vorbi

Conjugarea verbului (se) vorbi
Infinitiv	a (se) vorbi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) vorbesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) vorbească
Participiu	vorbit
Conjugare	IV

(v.intranz.) a avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi.
N-a vorbit un cuvânt.
(v.tranz.) a rosti cuvinte.
Vorbești numai prostii.
a se adresa cuiva.
Îi vorbesc și nu-mi răspunde.

I-am vorbit ieri.
a se exprima într-o anumită limbă.
Vorbește englezește.
a-și spune cuvântul, a-și exprima voința.
(fig.) a face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma.
O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens.
(fig.) a pleda în favoarea cuiva.
(v.intranz.) a sta de vorbă; a discuta; a comenta.
Au vorbit despre toate.
(v.refl.recipr. și intranz.) a se sfătui, a se învoi, a se înțelege.
S-au întâlnit și s-au vorbit.
(v.intranz.) a face o expunere; a ține un discurs.

1: articula, grăi, pronunța, rosti, scoate, spune, zice, (prin Mold.) blești
2: rosti, spune, zice, (pop.) cuvânta, glăsui, grăi, (înv.) glăsi, (depr.) debita
3: adresa
4: exprima
5: spune
6: afirma
7: pleda
8: conversa, dialoga, discuta, (livr.) se întreține, (rar) convorbi, (pop. și fam.) sfătui, (înv. și reg.) băsădi, (reg.) povesti, (Ban.) turvini, (înv.) vorovi
10: conferenția

A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine
A vorbi deschis = a fi sincer; a nu ascunde nimic
A vorbi ca din carte = a vorbi liber și corect
A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv
A vorbi vrute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi

a spune; a zice

română