Wikipedia, the free encyclopedia
I Murgiti ('n grecu anticu Μόργητες (Mórgētes); 'n latinu Morgētēs) foru nu pòpulu anticu, ca si riteni ca facìa parti dû 'ruppu etnu-linguìsticu dî genti itàlichi, i quali accuparu l'ari dâ Calàvria jònica e tirrènica.
Si penza ca si tratta di unu dî tri rami chî quali foru spartuti l'Inotri: Ìtali, Murgiti e Sìculi[1][2].
A sicutari, a pàrtiri di gliru a nzinu ô gurfu di Tàrantu a punenti, scinnennu a manziornu finu ô strittu di Missina e juncennu â fini macari nni l'ària di serra di Rulannu, a Cartaggiruni, a Morgantina e pruvabbilimenti nnâ vaḍḍi dî margi.
Diuniggi di Alicarnassu ni cuntau ca l'Inotri cumparu comu i primi accupatura dâ zona e dici tistualimenti:
« […] a terra ca ora si chiama Itàlia a accuparu anticamenti l'Inotri. Vinuti a poi a trattari a furma di guvernu e cuntannu comu a ssu tempu Ìtalu era addivinutu u so Re e propia di iḍḍu u so pòpulu pigghia u nomu di Ìtali, cunta ca doppu vìnniru chiamati "Murgeti", pirchì "Murgitu" avìa succidutu ncapu ô tronu di Ìtalu. Quannu a poi Sìculu si truvau comu òspiti di Murgitu, na vota fattu sou u regnu, u spartìu nfra i genti; Antìucu cunchiudi dicennu ca pi sti raciuni l'Inotri si chiamaru 'n sicutanza prima Ìtali, a poi Murgiti e, â 'ccapata, Sìculi.[3] » |
Sicunnu a Antìucu, u succissuri di Ìtalu fu u re Murgitu, ca guvirnava l'Itàlia (zzoè a muderna Calàvria), finu a quannu chista fu a poi pigghiata dî Bruzzi, nu pòpulu di urìggini scanusciuta.
Girolamo Marafioti attribbuisci ô re Murgitu a funnazziuni dû nùcliu abbitativu di San Giorgiu Murgetu e Altanum.[4][5][6]Nnô 1595 Abramo Ortelio pubblicau na carta stòrica dû regnu dî Murgiti, agghiuncènnucci Altanum, Medema e Emporum Medeme.[7]