sorbi

Vezi și : sorbí, sorbì

română

Etimologie

Din latină *sorbire (= sorbere).

Pronunție

• AFI: /sorˈbi/

Verb

Conjugarea verbului sorbi
Infinitiv	a sorbi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sorb
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să soarbă
Participiu	sorbit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele țuguiate (și cu zgomot).
2. (v.tranz.) a bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul).
3. (v.tranz.) a înghiți.
4. (v.tranz.) (fig.) a preocupa, a captiva.
5. (v.tranz.) a trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme).

Cuvinte derivate

• sorb
• sorbire
• sorbit
• sorbitor
• sorbitură

Expresii

• A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, = se spune: a) când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva; b) când cineva își manifestă antipatia față de altcineva
• A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din sorb.

Pronunție

• AFI: /sorbʲ/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru sorb.

Etimologie

Din sorbi.

Pronunție

• AFI: /sorbʲ/
• AFI: /sorˈbi/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru sorbi.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru sorbi.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru sorbi.

Anagrame

• borși

Referințe

• DEX '98 via DEX online