pricină

Din bulgară прична (prična).

Declinarea substantivului pricină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pricină	pricini
Articulat	pricina	pricinile
Genitiv-Dativ	pricinii	pricinilor
Vocativ	pricină	pricinilor

(loc.adv.) Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat.
(loc.conj.) Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă.
(loc.prep.) Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina...
(loc.adj.) Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv.

(înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni
(pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie
A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură
A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva
(pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva)

română